seria a treia, an II, nr. 9, septembrie 2010 - Insemnari Iesene

-mişcarea literara · mişcarea li62Paul Eugen BanciuTerraalbafragment de romanCasa Beligarilor, primit\ sau cump\rat\ în partea de susa ora[ului Burna, se deosebea de toate celelalte de pe stradaCet\]ii [i se asem\na tot pe atât cu ele pentru a putea danu mele cartierului — „La Vile”. O curte larg\, acoperit\ cuverdea]\, tufe de bucsus tunse paralelipipedic, flori pentrutoate anotimpurile, câ]iva pomi fructiferi desp\r]eau cl\di -rea cu un etaj de strad\. De diminea]\ pân\ la apusul soareluilumina c\dea piezi[ peste zidul de piatr\ ce separa do -meniul Beligarilor de cele ale vecinilor. Sub unul din zidurileacelea se ad\postea, peste var\, o societate de limac[i, lungifelii de carne lipicioas\, care în nop]ile uscate [i calde cu tre -ierau întreg teritoriul cur]ii pân\ ce, spre ziu\, ierburile, pie -tri[ul, tulpinile tufelor [i ale copacilor, terasa, pere]ii, trep tele,poarta erau br\zdate de traiectorii argintii. C\r\ri r\maseîn urma unor fiin]e inexistente, î[i spuse Beligar, ca [i cum,într-o bun\ zi, ni[te p\s\ri despre care habar nu avem ast\zis-ar prelinge peste cer desenând lungi [osele. Ura lipitorileacelea f\r\ cochilie despre care citise într-o vreme, dar r\ -m\sese convins c\ tr\iesc undeva prin p\durile tropicale. În -tr-o noapte ie[ise descul] s\ se plimbe prin curte [i-i fu dats\ calce peste-o sumedenie de lipitori din acelea mute [iatât de pa[nice, pornite cu toatele în hoin\real\. îl cuprinseo cumplit\ scârb\ în clipa în care le sim]ise strecurându-iseprintre degetele de la picioare [i se întoarse în cas\ pec\lcâie. Le blestem\ un ceas, pân\ î[i fierse picioarele înap\ clocotit\, s\ se vad\ sc\pat de senza]ia lipicioas\, apoialte dou\, în pat, cât i-a mai trebuit s\-[i poat\ muta gândulde la ele [i s\ adoarm\. O vreme nu-i spusese so]iei sale,Clody, decât c\ a c\lcat pe o spurc\ciune, apoi, dup\ cefemeia se ar\tase uimit\ de stoicismul cu care-[i fierbea picioarele,îi zise: „Ai mers vreodat\ descul]\ prin noroi?” Clo -dy nu avusese niciodat\ asemenea pl\cere, pentru c\ la pen -sion, unde-[i petrecuse copil\ria, nu se umbla în picioarelegoale, iar dac\ se întâmpla s\ fie noroi, fuseser\ înv\]ate s\calce u[or, din ridic\tur\ în ridic\tur\, s\ nu se murd\reasc\,mai sus de tocul cizmuli]elor [nuruite.„Mâine – amenin]\ Beligar, în vreme ce-[i usca picioa -rele cu prosopul — am s\ pun otrav\ în toate cotloanele,— s\ se termine cu fâ[iile de carne care umbl\ noaptea princurte!”Clody îl privi u[or descump\nit\, apoi spuse: „Dar mâi -ne e sâmb\t\ [i va trebui s\ punem casa la rând. Doar [tiic\ avem invita]i [i servitoarea abia dac\ va prididi cu aperitivele[i fripturile.”Cu gândul la invita]ii de a doua zi, pe care [i-i aduse for -]at înaintea ochilor [optindu-le numele pe rând; {tefelea,Saftiu, Mathilda, Marco[, Zocaniu, Colen]an… reu[ise Beli -gar s\ scape, dou\ ceasuri mai târziu, de amintirea limac [i -lor, pe care nici nu apucase s\-i vad\.Din ziua urm\toare, când mai ie[ea prin curte cu ziareledup\ el, dezbr\cat pân\ la brâu, cum începuse s\ fie moda,într-un costum de baie colorat care-i ajungea pân\ la genunchi,Beligar umbla înc\l]at cu [o[oni [i pândea fiecaremi[care din iarb\.La petrecerile de sâmb\t\ seara ale familiei Beligar, Ale -xandru {tefelea venea mai întotdeauna singur. So]ia sa,Eleanor, nu iubea lumea sau, poate, nu voia s\ fie al\turi deAlexandru când se avânta în pove[tile lui despre politic\, [ti -in]\, art\ [i amor, adunate din acelea[i ziare pe care le ci -teau cu to]ii, dar spuse în a[a fel încât s\ par\ ni[te nout\]ifierbin]i. In sâmb\ta aceea de iulie a anului 1914, {tefeleaapucase s\ vorbeasc\ abia c\tre miezul nop]ii, dup\ ce Beligarîi însp\imântase pe to]i cu lighioanele ce invadaser\curtea, ora[ul [i, de bun\ seam\, întregul imperiu. {tefeleanu d\duse crezare spuselor gazdei, dar avusese destul\ r\b -dare s\-l a[tepte pân\ va osteni. Prin Burna, pe la începutulÎnsemn\ri ie[ene