Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

ANUARUL ACADEMIC2009- 2010

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA“ DIN SIBIUFacultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ANUARUL ACADEMIC2009-2010Apare cu binecuvântareaÎ.P.S.Prof.Univ.Dr.LAURENłIU StrezaMitropolitul ArdealuluiCoordonatoriPr.prof.univ.dr. Vasile GrăjdianPr.conf.univ.dr. Irimie Marga3

Realizat în cadrulCENTRULUI DE CERCETARE TEOLOGICĂal FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna” din SibiuReferenŃi ştiinŃifici:Pr.prof.univ.dr. Aurel PAVELConf.univ.dr. Sebastian MOLDOVANISBN 978-606-12-0039-9ISSN 1582-8980Coperta: Ştefan OrthTehnoredactare: Vasile GrăjdianTipografia AsociaŃiei „Andrei Şaguna” Sibiu4

Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” Sibiu(faŃada clădirii)5

STUDII ŞI ARTICOLECântarea „corală” în cultul şi propovăduirea Bisericii Ortodoxe.Raportul cu problemele unităŃii de credinŃă *Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Grăjdian1. "Corul"Actualmente, şi cel puŃin în Biserica Ortodoxă Română, pentrucomoditatea clasificării şi uneori a exprimării, atunci când vorbim despre cântareacorală ne referim în special la cântarea armonico-polifonică (sau polifonicoarmonică)executată de corul pe mai multe voci, tip de cântare ce a început să fiecultivată şi în bisericile româneşti începând cu sec.al XIX-lea - mai hotărât în ceade a doua jumătate a sa - şi care de obicei este clar deosebită de cântarea de stranăpe o singură voce, monodică, aşa cum este cântarea numită "psaltică" sau altevariante regionale, ca cele din Ardeal, Banat, Bihor etc.Pentru problemele pe care dorim să le abordăm în continuare, este însănecesară o aprofundare şi totodată o lărgire a noŃiunii de „cor”. În acest sens, o altădistincŃie în cadrul cântării bisericeşti ortodoxe, oarecum mai tehnică decât ceadinainte, este cea care asociază cântarea corală armonico-polifonică inevitabilexecuŃiei în grup (deoarece sunt necesare „mai multe voci” pentru scriituraarmonică şi polifonică), în timp ce cântarea tradiŃională monodică de strană esteasociată adesea cântării individuale, mai ales atunci când ea este accesibilă doarcântăreŃului bisericesc calificat (oarecum „solist”) sau proto-psaltului, datorităgradului mai ridicat de dificultate vocală, interpretativă şi/sau componistică.* Studiu prezentat în cadrul Simpozionului NaŃional "Muzica Corală în Biserica Ortodoxă Română înveacul al XXI-lea, istoric şi perspective", Arad, 12 octombrie 2009.7

Situat oarecum într-o poziŃie intermediară între aceste două situaŃiiprezentate, cea corală armonică şi cea „proto-psaltică” a cântării monodice (destrană), este cazul corului monodic ce cântă în stilul psaltic (sau alt stil, eventualregional, dar tot cu rădăcini bizantine) - cor nu neapărat profesionist, deoarece înaceastă categorie se mai poate încadra şi cântarea în comun sau „de obşte” (cecultivă un melos de origine bizantină, eventual în variante mai uniformizate),cântare răspândită din nou, în ultimul secol, în unele parohii ortodoxe.Mai poate fi reamintit totodată faptul că originile cântării corale armonicopolifonicetrebuie căutate în evoluŃiile din ultimul mileniu ale creştinismuluiapusean, romano-catolic şi apoi şi protestant, în timp ce cântarea monodică destrană din Biserica Ortodoxă, sub toate variantele ei, îşi are rădăcinile în Răsăritulcreştin, unde, îndeosebi în Imperiul bizantin, s-a structurat cultul ortodox actual,inclusiv în ceea ce priveşte aspectele muzicale.Pe de altă parte, pentru aprofundare ideii actuale de cor, foarte interesantăşi plină de sugestii poate fi chiar cercetarea apariŃiei şi evoluŃiei noŃiunii respective,încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, în antichitate horeia şi horos în limbagreacă, respectiv chorea şi chorus în limba latină însemnau şi atunci „corul” pecare l-am moştenit ca noŃiune şi în limba română, adică un grup de cântăreŃi carecântă împreună 1 , dar respectivul grup mai putea să şi recite sau/şi să danseze (deunde cor-egrafia actuală), încadrând actorul teatrului antic într-o mişcare circularăa grupului de choreuŃi (de unde probabil provine hora noastră de astăzi). Şi, printroextensie deosebit de interesantă, chorus-ul antic mai însemna, pe lângă „grup”,„mulŃime” sau „ceată” în general, şi „mişcare” (circulară) şi chiar mişcareaarmonioasă a astrelor 2 .De aceea, preluând dintre sugestiile etimologice amintite, şi în prezent sepoate vorbi despre „cor” în cazul oricărui grup care cântă împreună, armonic saumonodic, în stil apusean sau răsăritean - iar pentru înrudirea liturgică şi muzicală aRăsăritului şi Apusului creştin, aici poate fi amintit şi c(h)oralul gregorian1 D.D.Botez, Tratat de cânt şi dirijat coral, vol.I. Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice,Bucureşti, 1982, p.44.2 A se vedea, spre exemplu şi dintre numeroasele dicŃionare posibile, pentru limba greacă, HenryGeorge Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, Oxford, Clarendon Press, 1996, p.1998-1999, iar pentru limba latină, G.GuŃu, DicŃionar latin-român, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1983, p.184.8

(apropiat cântării bizantine/psaltice cel puŃin prin caracterul său vocal, prin cele optglasuri/moduri şi prin notaŃia neumatică iniŃială).Alte sugestii etimologice ale horos-ului antic, adică ale cântării în grupîmpreunate cu dansul în cerc, mai pot fi recunoscute în cadrul cultului ortodox,atunci când participanŃii la Sfintele Taine, clerici şi laici, participă la cântarea şidansul liturgic „horit” - în jurul Altarului la Hirotonie, sau în mijlocul Bisericii laBotez şi Cununie.În aceste ultime cazuri însă, simbolica liturgică trimite la o realitate maiînaltă, cerească, în măsura în care astrele care se mişcau în „hora” orbitelorcirculare ale cerului antic purtau numele unor zei ale panteonului păgân (Zeus-Jupiter, Ares-Marte, Afrodita-Venus etc.), iar mai târziu, în creştinism, cerul estelocul unde sălăşluieşte „Tatăl nostru”, Dumnezeu cel atotputernic, „Cel înconjuratîn chip nevăzut de cetele îngereşti” 3 , al căror „cor” înalŃă Dumnezeirii neîncetatăcântare de slavă.2. Probleme de eclesiologie şi de teologie liturgică privind cântarea coralăSimbolismul liturgic al „corului”, chiar l-am menŃionat deocamdată doar întreacăt, ne atrage atenŃia asupra unor implicaŃii importante, am putea spunefiinŃiale, de definire esenŃială a corului şi a cântării „corale” în Biserică, dacă nuuităm că Biserica este chip al „Cerului pe pământ” şi pregustare a vieŃuirii cereştiîn ÎmpărăŃia lui Dumnezeu 4 . Şi atunci este firesc să ne punem întrebări despre felulcel mai adevărat de cântare, sau cel mai potrivit cadrului bisericesc şi liturgic.Din punctul de vedere ale simboalelor revelate privind cântarea în Biserică,modelul cetelor îngereşti care cântă împreună în „corul” ceresc este fără îndoială oparadigmă demnă de urmat pentru cântarea şi cântăreŃii Bisericii. Nu numai SfântulDionisie Areopagitul vorbeşte despre inspirarea cântărilor Bisericii după modeleleîngereşti (în tratatele sale despre „Ierarhiile cereşti” şi cele „bisericeşti” 5 ), dar chiar3 Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987,p.137-138 (cântarea heruvimică).4 „În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare...”, cf. Ceaslov, EdiŃia a doua, EdituraInstitutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1973, p.73 (Troparul Utreniei în timpulPostului).5 Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cerească - Ierarhia Bisericească, trad. de CiceroneTeodorescu, Institutul European, Iaşi, 1994, p.48 şi 85.9

cântarea Heruvicului la Sfânta Liturghie exprimă explicit faptul că în cântareabisericească noi preluăm „chipul” puterilor îngereşti, atunci când „pe heruvimi cutaină închipuim şi Făcătoarei de viaŃă Treimi întreit sfântă cântare aducem” 6 . Deasemenea ne apropriem de-a dreptul starea şi „lucrarea îngerilor” atunci cândcântăm Trisaghionul biblic „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” 7 , consemnat încartea Proorocului Isaia (Is.6,3), aşa cum cântă (şi împreună cu) corul serafimilordin jurul Tronului Dumnezeirii. Însă, de fiecare dată, dacă „noi... pe heruvimi cutaină închipuim” şi împreună cu serafimii înălŃăm cântare de slavă Dumnezeirii,aceasta presupune cântarea nu numai a unei individualităŃi sigur(atic)e, ci a maimultor persoane în comuniunea unui „cor”.În mod asemănător, tot împreună cu ucenicii Săi (deci tot oarecum „încor”), a înălŃat cântări de slavă şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos la sfârşitul Cineicelei de Taină (Mt.26,30; Mc.14,26), poate cea mai importantă paradigmă pentrucântarea bisericească, deoarece Însuşi Dumnezeu cântă împreună cu oamenii. Iaraceasta se petrece într-un moment esenŃial din punct de vedere liturgic şi totodatăbisericesc, fiind vorba despre instituirea Slujbei liturgice prin excelenŃă, a Jertfeicelei nesângeroase a Sfintei Euharistii, prin care se zideşte însuşi Trupul tainic alcomuniunii eclesiale, al Bisericii.Aşadar, din toate aceste aspecte biblice şi liturgice ale Sfintei TradiŃiibisericeşti, putem vedea cum ideea corală, implicit şi explicit, şi într-un sens foartelarg, este un simbol cu rădăcini revelate al comuniunii liturgice şi eclesiale. Iarsimboalele Bisericii însoŃesc şi sprijină propovăduirea Cuvântului mântuitor în şiprin comuniunea bisericească, inclusiv sub chipul „corului” ce înalŃă cântări deslavă Dumnezeirii - corul fiind astfel o icoane vie a comuniunii tuturor celormântuiŃi în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu.*Încercând acum să coborâm „din ceruri” „cu picioarele pe pământ”, putemconstata dezvoltarea unei mari diversităŃi de feluri de cântare în Biserică, atât înprezent, cât şi de-a lungul celor două milenii de istorie bisericească. La modulfoarte concret şi practic (sau tehnic), aceasta înseamnă să constatăm totodatădificultatea de a alcătui un „cor” bisericesc (în sensul larg anterior prezentat şi6 Liturghier..., loc.cit. (p.137-138).7 Idem, p.149.10

