anale 19.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

Pe lângă sectorul de producţie, staţiunea îşi desfăşoară activitatea de cercetare peo suprafaţă de 15 ha terenuri nisipoase, situate la Mîrşani şi 15 ha teren cernoziomic laAmărăşti.Având în vedere situaţia, aproape de unicat în ţară, pe care o are staţiunea Mîrşaniprin condiţiile pedo-cliInatice specifice şi anume:e amplasarea În centrul zonei de nisipuri din stânga Jiului;de a poseda în acelaşi timp terenuri de tip zonal (cemoziomic) cum sunt cele dela Amărăşti;situarea într-un climat cu totul deosebit de alte zone prin temperaturile excesivde ridicate la nivelul solului a pennis ca, în această staţiune, să se poată abordacercetări care în altă parte ar fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, de realizat.În ceea ce priveşte realizările în dOlneniul producţiei s-a reuşit ca pe bazatehnologiilor proprii, producţia de cartof să creascăde la 4-5 tlha, în anul înfiinţării,. la30-40 tlha, în anul 1992, pentru cartoful de toamnă şi la 15-20 tlha la cartoful timpuriu.În domeniul cercetării ştiinţifice, rezultatele au fost concretizate în elaborareatehnologiilor de cultivare a cartofului extratimpuriu şi timpuriu, în cultură protejată şineprotejată, sintetizate în peste 20 lucrări ştiinţifice şi de popularizare, cu o influenţămajoră pentru dezvoltarea cartofului timpuriu în România.În cadrullaboratorului de an1eliorare s-a testat în culturi comparative şi de orientareun număr de 87 soiuri româneşti şi străine şi 267 linii noi, create la ICPC Braşov şiSCPC Miercurea Ciuc. S-au recomandat pentru a fi introduse în cultură soiurile româneştiCarpatin şi Suceviţa şi soiurile străine Ostara şi Gloria pentru cartoful timpuriu, iarpentru culturile extratimpurii şi protejate soiul Oldina. Un număr de 14 linii noi decartof, testate în condiţiile locale, au fost recomandate institutului din Braşov pentrupropunere la Olnologare, spre a fi introduse în cultură.În cadrul laboratorului de fiziologie s-au efectuat cercetări privind stabilireadinamicii elementelor producţiei şi de creştere a părţilor subterane, în funcţie de condiţiilede cultură existente în zonă şi scopul producţiei. S-a stabilit astfel că plantele de cartofÎntrunesc condiţii satisfăcătoare de creştere şi dezvoltare până în decada a treia a luniiiunie, după care temperaturile ridicate şi seceta atmosferică devin improprii, plantelenu mai acumuleazăiar producţia formată, dacă nu este recoItată, începe să se depreciezedatorită deshidratării şi bolilor de putrezire, tuberculii ies din repausul germinativ,încolţesc şi apare fenomenul de puire.În cadrul laboratorului de protecţie a culturilor de cartof împotriva bolilor şidăunătorilor s-au efectuat cercetări privind inventarierea principalilor agenţi patogenidin zonă, şi a mijloacelor de combatere a acestora. S-a constatat astfel că principaliifactori de risc pentru cultura cartofului în zonă îl constituie, dintre bolile foliare,Alternaria solani, frecventă în toţi anii de cercetare şi mana (Phytophthora infestans) cufrecvenţade o dată la cca. 3 ani, iar dintre dăunători, gândacul din Colorado şi viermiialbi (larvele de Melolontha hypocastanea ŞI Poliplyla) pentru tubercuIi.124 Anale J.CP.C