anale 19.pdf - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru ...

proteinele din hrană o clivează în locul unei secvenţe specifice. Toxina perforează ţesutulepitelial al tractului digestiv şi produce un mare dezechilibru prin comunicarea mediuluiintern digestiv (pH=1O) cu n1ediul extern al hemolin1fei (pH=6), soldat cu oprirea hrănirii,uneori paralizie, 111ari disturbanţe în depunerea pontei. Gena Btk din bacterie a fosttransferatăîn planta de cartof. Monsanto a lansat linii transgenice în Russet Burbank, lacare defolierea răl11âneîn don1eniul a 20% C0111parat cu martorul. Inhibitori ai proteazeiinsectelor pot fi induşi într-un sistem semnal cistrans de declanşare a transcripţiei ca unrăspuns la rănirea plantei; este un lnecanisll1 experimentat adesea în cazul insectelorcare distrug ţesuturile prin masticaţie.Structura al11idonului este 15-25% a111iloză şi 85-75% amilopectină. Cerinţeleactuale din nutriţiesau din fabricarea materialelor biodegradabile opteazăpentru folosireade a111idonuri cu o singură componentă. A făcut epocă descoperirea unei l11utante "waxy"(fără a111iloză)de către grupul lui Jacobsen în Olanda şi primele încercări au fost făcutede ei în colaborare cu grupul lui Visser. Trei enzill1e principale sunt implicate în sintezaamidonului: ADPG-pirofosforilaza care acţionează asupra formei de glucoză, G-I-Pamidon sintetaza care duce la an1iloză şi enzin1a de ran1ificare care produce a111ilopectină.Visser a încercat să folosescă secvenţe antisens care să oprească sinteza a111ilozei, darsuccesul a fost parţial şi organismele au avut o structură neuniformă. Gena glgC (glgeste o abreviaţie de la glicogen, similarul an1idonului ca substanţăde rezervă la anill1ale)a fost folosită la plante în int1uenţarea activităţii ADPG-pirofosforilazei, în direcţiamăririi concentraţiei de amidon, fără un succes total însă (Stark şi colab., 1992).Rezistenţa la ger s-ar baza pe n10dificarea bacteriilor "ice n1inus" Erwinia herbicolaşi Pseudomonas syringae, care procură nucleele necesare fonl1ării gheţei intercelulareîn plante. Pulverizarea plantelor cu culturi din aceste bacterii, la care a fost efectuatădeleţia genei responsabile pentru nucleele de gheaţă, va modifica favorabil populaţia debacterii de pe plantă şi o va apăra de vătămare, permiţând suprarăcirea ţesuturilor pânăla -5°C. Marea oponenţă manifestatăde public care a boicotat experienţelede Câll1p alecercetătorilor de la U.C. Davis (SUA) a trecut aceste succese în umbră.În al doilea 111are d0111eniu al investigaţiilor ingin~riei genetice, delin1itat artificialîn această cOlnunicare, n1ari eforturi au fost depuse în obţinerea de rezistenţă la viroze.Din păcate, mecanislnul ill1unităţiicu care au lucrat câteva decenii amelioratorii, folosindspecii sălbatice, nu este deplin înţeles. Biologii au sesizat cele trei etape în îml1ulţireaunui virus în celula gazdă: decapsularea de învelişul proteic a acidului nucleic viral,replicarea acidului nucleic viral folosindADN-ul plantei şi refabricarea capsulei în carese înveleşte noua copie informaţională. Ideea a constat în integrarea de secvenţenucleotidice în ADN-ul plantei care să fabrice în permanenţăcapsuIa virotică.Virusul intrat în celulă încearcă să se decapsuleze, dar nu reuşeşte; explicaţiaconstă fie în suprasaturaţia celulei în capsule, fie în protecţia încrucişată constatată înfitopatologie. Cert este că strategia a dat rezultate în special în perioada de după infecţie,42Anale rcpc