simbolizând/exprimând unitatea/comuniunea) general valabil în orice loc(geografic) sau orice timp (istoric).Mai întâi sunt problemele cântării în diferitele limbi ale popoarelorcreştine. După ce s-a depăşit încercarea de a acredita câteva „limbi sacre”, precumgreaca, latina sau slavona, actualmente practic oricărei alte limbi îi este deschisăcalea exprimării RevelaŃiei dumnezeieşti. Dar sună foarte ciudat un cor în carecoriştii cântă concomitent în limbi diferite, chiar dacă uneori se mai fac încercări„glosolalice” de cântare (la modul ecumenic, însă discutabile cel puŃin din punct devedere muzical, dar şi teologic). Ca să nu mai vorbim despre faptul că limbilediferite obligă treptat şi la modificarea melodiilor sau chiar la crearea unor melodiinoi, adaptate rostirii specifice limbii respective - a se vedea în acest sens fenomenulde „românire” a cântărilor de origine bizantină în Biserica Ortodoxă Română 8 .Mai există apoi marea diversitatea a culturilor şi tradiŃiilor muzicale,dezvoltate diferit de-a lungul istoriei sau în diferite zone geografice şi care şi-a pusamprenta şi asupra manierei de a cânta în comunităŃi creştine de provenienŃădiferită. Drept exemplu, am amintit chiar de la început diversitatea actuală acântării în Biserica Ortodoxă Română, având raŃiuni atât istorice (de evoluŃiediferită) cât şi geografice (regionale): cântarea tradiŃională de strană, atât învarianta mai „psaltică” (relativ uniformizată sau nu), dar şi în variantele maifolclorice dezvoltate în Ardeal, Banat, Bihor etc., apoi cea corală de facturăarmonică-polifonică, cu aproape tot atâtea stiluri câŃi compozitori, cântarea „deobşte” (corală monodică) etc.De fiecare dată când se repune în discuŃie problema unităŃii bisericeşti şiatunci când se vorbeşte despre elementele văzute ale acestei unităŃi se aminteştetotdeauna despre unitatea cultică (sau de cult), care implică, dincolo de textele decult (traduse totuşi în diferite limbi) şi de tipic, şi cântarea bisericească. Aicitrebuie să atragem atenŃia că nu ne referim acum la problemele unităŃii pancreştine,care prezintă dificultăŃi cu totul considerabile, ca urmare a despărŃiriloristorice cunoscute între catolici, ortodocşi şi protestanŃi. Probleme ale unităŃiicultice şi privind cântarea liturgică apar însă evidente şi atunci când ne gândim,8 Sebastian Barbu-Bucur, AcŃiunea de ”românire” a cântărilor psaltice şi determinările ei socialpatriotice.Filoteri sin Agæi Jipei şi alŃi autori din sec. al XVIII-lea, în “Biserica Ortodoxă Română”,XCII (1980), nr.7-8, iul.-aug., p.836-856.11

spre exemplu, la manierele foarte diferite de cântare chiar în(tre) diversele BisericiOrtodoxe. Cea mai evidentă este deosebirea între cântarea actuală de facturăarmonică-polifonică a slavilor nordici (ruşi, ucrainieni...) şi cea a celorlalŃiortodocşi, monodică şi de tradiŃie bizantină.În interiorul unei aceleiaşi unităŃi jurisdicŃionale bisericeşti - Patriarhie,Mitropolie - s-a încercat uneori realizarea unei unităŃi a stilului de cântare, inclusivprin reglementări bisericeşti sau chiar de stat. Succesul a fost de obicei relativ şiîntotdeauna parŃial. Pentru Biserica Ortodoxă Română putem număra cel puŃincâteva astfel de iniŃiative, care au influenŃat evoluŃiile cântării bisericeşti: reformahrisantică a Patriarhiei Constantinopolului, la începutul sec.al XIX-lea, care a avutun efect imediat şi în łarile Române, datorită domnitorilor fanarioŃi, provenind dinConstantinopol şi a cântăreŃilor greci care se aflau la noi 9 , apoi încercările luiAlexandru Ioan Cuza de a introduce cântarea corală armonică (prin Decretul nr.101din 1865 10 ) şi, în sfârşit, mai aproape de noi, iniŃiativele de uniformizare a cântăriibisericeşti sub P.F.Patriarh Justinian, la mijlocul secolului trecut 11 . Toate acestea, şialte încercări (unele cu un caracter local 12 ), au lăsat urme în cântarea actuală dinBiserica Ortodoxă Română. Şi atunci, după atâtea încercări mai mult sau mai puŃinreuşite, când se simte nevoia vreunei unităŃi văzute - „auzite” ar fi poate mai bine9 Gheorghe Ciobanu, Raportul dintre muzica liturgică românească şi muzica bizantină, în ”Studii deetnomuzicologie şi bizantinologie”, vol.II, Editura Muzicală, Bucureşti, 1979, p.265.10 Vasile Grăjdian, LegislaŃia lui A.I.Cuza şi evoluŃia cântării bisericeşti, în ”Studii şi cercetări deistoria artei” (seria - teatru, muzicæ, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17.11 V.lista publicaŃiilor de muzică psaltică „uniformizată”, începută cu Gramatica muzicii psaltice din1951: Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice,Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1951 (ed.II, 1969); Prof.Nicolae Lungu,Protodiac.Anton Uncu, Cântările Sfintei Liturghii şi cântări la cateheze, Edit.Institutului Biblic şi deMisiune Ortodoxă, Bucureşti, 1951; Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru,Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti,1953 (ed.II, 1974); Idem, Cântările Sfintei Liturghii şi podobiile celor opt glasuri, Edit.InstitutuluiBiblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1960 (cu ediŃii ulterioare; ed.III, 1969); Prof.NicolaeLungu, Pr.Prof.dr.Ene Branişte, Prof.Chiril Popescu, Cântările Penticostarului, Edit.InstitutuluiBiblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1980 etc.12 În Mitropolia Ardealului, Dimitrie CunŃanu alcătuieşte şi publică Cântările bisericesci (dupămelodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate de DimitrieCunŃanu, Profesor la seminarul "andreian" arhidiecesan, Sibiu, ed.I, 1890, Editura autorului, tipărităla “Imprimăria de musicalii Jos.Eberle şi Co.”, Viena, VII) la îndemnul Mitropolitului Andrei Şaguna,menŃionat de D.CunŃanu in PrefaŃa cărŃii cale de cântări (p.4): „încă la anul 1868, MetropolitulAndreiu m'a sfătuit: ca, pentru conservarea şi cultivarea lor mai sigură, tóte cântările de strană să leculeg şi să le scriu cu notele muzicii moderne. Urmând sfatului arhieresc, încă de pe atunci am făcutînceputul acestei colecŃiuni, scriind pe rând cântările nóstre bisericesci”.12

spus în acest caz - a „corului” cântării bisericeşti, unde ar mai putea fi găsităaceasta, cum ar mai putea fi ea realizată sau care ar fi semnificaŃia sa reală ?Problema nu este numai teoretică sau de principiu, ci ea se pune tot maiinsistent şi imediat odată cu tendinŃele actuale de globalizare, ce privesc şimişcarea, respectiv amestecarea unui mare număr de credincioşi ortodocşiprovenind din diferite locuri şi cu diferite obişnuinŃe cultice (regionale), inclusivmuzicale, care în noile locuri unde ajung resimt un inevitabil disconfort atunci cândalături de cele „ale lor” află şi alte obiceiuri în „corul” de comuniune a slujiriicultice şi muzicale.SoluŃia sau soluŃiile par a fi nu doar de natură jurisdicŃional-bisericeascăsau muzicală şi muzicologică, deoarece orice încercare de „uniformizare” prinpropunerea sau impunerea inevitabilă a vreunui „unic” model de cântare implicăpentru cei nevoiŃi să-şi schimbe obişnuinŃele muzicale bisericeşti o înstrăinareresimŃită dramatic în raport chiar cu propria lor identitate religioasă, creştină, carese sprijină inclusiv pe formele moştenite pe cât posibil „fără schimbare” de laPărinŃii dinainte, într-o logică firească a TradiŃiei („neschimbate”).Pentru astfel de probleme, pe care, fără să greşim, le putem încadra înrândul celor actualmente importante atât din punct de vedere pastoral, cât şiduhovnicesc, trebuie căutate şi găsite soluŃii adecvate şi pe măsură.3. O perspectivă pastorală şi duhovnicească asupra cântării „corale” în BisericăPlecând de la observarea diverselor încercări muzicale şi administrativemenŃionate, de impunere directă a unităŃii (sau a unei „unităŃi” a) cântăriibisericeşti - cu trimitere la necesara unitate eclesială - care au avut o reuşitărelativă, iar uneori au putut stîrni chiar oarecare împotrivire (ce poate naştedespărŃire între credincioşi), să încercăm în continuare reliefarea unor elemente aleunei alte perspective, mai puŃin direct muzicale sau direct administrative, dar careîn timp, în timpul lung de evoluŃie al realităŃilor bisericeşti îşi poate descoperitreptat foloasele. Este vorba despre o perspectivă pastoral-duhovnicească acondiŃiei, inclusiv actuale, a corului bisericesc.Din punct de vedere muzical, posibilitatea practică de realizarea a unui„cor” oarecare (polifonic sau monodic), deci a unui grup de oameni care pot cânta13

împreună într-un mod cât de cât acceptabil pentru simŃul estetic comun, presupunerespectarea unui număr minim de aspecte tehnice, cum ar fi acordarea în planulintonaŃional (al frecvenŃelor acustice ale sunetelor) sau relativa sincronizareritmică. Efortul continuu şi sistematic al membrilor corului pentru realizarea unorastfel de deziderate de „comuniune” în planul acustic fac deja din activitatea coralăun exerciŃiu sau chiar ca o „şcoală” a comuniunii şi într-un plan mai general uman.Pentru că dincolo de aspectele muzical-acustice, sau având ca pretext urmărireacorectitudinii acestor aspecte, membrii corului trebuie inevitabil să-şi exersezecontinuu ascultarea celorlalŃi membri ai corului, astfel ca să se realizeze şi săexiste treptat o cât mai bună poziŃionare prin ascultarea reciprocă a fiecăruimembru al corului în raport cu oricare dintre ceilalŃi şi faŃă de toŃi împreună, ca şi atuturor coriştilor faŃă de cel ce este uneori dirijorul, conducătorul corului - şiaceasta din punct de vedere acustic, dar, cum am amintit deja, şi în planul relaŃiilorsufleteşti dintre persoanele componente ale corului.În acest plan sufletesc, duhovnicesc, este vorba despre acceptarea şiînŃelegerea diferenŃelor celuilalt sau ale celorlalŃi, care în cazul corului „muzical”pot privi înzestrarea muzicală diferită (de talent muzical general, sau vocal etc.).Poate fi greu, dar atât de folositor pentru progresul sufletesc personal şi pentruprogresul comuniunii corale, ca să îngădui pe cel sau pe cei mai puŃin capabilimuzical şi care par să frâneze graba reuşitei artistice. La fel de greu (pentru ispiteleorgoliului), dar la fel de folositor şi duhovniceşte, în plan personal şi colectiv, esteşi acceptarea uneori a propriei neputinŃei personale în raport cu cei mai înzestraŃi,mai talentaŃi muzical, care trebuie ascultaŃi, care trebuie urmaŃi şi de la care sepoate învăŃa, pentru progresul individual şi al corului în ansamblu.Grăbitele „selecŃii” de corişti „buni” şi radicalele „eliminări” de corişti„răi” doar în planul muzical pot duce poate la performante coruri acustice, dar şi laexclusiviste şi puŃin folositoare coruri bisericeşti - dacă astfel de coruri mai au vreoŃintă de comuniune bisericească, în afară de pretextul cântării în spaŃiul vreuneibiserici.Efortul de căutare a unei comuniuni ce depăşeşte dimensiunea strictimediată a „comuniunii” acustic muzicale poate fi urmărit şi în alte planuri alerealităŃii corale, cum este preocuparea repertorială. În general, găsirea celor maipotrivite piese/lucrări/compoziŃii care să „placă” unui „public” oarecare Ńinteşte14

