anale 19.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

Producerea cartoJillui pentru sămânţăÎn Româniaexcluderea de la certificare a culturilor din solele infestate cu nematozi, precum şiexcluderea acestor suprafeţepentru producerea cartofului de sămânţă);III! testarea şi omologarea celor mai bune soiuri rezistente la nematozi;lIIIiI infiinţarea a încă două centre pentru producerea materialului clonal (Lucina dinjud. Suceava şi Păuleni Ciuc din jud. Harghita);III! amplificarea activităţii de creare a soiurilor noi rezistente;lI!Il organizarea centrului Făgăraş pentru testarea în laborator a rezistenţei la nematozişi râia neagră.Necesitatea îmbunătăţirii calităţii cartofului pentru sămânţă a impus trecerea la onouă schemă în anul 1988, prin introducerea culturilor de ţesuturi"in vitro" şi a tehniciiELISA (Enzime-linked immuno-sorbent assay), pentru crearea unui stoc iniţial liber deagenţi patogeni şi înmulţirea rapidă a acestuia (Draica, 1990; Draica şi colab., 1990),(figuraIII. MĂSURITEHNOLOGICE SPECIFICEPRODUCERIICARTOFULUI PENTRU SĂMÂNŢĂDintre factorii ce condiţionează calitatea cartofului pentru sămânţă, un rol importantrevine nivelului infecţiei tuberculilor cu virusuri care, aşa cum s-a arătat anterior, potdiminua semnificativ capacitatea de producţie a materialului de plantat. De aceea, înnonnele de certificare a cartofului pentru sămânţă atât pe plan mondial, cât şi în Româniasunt prevăzute procentele maxime admise pentru infecţiacu virusuri, difernţiate în funcţiede categoria biologică.Dată fiind lipsa mijloacelor chimice curative, cu aplicabilitate practică pentrucontrolul virozelor, în tehnologia producerii cartofului pentru sămânţă se utilizează uncomplex integrat de măsuri organizatorice, agrofitotehnice şi fitosanitare, cu caracterprofilactic (Pop şi Cojocaru, 1963; Man, 1975; Man şi Draica, 1977, 1978; Man şicolab., 1984; Draica şi Man, 1984; Cojocaru, 1987). Aceasta cu atât mai mult cu cât încondiţiile noastre, presiunea vectorilor este mai accentuatăcomparativ cu zonele pentruproducerea cartofului de sămânţă din unele ţări situate în vestul Europei. Rolul acestormăsuri constă în prevenirea şi diminuarea atât a introducerii, cât şi a răspândirii virusurilorîn :::ulturile pentru sămânţă.Pentru ca măsuriletehnologice specifice să aibe. efectul maxim, nu trebuie neglijateunele măsuri organizatorice, ceea ce impune o coordonare zonală.Dintre măsurile organizatorice evidenţiemnecesitatea producerii cartofului pentrusămânţă în zone cu condiţii climatice favorabile, cu apariţie mai târzie şi frecvenţăredusă a principalilor vectori ai virusurilor (afide) şi în perimetre mari, care să asigureizolare şi posibilităţi de asanare faţă de sursele de virusuri. Rezultatele obţinute dupăreînmulţireatimp de 3 ani, în condiţii de izolare de culturile pentru consum, locuri deiernare şi plante gazdă pentru afide, a unui material cu infecţie iniţială sub 1 % auevidenţiat o reducere a infecţiilor primare cu 45.4 - 55.2 % faţă de înmulţireaaceluiaşiVI)!. XIX53