spre realizarea unei comuniuni de simŃire a membrilor corului cu acele persoanecare vor asculta (şi vor forma publicul respectivului cor), sau, în cazul unei „cântăriîn comun”, se vor adăuga şi ele corului iniŃial, ca membri activi în comuniuneacântării. Abordarea unui repertoriu „tradiŃional” pare o cale relativ mai uşor deurmat pentru realizarea sau păstrarea unei astfel de comuniuni, indiferent dacă prinaceasta se înŃelege încadrarea într-o tradiŃie ce priveşte istoria muzicală naŃională,regională, locală sau este vorba despre aspecte mai bisericeşti ale TradiŃiei.Dar şi abordarea repertorială a unor cântări de un stil diferit de celconsiderat tradiŃional la modul comod, poate însemna tot un efort spre comuniune,atunci când se depăşeşte simpla ispită de factură „consumistă” a eclectismuluişi/sau exotismului muzical şi cultural (în general). Caracterul diferit al felului de afi al celorlalŃi, al altor semeni ai noştri, în ceea ce priveşte cultura, implicit şicultura muzicală, poate constitui un îndemn spre înŃelegerea şi găsirea unei căi derealizare a unui „cor” mai larg de comuniune - într-un plan muzical, dar aceastatotodată ca mijloc şi simbol pentru o comuniune mai importantă, esenŃială pentruîmplinirea menirii persoanelor umane, a fiinŃei umane în sensul cel mai înalt.Şi atunci când se abordează cu grijă chiar lucrări liturgice sau religioaseîntr-o limbă „străină”, în care sensul cuvintelor este doar bănuit sau înŃelesaproximativ, muzica în sine, ca o „limbă universală”, cum se spune câteodată,poate descoperi trăiri adânci sau înalte dincolo de cuvinte - dar nu mai puŃinnăscătoare de comuniune, de fraternitate, de dragoste.În particular, şi într-un plan istoric, dintr-o aceeaşi perspectivă eclesială,pastorală şi duhovnicească totodată, pot fi privite şi evoluŃiile cântării în BisericaOrtodoxă Română (şi nu numai) în ultimele două secole. După impactul întâlniriiîn łările Române a cântării corale de factură armonică-polifonică şi de origineoccidentală cu cântarea mai tradiŃională de strană, de factură monodică şi deorigine răsăriteană-bizantină, o cale de a (re)găsi o comuniune muzical-bisericeascăîn cântare a fost armonizarea sau adaptarea pentru o tratare armonică şi polifonică amelodiilor psaltice tadiŃionale, cu căutarea reciprocă în timp a unei armonizări(modale) adecvate specificului modal (pe cele opt glasuri) al cântării bisericeştirăsăritene, de origine bizantină 13 . La fel poate fi privit şi „compromisul”13 Sebastian Barbu-Bucur, D.G.Kiriak - contribu\ii la armonizarea melodiilor psaltice, în “GlasulBisericii”, XXXIII (1974), nr.7-8, iul.-aug., p.696-705.15

(intonaŃional) realizat la mijlocul secolului trecut (al XX-lea) 14 , după uneleîncercări nereuşite (ca cea al lui Musicescu şi a colaboratorilor săi spre sfârşitulsec.al XIX-lea 15 ), pentru echivalarea celor două sisteme de notaŃie muzicală, careîncă îşi împart „teritoriul” cântării bisericeşti româneşti, cel occidental (guidonic,pe portativ) şi cel răsăritean (psaltic, neumatic, de origine bizantină).Mai puŃin observat şi declarat, un alt „compromis” spre comuniune încântarea bisericească a fost încercarea de depăşire treptată a exclusivismuluiprofesioniştilor muzicii vis-à-vis de „amatorii” mai puŃin profesionişti, dar dornicisă se adauge şi ei „corului” cântării în Biserică. Pe partea psaltică, simplificareacântării (prin renunŃarea la „gorgoane” dificile 16 , pe care le puteau cânta doarpsalŃii încercaŃi) şi chiar eforturile de uniformizare au permis accesul unei marimajorităŃi de credincioşi la „cântarea în comun”, iar pe partea cântării coralearmonice, cele mai răspândite în rândul corurilor parohiale au fost lucrările descriitură mai simplă, dar nu lipsite de eficienŃă componistică şi valoare muzicală, ceputeau fi cântate şi de corurile mai puŃin profesioniste 17 . Desigur, locul şi specificulprofesionistului muzicii se păstrează şi în cazul „amestecului cu amatorii”, caîndrumător, dirijor, animator al cântării bisericeşti.Un asemănător efort pastoral (şi implicit duhovnicesc) spre comuniune în„corul” cântării bisericeşti este şi acceptarea reciprocă, prin alternanŃa la cântare (înaceeaşi biserică) a stilurilor diferite - cazul cântărilor psaltice după diferiŃi autori,diferite de versiunile uniformizate, sau al cântărilor regionale diferite de cele„desăvârşit” psaltice - în parohiile unde credincioşii, datorită mişcărilor depopulaŃie, provin din regiuni şi zone deosebite.Se poate observa că în această ultimă parte a expunerii am încercat sămutăm treptat punctul de greutate al problemelor unităŃii cântării bisericeştiortodoxe dintr-un plan al unităŃii direct „văzute” (sau auzite) prin intermediulexpresiilor muzical acustice de tip uniformizant - aceleaşi melodii sau un „pachet”repertorial unic (pe cât posibil), o aceeaşi notaŃie muzicală sau o echivalenŃă între14 Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice…15Stelian Ionaşcu, Teme majore din istoria muzicii bisericeştiaflate în dezbaterea marilorpersonalităŃi ale sec.XIX-XX (controverse, opinii separate, polemici), partea I, în ”Studii Teologice”,seria a III-a, III (2007), nr.3, iul.-sept., p.109-121.16 Vasile Grăjdian, Cântarea ca Teologie, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga, Sibiu, 1998, p.195.17 În acest sens (şi spre exemplu) poate fi indicată creaŃia corală a compozitorilor Timotei Popovici,Ion Ghica Comăneşti, Gheorghe Cucu, Nicolae Lungu, alături de mulŃi alŃii.16

sistemele de notaŃie atât de avansată încât dincolo de forma grafică nu mai esteposibilă nici o altă specificitate - spre un plan în care simbolul „coral” al cântării(cu valoare şi relevanŃă liturgică) să depăşească planul imediat şi (până la urmădoar) de expresie acustică, tehnică şi imanentă, spre o îmbrăŃişare (tot în ideea„corală” mult lărgită) a aspectelor mai puŃin „palpabile”, dar cu atât mai însemnate,a celor ne-văzute, dar nu mai puŃin adevărate, ale unei viziuni pastorale şiduhovniceşti în sensul cel mai propriu, ca o expresie autentică a comuniunii.Câteva alte exemple ne vor putea ajuta să înŃelegem acest aspect importantprivind legătura între unitatea eclesială şi simboalele sale liturgice (inclusivmuzicale). Astfel, cultivarea sau impunerea unor simboale „exprese” ale unităŃiibisericeşti nu înseamnă „automat” şi existenŃa sau realizarea „reală” a respectiveiunităŃi. Altfel spus, existenŃa chiar a unei aglomerări de simboale (sau simboluri)exterioare, văzute şi auzite (aparent cât se poate de „palpabile”) ale unităŃii nuînseamnă şi existenŃa sau acceptarea acelei unităŃi şi în sufletul celor chemaŃi să fieparticipanŃi la acea unitate. SituaŃia seamănă oarecum cu cea a regimurilor politicetotalitare, tiranice (între care diferitele forme de comunism ale ultimului secol potconstui exemple relativ recente), în care impunerea cu forŃa a expresiilor de unitateprin diferite „uniforme” militare, sportive, culturale, comportamentale sau delimbaj (binecunoscutele limbaje „de lemn” sau, mai nou, „politic corecte”) nu audus la nici un rezultat real, durabil în timp.În plan bisericesc, existenŃa deja a unor expresii liturgice comune (sauasemănătoare în formă) sau eforturile bine intenŃionate de impunere a unor„uniformizări”, inclusiv prin reforme ale manierei liturgice de a cânta, nu înseamnăîn mod necesar existenŃa sau reuşita unei unităŃi autentice, serioase, profunde şi(mai ales) într-un plan spiritual. Pentru prima situaŃie poate fi reamintită „unitatea”sau mai bine spus expresia liturgică relativ comună a credincioşilor ortodocşi şi acelor greco-catolici, ce nu împiedică existenŃa unei serioase lipse de comuniune -sau de unitate eclesială - în fond 18 . Iar în ceea ce priveşte impunerea printr-o18 La fel, comunităŃi monastice (romano-)catolice ca cele de la Mănăstirea Niederaltaich dinGermania (http://www.abtei-niederaltaich.de/) şi de la Mănăstirea Chevetogne Belgia(http://www.monasterechevetogne.com/), chiar dacă slujesc după ritul bizantin (şi chiar în limbagreacă sau slavonă), fiind aşadar cât se poate de „uniformizate”, inclusiv din punctul de vedere alcântării liturgice, în raport cu Bisericile Ortodoxe, cu toate acestea nu sunt cu nimic mai mult încomuniune cu acestea decât cele (de asemenea romano-catolice, dar) de rit latin - care nu sunt în niciun fel în comuniune cu Ortodoxia.17

eformă a unui stil „unitar” de cântare în Biserică, aşa cum s-a încercat prin dejamenŃionatul Decret nr.101 al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de impunere acântării corale (armonico-polifonice) de tip occidental, aceasta a stârnit dezbinarechiar între ortodocşi 19 . Iar referitor la efortul, de asemenea mai înainte amintit, deuniformizare a cântării în Biserica Ortodoxă Română, în timpul P.F.PatriarhJustinian, realizarea unităŃii unui aceluiaşi „cor al întregii obşti ortodoxe” încă nu aajuns la un acord desăvârşit cu alte stiluri de cântare psaltică 20 sau cu diferitelestiluri regionale 21 .Prin urmare (şi pe de altă parte), în aceste ultime cazuri privind reformareasau unitatea în interiorul Biserici Ortodoxe, se poate observa că, în pofidaexistenŃei unor diferenŃe de stil (armonic sau monodic, uniformizat sau relgionaletc.), aceasta nu impietează asupra unităŃii şi comuniunii eclesiale existente. Ceeace nu este cazul în privinŃa „unităŃii” sau „uniformităŃii” ce se poate constata lacultul ortodox în raport cu cel greco-catolic, care însă nu împiedică despărŃireabiseriească.19 V. “boicotarea” concertului corului condus de Gavril Musicescu de către călugării de la MănăstireaNeamŃ, în anul 1896, cf. Mihail Gr. Posluşnicu, Istoria Musicei la români, Bucureşti, 1929, p.93-95.20 Dovadă în acest sens sunt reeditările mai recente ale unor cărŃi de cântări psaltice pre-uniformizate:Anastasimatarul Cuviosului Macarie Ieromonahul cu adăugiri din cel al Paharnicului DimitrieSuceveanu, ed. îngrijită de Diac.Cornel Coman şi Gabriel Duca, Edit.Bizantină - FundaŃiaStavropoleos, Bucureşti, 2002; Dimitrie Suceveanu, Idiomelar, ed.îngrijită deArhid.Conf.Dr.Sebastian Barbu Bucur după ed.din 1856, vol.I (septembrie-decembrie), EdituraMănăstirii Sinaia, 1992; vol.II (ianuarie-august), Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei-”Trinitas”, Iaşi, 1996; vol.III (Triod şi Penticostar), 1997; Ion Popescu-Pasărea, Liturghier de strană,ed.îngrijită de Arhid.Conf.Dr.Sebastian Barbu Bucur după ed. din 1925, Editura Episcopiei Argeşului,1991; Victor Ojog, Anastasimatar, ed.îngrijită de Arhid.Conf.Dr.Sebastian Barbu Bucur şiPr.Conf.Alexie Buzera după ed. din 1943, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei-”Trinitas”, Iaşi,1998; sau cărŃile mai noi de cântări psaltice ne-uniformizate, precum: Buchet muzical athonit, Editura“Evanghelismos”, Bucureşti, vol.I: Cântările Sfintei Liturghii, 2002; vol.III: Cântările Utreniei, 2001;vol.IV.: Polielee, 2002.21 A se vedea reeditările repetate ale unor cărŃi de cântări bisericeşti de factură regională:Prof.Dimitrie Cusma, Pr.Ioan Teodorovici, Prof.Gheorghe Dobreanu, Cântări bisericeşti, EditMitropoliei Banatului, Timişoara, 1980; Pr.Prof.Ioan Brie, Cântări la serviciile religioase, edit. deArhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj-Napoca, 1988;Arhid.Prof.Ioan Brie, Cântări liturgice şi la diferite servicii religioase, Beiuş, 1994; Pr.Prof.VasileStanciu, Slujbele SfinŃilor români din Transilvania şi alte cântări religioase, Cluj-Napoca, 1990;Pr.Vasile Grăjdian, Cântări bisericeşti, Sibiu, 1994; Pr.Lect.Nicolae Belean, Cântări bisericeşti,Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1995; Dr.ConstanŃa Cristescu, Liturghier de strană,Edit.UniversităŃii “Aurel Vlaicu”-Edit.Episcopiei Aradului, Arad, 2001; idem, Vecernier, idem edit.,Arad, 2001 etc.18

De aceea, din exemplele dinainte se poate constata că unitatea bisericeascănu este legată exclusiv de uniformitatea expresiei liturgice, inclusiv în planulmuzical, ci priveşte aspecte mai profunde, duhovniceşti şi teologice, ale realităŃiieclesiale, pentru care (şi despre care) se poate spune că mai ales modelul „corului”treimic este, mai ales, cel mai relevant. La acest nivel absolut, diferenŃa specificăîntre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh nu face decât să lumineze cu atât mai mult unimea„vocilor” Persoanelor „corului” prihoretic al comuniunii intratreimice.*În concluzie putem remarca faptul că pentru abordarea problemelor unităŃiicântării liturgice ortodoxe şi, de ce nu, a problemelor unităŃii de cult şi chiar unităŃiicreştine la modul cel mai general, nu este suficientă o perspectivă doar (direct)muzicală sau muzicologică şi/sau simplu administrativă. Este nevoie şi de operspectivă pastorală şi/sau duhovnicească mai largă, care să poziŃioneze cât maicorect problema unităŃii în raport cu diversitatea muzicală şi cu provocărilepotenŃiale de o tot mai mare diversitate ale vremurilor post-moderne pe care letrăim.În cadrul unui echilibru firesc al vieŃii şi devenirii bisericeşti, atitudinileunilaterale şi radicale de obicei nu ajută prea mult, la fel ca şi toleranŃa fărămargini. Astfel, nu este vorba numai despre vreo restrângere sau lărgirenecontrolată, haotică sau arbitrară a limitelor înŃelegerii (reciproce), a toleranŃei sauacceptanŃei în practica muzical-liturgică de factură „corală”, deoarece răspunsul larezolvarea problemelor raportului între diferitele tendinŃe ale cântării bisericeştiactuale pare să Ńină mai mult de dimensiunea spirituală (duhovnicească) şipastorală a cultivării acestei cântări.Cât se poate accepta dintre toate felurile de cântări sau dintre stilurile decântare şi cine, ce şi cum trebuie să se cânte în Biserică Ńine astfel de urmarea şiîmplinirea paradigmelor revelate ale corului comuniunii eclesiale, al tuturor celorce înalŃă cântare de slavă lui Dumnezeu - Făcătorul, Purtătorul de grijă şiMântuitorul tuturor.19

Rolul istoric tradiŃional al Bisericii Ortodoxe Române încadrul comunităŃilor rurale. Scurtă diagnoză pastoralcatehumenalăPr. Conf. Univ. Dr. Constantin NeculaAtunci când abordezi un subiect ca acesta pe care îl propune cursul nostru 1 ,întrebarea care se naşte este una cât se poate de îndreptăŃită: mai este cu putinŃăceva nou de zis în raport cu rolul şi locul ,socotite oricum tradiŃionale, preatradiŃionale ale Bisericii în ethosul socio- cultural al satului românesc? Şi aceastamai ales în cadrul unui discurs formator legat de integrare UE, de algoritmii acestuiproces extrem de diferit receptat de media din România dar mai ales de cetăŃenii ei,mulŃi locuitori ai spaŃiului rural, mare majoritate formaŃi pentru viaŃă în acestmediu, chiar dacă astăzi refuză legitimarea geografică în raport cu acesta. Nu estevorba aici de mutaŃii geopolitice necunoscute ci de unele uitate sau nesemnificativanalizate în ultimii ani, ani ai reconstituirii proprietăŃii private a Ńăranului romândar şi al „înmormântării „ acestuia în anonimatul lamentaŃiei sau al joculuipericulos al falsificării conştiinŃei democrate, atât de fragedă şi prin aceasta extremde vulnerabilă, a Ńăranului român post-decembrist.Subiectul incubă în sine şi un alt risc: acela al unei demitizări forŃate şiechivoce sau al unui triumfalism caricaturizând , până la epuizare, realitateasatului, el însuşi în prag de epuizare. Pentru a ne feri de una sau alta din extremeeste suficient să deschidem ochii, să analizăm cu decenŃă provocările istoricecărora satul românesc a trebuit să le facă faŃă şi ,nu în ultimul rând să vedemactuala stare de fapt, aşa cum mulŃi dintre voi o resimŃiŃi ca preoŃi parohi în sateleArdealului.1 Studiul prezent a constituit unul dintre materialele prezentate în cadrul proiectului „EU, biserica şiintegrarea”, desfăşurat la Sibiu.20

Poate n-ar fi rău să ne amintim de două momente istorice particulare aleistoriei satului, care tocmai prin particularitatea lor specială au importanŃă îndemersul nostru:a) Martiriul Sf. Sava Gotul:” …pornindu-se de către cei păcătoşimare persecuŃie în GoŃia împotriva bisericii lui Hristos, când s-a apropiat Sfânta zia Paştelui (Sfântul Sava), a voit să plece în alt oraş, la preotul Guththicas, spre apetrece sărbătoarea împreună cu el. Iar pe când mergea el pe cale, i s-a arătat unbărbat foarte mare şi luminos la înfăŃişare, care i-a zis : Întoarce-te şi mergi lapreotul Sansalas. Iar Sava i-a răspuns: Sansalas a plecat departe. Căci Sansalas,fugind din cauza persecuŃiei, se afla în Romania (Imperiul Roman de Răsărit);atunci, însă, venise de curând printre ai săi, pentru sfânta zi a Paştelui. De aceea,neştiind nimic Sava despre întoarcerea acestuia, a răspuns celui ce i se arătase şi selupta să meargă la preotul Guththicas. Însă, nevoind el să se supună poruncii,deodată, deşi la ora aceea era cer senin, a apărut un noian nesfârşit de zăpadă pefaŃa pământului, care astupa drumul şi nu putea să treacă mai departe, poruncindu-isă se întoarcă la preotul Sansalas. Şi, binecuvântând pe Domnul, s-a întors. Şi,văzând pe Sansalas, i-a istorisit lui şi multora altora vedenia pe care a avut-o pecale. Au sărbătorit împreună ziua Paştelui. Dar, în noaptea a treia după sărbătoare,iată că Atharid, din rândul celor necredincioşi, fiul lui Rothesteu, a năvălit în satulacela cu o ceată de tâlhari nelegiuiŃi şi, găsind pe preot dormind în casa lui, a pussă fie legat. De asemenea şi pe Sava, smulgându-l din pat, l-au legat. Pe preot l-auarestat şi l-au luat cu o căruŃă iar pe Sava l-au luat gol, cum se născuse. Şi l-aupurtat prin văi împădurite pe care le arseseră de curând, prigonindu-i şi bătându-icu cruzime cu nuiele şi bice, şi purtându-se fără milă faŃă de servii lui Dumnezeu.Dar cruzimea duşmanilor a întărit răbdarea şi credinŃa celui drept; căci , făcându-seziuă, lăudându-se în Domnul, zicea celor ce-l chinuiseră: oare nu m-aŃi purtat voiprin locuri arse, printre ascuŃişurile cioturilor, bătându-mă? VedeŃi, însă, dacă s-aurănit picioarele mele şi dacă pe trupul meu am vânătăi şi de la rănile pe care mi leaŃifăcut am răni? Văzând ei, deci, că pe trupul lui nu apare nimic din cele ce-ifăcuseră să sufere fără milă, luând o osie de la căruŃă şi punându-i-o pe umeri, i-aualungit mâinile, întinzându-i-le până la capetele osiei, şi i-au legat, de asemenea, şipicioarele pe o altă osie. În sfârşit, întins astfel pe cele două osii, l-au aruncat,lăsându-l să zacă pe spate la pământ, şi nu l-au cruŃat, chinuindu-l toată noaptea.21

Însă, după ce au adormit slujitorii ce-l chinuiseră, venind o femeie oarecare , carese sculase de cu noapte pentru ca să pregătească mâncare celor din casă, l-adezlegat. Iar el, deşi era dezlegat, a rămas pe loc fără teamă, ajutând femeii lalucrul ei. Şi, făcându-se ziuă, cunoscând acest fapt, nelegiuitul Athanarid a poruncitsă i se lege mâinile şi să fie atârnat de o grindă a casei.(…) Atunci, aflândAthanarid toate acestea, a poruncit să fie omorât. Deci, slujitorii fărădelegii, lăsândlegat pe preotul Sansalas, au luat pe Sava şi l-au dus să-l înece în râul Mousaios(Buzău). (…) Şi pe când îl duceau să fie înecat, pe tot drumul a mulŃumit luiDumnezeu, socotind că suferinŃele timpului de acum nu sunt vrednice de slavaviitoare, care se va descoperi SfinŃilor” 2ReŃinem:- se întâmpla pe când Sava avea 38 de ani, în a cincea zi , a Sâmbetei dupăPaşti, care este cu o zi înainte de idele lui aprilie= 12 aprilie 372, în timpul domnieilui Valentinian (372-392) şi Valens (364-378), consuli fiind Flavius Modest şiArintheu;- în mediul sătesc, rural;- la vreme de legalitate romană, sub atac nelegiuit – remarcabil curajulfemeii şi faptul că Sava nu fuge pentru a nu-şi expune credincioasa- identificaŃi şi alte elemente asupra elementeleor rurale prezente în textulmartiriuluib) Andreas FREYBERGER (text consemnat pe la 1702) : „PreoŃiipoporului sau parohii oficiază liturghia duminica şi în zilele de sărbătoare, darniciodată în zilele săptămânii. Ei se ocupă de munca în câmp, grăpează, seceră,treieră grâul ca şi ceilalŃi Ńărani…Ca îmbrăcăminte nu se deosebesc de ceilalŃiŃărani laici, fiind îmbrăcaŃi în piei de oaie şi de capră, deosebiŃi de poporul de rândnumai prin acoperământul capului, care la preoŃi e de culoare albastră, iar laprotopopi şi arhidiaconi de culoare neagră, şi nu-l scot din cap nici când seîntâlnesc cu bărbaŃii de cea dintâi calitate(…).Găseşti chiar câte şase preoŃi însatele mai mari, şi fără de doi preoŃi nu fondează aceşti valahi vreo colonie, care săconstea fie şi în puŃine familii. Unul nu e suficient pentru sat, fiindcă liturghia,2 Actul martiric al Sf. Sava Gotul se află publicat, în contextualizarea culturală cea mai fericită, învolumul lui Mihail Diaconesc, Antologie de Literatură Daco-Romană, texte comentate, CPE Corifeu,Bucureşti, 2003, pp.142-14722

după ritul lor, nu se poate oficia fără doi preoŃi. De aici numărul mare al acestora;sunt câteva mii din aceşti servitori ai bisericii” 3Ceea ce descoperă cititorul în aceste documente ne apropie de cele ce voim ale prezenta. Pe de o parte este vorba de unitatea între păstor şi cei păstoriŃi ladistanŃă de secole dar şi în spaŃii geografice şi culturale diferite. Ceea ce nu diferăeste unitatea interioară, din interiorul comunităŃii umane, încărcată de conotaŃiileunităŃii pe care Întruparea Mântuitorului a adus-o ca temei comuniunii umane,care, dincolo de dimensiunile sale absolute în plan teologic, naşte şi o dimensiunesocio-umană nouă, care va purta numele generic de parohie.Definirea acesteia în planul spaŃiului rural este mult mai la îndemână pentruortodoxul român deopotrivă cu lutheranul sas sau catolicul ori calvinul maghiardin Ardeal. Şi aceasta pentru că în ciuda dezvoltării sale primare, centrată pemetropolă, având ca punct de plecare Ierusalimul, creştinismul va căpăta, cuprecădere în Răsărit, pe lângă o dimensiune urbană, major ilustrată în paradigmabizantină, şi o dimensiune rurală, aflată în coerenŃă cu tot ceea ce Ńine de ambianŃaconservatoare a satului. Nu este vorba de o schimbare succesivă de paradigmeculturale cât de existenŃa lor paralelă, de convieŃuirea lor sub presiuni ale istorieiinerente. De aici poate şi definiŃia pe care Nicolae Iorga o pecetluieşte peste spaŃiulArdealului istoric pe care îl iconizeză ca un spaŃiu de sate şi preoŃi. 4 Nu este vorbaaici de diminuarea demnităŃii zonei ci de realitatea din teren, o realitate caresituează preotul în centrul vieŃii sociale, economice şi, mai ales după teribilulmoment Şaguna ,inclusiv al celei culturale. Dacă ar fi să propunem un studiu de cazasupra locului jucat de biserică în spaŃiul rural ne-ar fi foarte greu să o realizămdupă documentele cancelariilor aulice sau ale altor instituŃii legate de orânduirea destat. Dincolo de documentele parohiale satele noastre nu prea există, pe de o partelucru de înŃeles în condiŃiile în care multă vreme populaŃia română nu era receptă,şi uneori doar zelul scriitoricesc al câte unui călător prin łările Române, ale câteunui ofiŃer cu aplecaŃii de jurnalist, ne îngăduie să ilustrăm existenŃele românilordin spaŃiul rural. Desigur vorbim acum despre documente în cel mai modern mod3 FREYBERGER, Andreas, Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia, versiuneromânească şi studiu introductiv de Ioan Chindriş, Cluj, Ed. Clusium, 1996, caşi la Dobrescu Nicolae,Fragmente privitoare la istoria bisericii române, Budapesta, 1906, pp.65-68.4 Iorga, Nicolae, Sate şi preoŃi din Ardeal, Bucureşti, 190223

de definire. Pentru că ceea ce a rămas mult timp nealterat, şi deci posibil de redat şianalizat, a fost fondul memoriei colective, al memoriei parohiale.Unde păstrează satul această Ortodoxie? Pe de o parte în cutumele moraleşi de cultură socială, numite sintetic legea românească, pe de altă parte în memoriaeditată 5 , a operelor folclorice sau a operelor unor mari scriitori români care, uneorisobrii alteori ironici până la o muşcătoare şi binefăcătoare autoironie, întregescoarecum sursa de analiză a rolului Bisericii în spaŃiul satului. Ulterior s-au adăugatcercetările sociologilor şi elogiul filosofilor. Din toate aceste surse secundare, laprima vedere, s-au inspirat o serie de cercetări mai moderne care n-au putut faceabstracŃie nici ele de constanta spiritual eclesială a spaŃiului satului românesc. Şidacă s-au construit mituri exegetice pozitive, de genul veşnicia s-a născut la sat(Lucian Blaga), ele au fost deconstruite de epuizările satului, mai ales în vremeacomunismului şi sub asediul consumismului din anii din urmă, care au dus laconcluzia, iritantă dar reală, că dacă veşnicia s-a născut la sat tot acolo va şi începesă moară ( Vasile Avram).Ceea ce trebuie să reŃinem însă, pentru sănătateademersului nostru, este că această centrare pe biserică nu este specifică numaiOrtodoxiei româneşti. Pentru că dacă aici avem ca modele literare, de exprimare aacestei centralităŃi, lucrări ca „Amintiri din copilărie” ale lui Ion Creangă, de altfelun exponent marcant al unei pedagogii pastorale de excepŃie, sau romanul „Ion” allui Liviu Rebreanu, care exprimă deja modelul rezervat al intelectualului ardeleandin al cărui sat poate lipsi Biserica, spaŃiul admonestării moraliste atins de modelulpastoral greco-catolic, dacă dispunem de romanul aproape jurnalistic al lui DumitruBeleneş, „Lucrătorii viei” 6 , cea mai onorantă icoană a pastoraŃiei preoŃeşti la Ńarărealizată în spaŃiul amplu al Valahiei moderne, dacă aflăm modele de sat care nupoate trăi fără omul bisericii, preotul, amplu prezentat în lucrări ale lui GalaGalaction sau Ioan Agârbiceanu, trebuie să avem conştiinŃa limpede că nu suntemsingurul neam european care dispunem de o astfel de literatură. Poate e suficient săamintim de lucrări ale lui Honore de Balzac 7 , Blaise Pascal sau ale lui George5 un exemplu de sinteză editorială poate fi lucrarea Reprezentări ale morŃii în Transilvania secolelorXVI-XX, ( coord. Mihaela Grancea), ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2005,345pg.6 Ed.aIIa, ed. Oastea Domnului, Sibiu, 20067cu o imagine tipică scrisului său dar adânc memorizată de intelectualitatea franceză până astăzi,Preotul de Ńară ( 1893), ed. rom.Saturn,1995,192pg. va crea paradigma greutăŃii pastorale catolice înmediul francez24

Bernanos, ale lui Antonio Rosmini 8 sau ale lui C.H.Sheldon sau de faptul că înplanul catolicismului european patronul preoŃimii este smeritul preot de Ńară, JeanMarie Vianney. Un caz aparte îl propune scriitorul şi preotul lutheran sas dinArdeal, Eginald Schlattner. Cu cele două lucrări ale sale, „Cocoşul decapitat” şi„Mănuşile roşii 9 ” el reuşeşte să prezinte elemente specifice pastoraŃiei în zonaFăgăraşului, cu interculturalitatea clasică, cu multilingvism marcant şi relaŃiiinterumane definitorii unei analize pastoral catehumenale la vremea celui de aldoilea Război Mondial şi în epoca de început a comunismului. Şi care înregistrezăîn retina filologică a mărturiei sale imaginea unui proaspăt eliberat din temniŃacomunistă, aspru criticat de către coreligionari, dezorientat şi umilit în sine depropriile trădări, care află linişte dinaintea unui smerit călugăr ortodox la umbra delumină a unui schit singuratec (finalul „Mănuşilor roşii”, de departe una dintre celelai remarcabile opere literare contemporane.)Specificul iconografiei legate de relaŃia sat –comunitate –biserică –preot înambientul misionar românesc este dat de lucrările lui Virgil Gheorghiu precum şide o serie de lucrări cu caracter memorialistic, mai ales din perioada prigoaneicomuniste. Ele conferă viziunii de ansamblu, identică în planul analizei sociale peplan rural european, cum am spus, specificitatea mărturisitoare a satului românesc,arhaic şi modern deopotrivă, simplu şi complex, sacru şi profan, al lui Dumnezeu şial stăpânitorului acestei lumi, al iubirii şi al urii, al trădării şi al jertfei luminoase, almorŃii şi al Învierii. Satul românesc se înscrie astfel în nelămuritul paradox alsatului clopot, spaŃiul devenirii şi al existenŃei euharistice, liturgic sacramentale,care îşi dezvoltă propria structură teologală, în care amestecul creştinismului cuelemente de factură aproape păgână, marcate de ancestralitate stranie, amestecul deadevăr de credinŃă mărturisit cu preŃul sângelui cu basmele şi eresurile, îl aliniazăîntru totul la marile valori de teologie şi antropologie comune SATULUI carealitate multigeografică.8 mai puŃin cunoscut decât cei citaŃi anterior lui, autor al lucrării de critică pastorală Delle cinquepiaghe della Santa Chiesa, ed.Citta Nuova, 1998, 374pg., veritabilă frescă a bisericii catolice la anii1832- 1847, care a atras autorului excomunicarea iar, ulterior, beatificarea ca una dintre cele mailucide minŃi ale ethosului pastoral catolic9 ambele romane, scrise după 1998, l-au înscris, pe drept, în marea literatură europeană, cel din urmăroman, ed.rom.Humanitas,2005, 595pg oferind unul din cele mai emoŃionante texte contemporanedespre rana comunistă şi greutatea epuizării ei pe termen scurt, din câte a dat literatura europeanămodernă25

Nu este cazul să transformăm cursul nostru într-unul de literatură comparată,dar merită amintit că, prin structura şi spiritualitatea sa satul românesc nu este cunimic mai puŃin SAT decât cele numite astfel în orice colŃ al lumii, şi cu nimic maimult decât ele.Care este totuşi specificul actual al satului românesc dincolo de aspecteledeja creionate şi care ,în mare parte Ńin de analiza istorico-antropologică 10 ? Cât dinceea ce ştim că a marcat evoluŃia creştină a satului mai este aşa cum ne-am obişnuitsă credem că ar fi? Altfel spus, mai este satul românesc centrat pe valorilereligioase, creştine, sau desacralizarea generalizată pe care o trăim din plin a afectatşi viaŃa spirituală din mediul rural, a alterat centralitatea parohiei instituind formeobscure de organizare omenească din care Dumnezeu a fost surghiunit?Scurte schiŃe de parcurs pastoral1. Ce nu trebuie uitat este faptul că avem de a face, atât în planul parohieirurale cât şi al societăŃii româneşti, în general, cu o stare de lucruri marcată de ranade comunism. Mai mult ca la oraş? Nu. Dar sigur altfel, pentru că dacă la oraşexista şansa de a te ascunde în mijlocul mulŃimii fără chip şi fără Dumnezeu,reuşind chiar performanŃa de a nu te rupe de realitatea Hristos, la sat spaŃiulascunderii a fost mult limitat. Ceea ce a menŃinut vie conştiinŃa tradiŃiei eclesiale afost rezistenŃa, uneori insesizabilă, la trădări. Analize sociologice recente auidentificat la acest capitol două modele, numite după numele a două realităŃiexistente ca atare: Nucşoara (Muscel/Argeş), ca paradigmă a rezistenŃei şiScorniceştiul (Olt, locul de naştere a lui Nicolae Ceauşescu), modelul nefericit deînvârteală ca formă de supravieŃuire. Analiza datelor de teren dovedeşte însă cănici ultimul, cu atât mai puŃin primul model societal rural, nu au exclus relaŃia cuDumnezeu a săteanului, fie şi formal cum şoca Nicolae Ceauşescu prinînmormântarea creştinească a părinŃilor săi. Oricât ar părea de hazardată părereanoastră este că satul ca atare nu a rejectat centrarea sa pe biserică decât cu foarte10 Pentru o introducere minimală în subiect, a se vedea Henri h. Stahl, Paul H. Stahl, CivilizaŃiavechilor sate româneşti, ed.ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968, 98pg şi Henri H. Stahl, Istoria socială asatului românesc, o culegere de texte, ed.Paideia, 2003,145pg26

are excepŃii, şi acolo unde a făcut-o, a făcut-o sub presiuni extreme ale aparatuluide Partid sau Represiv. 112. Rana de comunism a marcat nefericit modul de împlinire a vieŃii înHristos a Ńăranului român. Slugă pe propriul său pământ, a căta oară în decursulcâtor ani de istorie, obligat la un navetism debil, angajat în amplul proces derealizare a socialismului cu orice preŃ, omul de la Ńară a aruncat peste limitapreocupărilor sale personale participarea la viaŃa parohiei. Astfel că modelultradiŃional al comuniunii rurale care se baza pe cea duhovnicească, parohială, a fostatacat, fiind înlocuit cu sistemul relaŃiilor personale, cu reacŃii revanşarde şiechivoce, astfel că inclusiv satul şi-a creat propria reŃea de interese şi de structuri,din care bisericescul a fost exclus. Dar satul ca atare, în structura sa freatică, arămas ataşat valorilor creştine, astfel încât astăzi, ca şi în anii 1990-1997, pentru unstrăin ar fi greu de crezut că prin sate s-a strecurat nenorocita nălucă acomunismului dialectic. Aici nu poate fi vorba de triumfalisme ieftine pentru căistoria actuală ne-o confirmă: strămutat la oraş, străin şi dornic de a face banipentru propria emancipare sau pentru aceea a copiilor, omul de la Ńară s-a rupt deidentitatea sa creştină. A reactivat-o foarte repede după decembrie 1989 pentru că,cultural genetic, ea Ńinea de datul său ontologic care trebuia doar reactivat. Doaratât, şi nu-i puŃin, spaŃiul sacru al copilăriei şi al devenirii sale întru fiinŃă s-aperisabilizat ireversibil, casa părintească transformându-se în magazie de aduceriaminte şi recolte fără nici o valoare alta decât pur personală.3. MutaŃiile survenite în plan moral au dus la eludarea multora dintrevalorile care făceau parte din legea românească. Ne referim acum la morala deghetto, ansamblată facil în spatele blocurilor de locuit, a căminelor de nefamilişti, amarilor platforme muncitoreşti care l-au transformat într-un docil homo sovieticus,dar şi la aceea de navetist a cărui singură preocupare era ocuparea timpului denavetă cu nimicurile necesare scurtării drumului. Epuizat, omul satului revine în satca la un punct de redinamizare spirituală şi sunt rare excepŃiile în care el nu maipăstrează nici o legătură cu fundamentul parohial al comunităŃii săteşti. Retinamemoriei reŃine încă vie imaginea hramurilor din sat la care toŃi fii satuluiparticipă, uneori cu suficienŃele de rigoare, ale câte unei funcŃii de partid, darniciodată insuficient pregătit pentru un astfel de moment, marcant în ce priveşte11 ediŃie apărută la Polirom ,Iaşi, 2000, cu o prezentare a Aurorei Liiceanu27

epoziŃionarea sa în raport cu satul de naştere. Negativul situaŃiei constă în faptulcă, fără să dezvolte o autonomie intelectuală suficientă, navetistul-sătean pierdecontactul cu familia, cu pământul, cu parohia vie, articulată din Liturghie înLiturghie 12 de prezenŃa lui Dumnezeu în spaŃiul etnic al satului. Nostalgia dupăastfel de realităŃi îl face să mute în urban tradiŃiile satului, căci nu putem vorbi deo spiritualitate specifică mediului urban românesc decât interogând spaŃiul rural.Această permutare spirituală denotă relaŃia extrem de strânsă a săteanului cuidentitatea sa creştină dobândită şi dezvoltată în spaŃiul şi structura satului vatră.4. Una din marile realităŃi pastorale ale perioadei comuniste, care activa tacitobiceiul mai vechi al Ńăranului român credincios valorilor creştine tradiŃionale, afost orientarea lui către marile mănăstiri sau, mai corect, către marii duhovnici cele locuiau. RelaŃia cu o minte lucidă din afara spaŃiului spiritual al satului ajuta lacreşterea încrederii în actul spovedaniei dar şi în sfătuirea obiectivă într-o serie deprobleme legate de viaŃa de zi cu zi. SpaŃiului ardelean îi sunt caracteristice icoanede duhovnici vestiŃi ca Părintele Serafim Popescu şi Arsenie Boca, la MănăstireaSâmbăta, Păr.Dometie Manolache la Mănăstirea RâmeŃ, care reprezintă pânăastăzi noduri de rezistenŃă anticomunistă şi, mai ales anti-atee. Este de remarcat căaceşti duhovnici nu au dezvoltat o pastoraŃie orientată prioritar spre valorilemonahismului, ca unică alternativă, ci îndemnurile lor duhovniceşti întăreau viaŃade familie şi făceau trimitere permanentă la valorile vieŃii în cadrele parohiei deacasă. Poate că acesta este unul din marile merite ale acestor mari părinŃi şi almănăstirilor. Au rămas deschise, cu un grad mare de ospitalitate, dar au concentratefortul credincioşilor care le cercetau spre relaŃia cu parohia, spaŃiul clasic almântuirii pentru Ńăranul român. Ori reorientarea permanentă către valorileparohiale ne îndeamnă să credem că ele existau şi se manifestau cu suficientă forŃăspirituală pentru ca să conserve, în Hristos, sufletul ucenicului din sat. De altfel eireluau, sau mai bine zis continuau să întreŃină, acelaşi respect pentru valorile vieŃiide parohie pe care predicatori de mare audienŃă la popor o făcuseră cu ani în urmă:PărinŃii Iosif Trifa 13 , în Ardeal şi Arhim. Nicodim MăndiŃa, în Moldova. Cert este12 model misionar conturat de părintele Ion Bria în lucrarea lui Liturghie după Liturghie, ed. Athena,199613 a se vedea postfaŃa noastră la volumul părintelui Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilorde peste an, intitulată de noi Părintele Iosif Trifa, Predicatorul , ed.aVIa, Ed.Oastea Domnului,Sibiu, 2006, pp.437-46828

că doar vremea din urmă a adus congestionări şi încordări pastorale între ceea ceputem numi a fi pastoraŃia mănăstirească şi cea parohială, lucru care poate duce laeludarea, prin tensiuni din interiorul actului pastoral, tocmai a acestei tradiŃionalelegături a Ńăranului, a bisericii cu satul, ca sumă de valori umane, de cultură şicomunicare interumană.5. Dar nu putem încheia toată această schiŃă de construire a imaginii satuluiromânesc actual fără să abordăm una dintre dramele actuale cele mai vizibile:depopularea. În actualul context al emigrării forŃei de muncă peste hotare, tot maimulŃi observatori, nu neapărat specialişti, au remarcat o depopulare masivă asatului. Problema aceasta nu este totuşi atât de nouă. Anii 1967-1970, anii de glorieai industrializării din România socialistă, au însemnat una din curbele dedepopulare majore, centrele industriale, marile şantiere de construcŃii, în generemarile aglomerări urbane, au absorbit mai bine de 40-60% din populaŃia aptă demuncă din sate, urmând, istoric vorbind, valului anilor 1952-1957 când satulromânesc a cunoscut o amplă depopulare prin efectele cooperativizării şi arezistenŃei la cooperativizare. Anii 1990-1992, cu marele şoc al deschideriigraniŃelor, au atras un nou val de risipire al populaŃiei. De atunci se înregistrează,cu foarte mici fluctuaŃii, un proces constant de depopulare, de emigrare, doar că deaceastă dată nu mai vorbim despre o emigrare spre mediul urban românesc cât spremarile centre industriale ale Occidentului. În nici unul din cazuri profilul creştin nua constituit motivul plecării din vatră. Modul exploziv în care a evoluat crearea şiactivarea de parohii ortodoxe în diaspora românească nu trebuie să ne inducă îneroarea de a crede că numai motivarea religioasă a fost fundamentul acestuifenomen. Ca întotdeauna la greu, Biserica a constituit centrul de închegare şipozitivare al energiilor naŃionale şi religioase. Afectat de contactul cu marileprovocări ale lumii occidentale, agasat şi umilit, dezorientat şi anulat ca identitatemulttimp românii moderni au fost atinşi de acelaşi sindrom al lipsei de acceptareca populaŃie recepta- românul, mai mult sau mai puŃin transfug, a reuşit să sereidentifice uman şi comunitar numai în raport cu Biserica, căreia în plan practic i-a acordat aceleiaşi valenŃe, taumaturgice şi terapeutice de acum, cu cea de acasă.Ce a redescoperit el acolo, cei de aici au înregistrat ca o asigurare a menŃinerii saleîn viaŃă, ca o certificare a faptului că nu s-adus să-şi piardă sufletul cât mai ales săajute pe cei de acasă. În fond ei au reconstruit societalul românesc pornind de la29

două din coordonatele sale fundamentale: satul şi Biserica lui, Ortodoxia dinamicăa spaŃiului devenirii sale umane. Cu alte cuvinte, trecând oarecum în spaŃiul etnopsihanalizei,sătenii noştri plecaŃi spre alte orizonturi poartă cu ei relaŃia ontologicăcu spaŃiul liturgic şi duhovnicesc al satului, aşa cum altădată, la vremea războiului,acelaşi Ńăran român purta cu sine valorile care-l motivau să rămână în viaŃă.6. Un alt aspect care marchează realitatea acestei tradiŃionale legături estelegat de rezistenŃa preotului la risipirea vremii de acum. Zeci de sate româneştiau rămas fără ceea ce altădată numeam intelectualitatea satului, ştim cum s-audiminuat posturile de învăŃători şi profesor, cum aproape au dispărut dispensarelesăteşti şi cum s-au transformat în teribile focare de boală o serie de zonedescoperite la virulenŃa unor epidemii, am văzut toŃi lipsa de reacŃie a unor consiliilocale la chestiuni legate de drame familiale sau catastrofe naturale, multe dintreele evitabile cu un minim efort comunitar. La personajele lipsă ale acestei drame dedezintegrare a nucleului rural un singur personaj nu s-a aliat: preotul. Umil şi decele mai multe ori prost sau insuficient plătit, în ciuda scenariilor construite peseama averii sale, aproape înghiŃit de aceleaşi probleme cu ale enoriaşilor săi,preotul a rămas punctul de tradiŃională rezistenŃă la valul de plecări. Desigur cănoua viroză a emigraŃiei s-a abătut şi asupra sa, dar de cele mai multe ori, atuncicând a plecat a făcut-o cu enoriaşii săi, satul recăpătând un alt preot, personajulunei noi închegări comunitare. Ceea ce voim a sublinia aproape se vădeşte de lasine. AbsolvenŃii facultăŃilor de teologie au continuat să ocupe posturi acolo undenici un alt licenŃiat nu se mai grăbeşte s-o facă decât, cel mult, pentru petrecereavacanŃelor şi vizitarea părinŃilor. Este, în fond una dintre marile provocări pe carecultura managerială a integrării o produce manageriatului educaŃional din şcolileteologice care trebuie, grabnic, să ofere suficientă motivaŃie formativă pentru caalte şi alte generaŃii de preoŃi să populeze, cu zel şi profesionalism pastoral, acelesate care devin vii numai la vreme de mari praznice creştine când satul se întoarceacasă, se reîntoarce în sine. Nu este vorba aici de o viziune metaforică a uneirealităŃi. Observatorul social poate remarca deja atriŃia sociometrică a fenomenuluiplecării din sat, pentru că parte din tinerii anilor 1990-1998 se întorc spre sat fieprin construirea de case, fie prin realizare de investiŃii în imobiliare, fie în ctitoriicare să-i Ńină vii dinaintea comunităŃii rămase acasă care de cele mai multe oricuprinde în ea părinŃii, cu tot ceea ce aceştia reprezintă. Nici aici nu este nevoie să30

cităm extins din vreun studiu , pentru că este suficient să străbaŃi Ńara pentru aremarca toate acestea. Ori care este barometrul care marchează cel mai atent cursulacestor investiŃii de retur societal? Restaurarea locaşurilor de cult, reamenajareaspaŃiilor legate de comunitatea liturgică a satului, reasamblarea acestei relaŃiiparohiale, icoana văzută a congruenŃei relaŃionale a comunităŃii. Este de altfel unuldin puŃinele motive de optimism pastoral, cu toate că, nu-i aşa, restaurareacomunităŃilor în jurul valorilor morale creştine cere mult mai mult ( acest aspect vafi analizat atunci când vom vorbi despre pastoraŃia pe care o cere, în chip special,integrarea europeană). Este totuşi semnul că părăsirea nu este deplină, că nici unuiom al satului nu-i este indiferent spaŃiul vieŃii şi al morŃii neamului său.7. La acest nivel, al mutaŃiilor suferite în planul relaŃiei pe care am analizat-otrebuie să mai adăugăm un aspect: deprecierea staturii umane a omului de laŃară, altă dată modelul de conduită care făcea să se roşească orăşeanul şi careoferea bisericii rezervorul de aleasă gingăşie din care se alegeau sfinŃii luiDumnezeu. Un soi anume parcă creat să dezarticuleze morala satului, numit deobicei cu numele personajului literar al lui Duiliu Zamfirescu, Dinu Păturică,(notat de noi tip DP), ne obligă la luciditate maximă în raport cu relaŃia dintreBiserică şi comunitatea rurală. Pentru că avem de a face în multe rânduri cucontorsionări şi tensionări ale acestei relaŃii datorate lipsei de coerenŃă dintremodelul moral duhovnicesc pe care îl propune creştinismul, tradiŃia multiseculară asatului, şi cel pe care valorile comunismului şi mai nou ale economiei de piaŃă lepropune factorului uman. Este vorba aici de coruperi de genul n-am furat că amluat de la CAP sau despre o serie de abuzuri fizice, unele chiar ucideri, legate derecuperarea proprietăŃilor. Aici este şi locul apariŃiei tipului uman de genul DP.Mereu atent la jocul imobiliarelor el nu are scrupule de relaŃionare cuspiritualitatea satului, de aceea îi sunt străine sărbătorile acestuia, morŃii şi viiacestuia. Nu este vorba aici de nimic veros. Fostul miner disponibilizat care arebani şi cumpără o casă într-un sat apropiat de oraş, exploatarea turistică a unei zonerurale, transformarea în spaŃiu de vacanŃă a unor spaŃii altă dată sacre alecomunităŃii, eludarea spiritualităŃii zonei prin investiŃii de spiritualitatea străină(cazul teribilului Haloween) nu pot lăsa fără urmări dimensiunile relaŃiei bisericăcomunitaterurală. Complexul de tip DP este adeseori instituŃionalizat, având de aface cu tot soiul de asociaŃii de ocrotire ale satului care n-au făcut decât să vâneze31

fonduri, investitori şi proiecte care n-aveau de a face cu spiritualitatea satului. Estepoate şi una din greşelile investitorului străin care, fără a Ńine deloc sau prea puŃincont de realităŃile satului românesc provocat la proiecte fără sens, unele simplăsursă de înavuŃire a celor de tipul DP.8. MutaŃiile intervenite la nivelul comunicării interumane şiinterinstituŃionale au aflat un câmp larg a nivelul comunităŃilor rurale. Ardealul,prin profilul său de interfaŃă geopolitică, a creat un model de comunicare interumanăaltfel construit ca în celelalte zone geografice şi culturale româneşti. Traiulalături de vorbitori de altă limbă, de închinători după alte modele sacramentale, devieŃuitori după alte standarde economice şi de mentalitate a format un reflexspecific, care a structurat un model ardelean al pastoraŃiei din zonă, un profilmarcat de obligativitatea dialogului, a împreună con-vieŃuirii de dragul lui Hristos.O consemnare ne poate fi de folos în exemplificarea acestui model care, în timp şiapăstrat coerenŃa, stârnind uneori reacŃia unor teologi de peste munŃi. Un text, aflatîn arhivele Mitropoliei Ardealului, preluat de la cercetătoarea Ana Grama de cătreVasile Avram în tripticul de antropologie pe care ni l-a dăruit 14 , consemnează căîntr-un decret al Guberniului, emis la 11 iulie 1800, se porunceşte grabnicacercetare a unei reclamaŃii făcute de preotul săsesc Ioan Deibler din Toarcla(Scaunul Ciucului) împotriva preotului român care „pe Katarina, fata lui AndreiTacl, tot de acolo, fiind în durerile naşterii de prunc, ca pe o îndrăcită a umblat a ovindeca, cu blăstemarea dracului( exorcitationibus) şi cu deosebite alte prisositoarede credinŃă superstitionis.” În răspunsul dat după cercetarea întrepinsă deprotopopul SăcădăŃii, Stan Radovici, se ia apărarea preotului român cu argumentede folos celor enunŃate de către noi mai sus: „acesta nu iaste ceva lucru nou ciînvechitu, întrucât şi până acum alŃi saşi au alergat în boalele sale de acest feliu lapreoŃii cei rumâneşti fără de a avea pentru aceasta vreo înfruntare, ci mulŃumită.”El consemna de asemenea că” după jurata spunere a lăcuitorilor saşi din acel sat,însuşi parohul săsesc, după rugarea părinŃilor numitei femei, l-au îngăduit să cearcecu facerea de rugăciunii din boala de care era cuprinsă a o izbăvi(…) numitafemeie nu numai după socoteala lăcuitorilor saşi de acolo, ci după a însuşihirurgului Andrei Maier s-au zis a fi cuprinsă de duhuri necurate…”. Este aşadarvrednic de remarcat că dincolo de o realitate care, psihiatric, putea fi o isterie post14 Avram, Vasile, Chipurile DivinităŃii, ed. Ethnologica, Baia Mare, 2006, pg.48832

partuum, autoritatea preotului ortodox era intactă şi în spaŃiul păstoririi lutherane.ReacŃia pastorului, dincolo de o posibilă invidie, de altfel scuzabilă, poate că eraurmare a unei reacŃii de la centru unde nu puteau a fi acceptate puseurile de putereduhovnicească pe care le înregistra preotul ortodox. Exemplu arată că relaŃiaanalizată de noi nu era una etnic exclusivistă şi că, atunci când realitatea din viaŃacomunităŃii largi a satului o cerea preotul tansfera parte din puterea sa sacramentalăasupra megieşilor. Exemple ar fi şi din spaŃiul maghiar sau al secuilor, unde pânăastăzi preotul ortodox se bucură de încredere la momente de cumpănă şi nu numai.9. Este important, înainte de a încheia aceasta scurtă diagramare, săsubliniem încă un lucru, credem noi util. Până acum am analizat bruiajele care ausurvenit, în planul relaŃional analizat, dinspre factorul laic, apropiindu-ne destructura socială a binomului biserică- sat. Ceea ce credem că trebuie asumat cumaximă luciditate este modul în care factorul ecclesial poate fractura o relaŃietradiŃională care a constituit coloana cervicală a ethosului misionar românesc. Ovom face pe larg atunci când vom analiza proiectul pastoral rural post aderare. Aicivrem doar să amintim că se cere ca analiza acestei relaŃii, benefică pe întregparcursul istoric al constituirii actualei situaŃii socio- economice, să lase deschisălatura cercetării influenŃei factorului ecclesial propriu zis în constituirea şimenŃinerea comunităŃii rurală.10. Parcurgerea programatică a unei istorii a acestei relaŃii socio-istorice, cuo largă conotaŃie metafizică, nu poate fi epuizată într-o astfel de analiză punctuală.Ea poate constitui însă motivarea unui parcurs de istorie pastorală la nivel rural pecare o socotim extrem de necesară.Concluzia IÎn anul 1990, imediat după dezgheŃul produs de RevoluŃia din 1989,întorcându-se de la o conferinŃă din Germania, părintele Aurel Jivi, profesor alFacultăŃii noastre de Teologie, aflat în compartiment cu un misionar baptist atrebuit să explice aceluia ce se vedea pe fereastra trenului, pe teritoriul românescneexistând sat fără de biserică şi cimitir cu cruci. Blocat, americanul avea să afle căexistau şi şcoli de teologie, preoŃi ortodocşi, ierarhie, viaŃă monahală, publicaŃii şicolecŃii de traduceri din SfinŃii PărinŃi, ba chiar, odată cu 1648, traduceri coerente33

şi sistematice ale Sfintei Scripturi. Nimic din ceea ce-i spuseseră profesioniştiimisiunii de încreştinare a neamului românesc nu era adevărat, căci aceştia îivorbiseră, şi nu numai lui, despre o terra deserta misionaris unde nu exista nimic.Omul a admis că fusese minŃit, mai ales că acceptase invitaŃia Părintelui de a-ivizita satul natal tocmai într-o zi de praznic. ForŃa spirituală pe care i-a inspirat-osatul strâns în biserică avea să-i marcheze, pentru totdeauna, icoana ortodoxiei şi amodului în care aceasta este, maimult ca oricând, dovada biruinŃei luminiiîmpotriva întunericului. Avea să mărturisească în comunitatea sa toate acestea caun mesaj al viabilităŃii modelului rural pastoral într-o lume a urbanizării în care toŃicei integraŃi în marea de funcŃionari ai marilor oraşe suspină ,cu jind, după spaŃiulîn care şi Dumnezeu îşi află mai cu adevărat linişte să ierte lumea.Concluzia IIDeşi, la prima vedere pare un spaŃiu înŃepenit, redus la a fi o anticameră deaşteptare a morŃii pentru o sumă de persoane vârstnice, satul românesc păstreazălatent o serie de valenŃe pastorale, pe care vom căuta a le identifica împreună atuncicând vom proiecta un posibil plan de pastoraŃie în epoca post-aderare, pentruzonele rurale româneşti. Nimeni nu aşteaptă de la preot minunea învierii acestuisegment de construcŃie socială românească, dar îi cere mereu să- l pună în valoareprin slujire, pastoraŃie, propovăduire şi corectă gestionare a situaŃiilor de criză- fiepozitivă, fie negativă- la care s-a racordat satul în anii din urmă, şi nu numai. Deaceea dacă vrem cu adevărat să restaurăm dimensiunea românească a existenŃei,inclusiv în spaŃiul satului fără de care nu există geografie fizică ori spirituală înRomânia, trebuie să acordăm o mai mare atenŃie modului în care relaŃia sat-bisericăse conservă sau se dezvoltă sub lucrarea Duhului Sfânt dar şi a noastră, care n-amfost chemaŃi a fi simpli spectatori la spectacolul epuizării satului în modele atipicespiritualităŃii sale. Suntem parte integrantă a Europei nu doar prin aderarea socioeconomicăsau legislativă pe care UE ni le propune, ci şi prin calarea adevăratelornoastre paradigme de vocaŃie la cele de care Europa are nevoie pentru a exista.Pentru a evita blocarea în stare de proiect şi eludarea doar înspre economic aacestui proiect extrem de generos.34

Concluzia IIISpaŃiu al laicatului nesecularizat, prin excelenŃă, satul nu propune o teologienouă, odată cu fiecare modificare de sistem politic sau sub presiunea unei culturisau alta. Conservator şi conservant deopotrivă, satul obligă la permanentăreconstituire a spiritualităŃii sale specifice al cărui centru de emergenŃă socotim cărămâne, pentru cât timp nu ştim, Biserica. Aceasta din urmă trebuie să condiŃionezesatului limitele de la care el se depărtează de morala comunităŃii care l-a constituitavând astfel nu numai obligaŃii pastoral misionare ci şi de conservare şi valorificarea tezaurelor, inclusiv umane, care alcătuiesc forŃa de viaŃă a paradigmei rurale.35

La théologie de l’épectase, synthèse de la spiritualité duSaint Grégoire de NysseConf Univ. Dr. Ciprian StrezaL’œuvre de Saint Grégoire de Nysse est aussi variée qu’etendue et l’auteurs’y révèle homme de très grande culture philosophique et scientifique, d’uneintelligence à la foi brilliante et pénétrante, qui font de lui un théologien depremière ordre. De tous les cappadociens, il est le plus mystique et les plus profondet il apparaît comme une âme d’une rare élévation. 1“La vie spirituelle tout entière est pour Saint Grégoire de Nysse unmystère de mort et de résurrection. Elle est à cet égard la réalisation du mystéremême du baptême qui, selon la doctrine Saint Paul, nous fait mourir avec le Christpour ressusciter avec lui. Toutefois dans les étapes supérieures de l’ascension versDieu, d’autres aspects donnent leur tonalité à la vie spirituelle: contemplation deschoses divines, union intime avec Dieu. La résurection sans être jamais totalmentaccomplie, illumine déjà l’âme. Morte au péché et ressuscitée avec le Christ ensubstance, l’âme doit réaliser concrétement ce mystère par la mortification de sestendances pécheresses et la vivification des énergies divines déposées en elle par lebaptême.” 2La théologie spirituelle de Saint Grégoire est fondé sur sa anthropologie,dont le principe essentiel est le thème de l’image de Dieu. 3 Pour Saint Grégoire, la1Canévet Mariette, Saint Grégoire de Nysse, dans le “Dictionnaire de Spiritualité, tom.6, Paris 1967,coll 971-1011. Sur la vie de Saint Grégoire on peut voir aussi: J.Rupp, Gregor’s des Bischofs vonNyssa. Leben und Meinungen, Leipzig 1834; F. Diekamp, Die Wahl Gregors von Nyssa zumMitropoliten von Sebaste im Jahre 380, in das Theologische Quartalschrift, t 90, 1908, p. 384-401; E.Konstantinides, Grhgvorio" Jo Nvussh", dans Threskeutikè kai ethike Egkuklopedia, t 4, 1964, p.754-771; J. Daniélou, Le mariage de Grégoire de Nysse et la chronologie de sa vie, dans Revue desétudes augustiniennes, t 2, 1956, p. 71-78; M. Aubineau, Grégoire de Nysse, Traité de la virginité,S.C. 119, 1966, p. 29-82.2 J. Daniélou, Platonisme et theologie mystique, ed. II, Paris 1954, p.17.3R. Leys, L’image de Dieu chez Saint Grégoire de Nysse, Bruxelles, 1951; et La théologie spirituellede Grégoire de Nysse, Studia Partistica 2, TU 64, 1957, p 495-511; N. Vornicescu, Les enseignementsde Saint Grégoire de Nysse sur “image et ressemblance”, (en roumain) dans Studii Teologice 8(1956), p. 582-602.36

nature humaine, créée pour dominer le monde, à cause de sa ressamblance avec leRoi universel, a été faite comme une image vivante, qui participe de l’Archétypepar la dignité et par le nom. Les terms d’image (ejikvwn), etressemblance (Jomoviwsin) sont pour lui synonymes; ejikvwn − c’est pour SaintGrégoire une participation réelle à tous les attributs de Dieu et Jomoviwsin - c’estl’effort de réalisation de l’ejikvwn. L’âme est comme “l’image vivante”([emyucon ejikvwn) qui participe á la dignite et au nom du Modéle. Le caractère divinde l’homme c’est dans sa liberté, dans sa beauté de l’Archetype par l’apatheia, labéatitude (makarivoth"), l’incorruptibilité (jafqarsvia).Mais l’homme ayant préfére le plaisir charnel à la vie spirituelle, Dieu, nevoulant pas le râmener de force au bièn, ce qu’eût été detruite la liberté et doncl’image divine elle-même, utilisa cette disposition au moyen des tuniques de peau.Par celles-ci, l’homme participait aux propiétés de la nature irrationelle. Lacondition charnelle, les tuniques de peau, constitue pour l’homme une epreuveprovisoire. Elle lui permet de se rendre compte par experience (pevira) del’âmertume des jouissances auxquelles sa liberté le portait et de se tourner alorsvolontairement vers les biens divins pour lesquels il est fait réellement.Le Christ, notre Seigneur est venu restaurer la nature humaine dechiré parle péché, en brisant le cercle fermé du plaisir et de la douleur dans sa Passionvivifiante et Il nous a donné le pouvoir de soumettre t;a pvaqh à la volonté et à lafaculté raisonable (no'u"); En souffrant pour nous, Il nous a donné le pouvoir dedevenir fils de Dieu par la grâce. 4Saint Grégoire souligne toujours le “caractère total” de la vie spirituelle -c’est la même realité veçu dans differites niveaux d’approfondissement. En realité,tout est donné avec le baptême: la realité de la mort et de la résurrection avec leChrist doit se realiser sur les differents plans de la nature humaine. C’est d’abordcette mort au péché et aux passions humaines qui aboutit à l’ japaqevia − c’est lapremiere voie. Puis il y a la mort aux modes naturels de connaître, sensibles etconceptuels qui s’epanouit dans la qewrvia - c’est la seconde voie. Même pourl’âme parvenue à la thèologie symbolique, à la qewrvia, à la connaissance de Dieupar le monde visible et à la connaissance de Dieu dans le miroir de l’âme pure,4 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Bucureşti, 1978, p. 56; Voiraussi: Filocalia, vol. III, dans la traduction du Pére Stăniloae, Sibiu 1948, p. 67-68.37

l’ojusvia divine reste encore infinement inaccesible: c’est la troisieme voie, lathèologie mystique, la connaissance de Dieu dans le ténèbre (gnvofo").Toute la vie spirituelle est restauration jamais achevée de l’ejikvwn maisune restauration fondée sur le synergisme divin et humain. “Ce qui a eu lieucorporellement dans l’immaculée Marie, la plénitude de la divinité ayant brillédans le Christ par la Vierge, ceci a lieu proportionellement en toute âme chaste. Cen’est pas une venue (parousvia) corporelle qu’accomplit le Seigneur, car “nous neconnaissons plus le Christ selon la chair”, mais une inhabitation spirituelle, et lePèré y fait Sa demeure avec Lui, selon l’Evangile” 5 . Ainsi “Jesus enfant” naît enchacun de nous, mais Il progresse différemment selon les dispositions de ceux quil’ont reçu, en sagesse, en âge et en grâce, en se montrant enfant ou adolescent ouhomme fait 6 .Les diverses étapes de la vie spirituelle sont illustrées d’une manièreinégalable dans les écrits de Saint Grégoire, mais ce qui est le plus remarquablechez lui, c’est l’accent qu’il met, plus que sur les étapes particulières, sur l’élanmême de la vie spirituelle. Saint Grégoire a souligné que ces élan est constitutif à lanature humaine; il parle du caractère changeant de la nature créée mais non pasassocie à une quelconque idée du mal. La nature humaine est donc appelée àchanger perpétuellement en bien ou en mal selon son libre choix. L’homme étaitcréé en grâce, destiné dans sa nature a participer à la vie divine, portant en lui lesprincipes du bien et l’élan vers le Beau. Aucune image n’est statique, aucuneperfection n’est immuable. La destinée humaine est perpétuelle histoire.La nature divine est toujours transcendante, mais l’homme estnaturellement appelé, au nom de sa création en grâce à une participation à la viedivine qui dépasse la nature humaine 7 .5 De Virginitate, XLVI, 324 B, dans la traduction franc. de Michel Aubineau, S.C. 119, 1966, p. 495.6 Sur ce theme on peut voir aussi Saint Syméon le Nouveau Théologien, Traité Théologiques etethiques, I, S.C. 122, Paris 1966, p. 27.7 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, dans une note a sa traduction romaine du “Commentaire sur le Cantique”,P.S.B. 29, Bucureşti, 1982, p. 185, affirme: "L'âme ne pourrait pas grandir dans la participation auBien si Dieu ne se montrerait pas toujours plus infini et plus insondable. Le Bien descend à l’âme enfaisant possible la communion avec elle. La descente à cause de l’amour, c’est le caractère specifiquedu Bien. Mais apres la descente, Il monte, en attirant l’âme vers Lui. Dieu descend et monte, maisdans sa nature divine Il reste toujours infinit. Si ce desir de l’âme à la communion est sans fin, sansfin est aussi l’amour de Dieu” Sur la transcendance et infinité de Dieu, on peut voir: E. von Ivánka,Plato Christianus, Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes Verlag,Einsiedeln, 1964, p. 182-185.38

Pour Saint Grégoire la “perfection” dans la vie spirituelle réside dans “leprogrès” lui-même, dans le mouvement sans fin de l’âme vers Dieu. Un texterevient comme un leitmotiv, pour exprimer cette idée, d’épectase, c’est celui deSaint Paul dans l’Epitre aux Philippiens (III,2):“Ce n’est pas que j’aie déjà saisi le prix ou que j’aie déjà atteint laperfection (teleivothta), mais je poursuis ma course (drvomon) pour tâcher de lasaisir...oubliant ce qui est derrière moi et me portant de tout moi-même, tendu(jepekteinvomeno") vers ce qui est en avant, je cours droit au but”.Le terme d’épectase (jepvektasi") a été emprunté par J. Daniélou à SaintGrégoire de Nysse pour designer la conception de la perfection chrétienne élaboréepar le grand cappadocien: alors que pour les grecs la perfection était synonymed’achèvement et de finitude, selon Grégoire elle consiste, ici-bas et dans l’éternitéen un progrès et une tension sans fin qu’illustre l’image du coureur de Phil 3,13.Cette image commande toute la Vie de Moise, elle revient comme un leitmotiv toutau long du Cantique des Cantiques. Elle décrit exactement l’attitude intérieurecorrespondant à la loi objective du progrès (prokopvh) spirituel. Celui-ci consisteen un dépassement perpétuel, tous les accroissements de grâce n’étant que’un pointde départ pour des grâces nouvelles. Ainsi l’âme ne doit-elle jamais s’arrêter à cequi est déjà acquis, mais elle doit toujours être tendue vers l’avenir, suspendue à lalibéralité divine, sans rien s’approprier. Et c’est cette attitude, c’est là le suprêmeparadoxe, qui constitue la perfection elle-même, si bien qu’elle est par essence unprogrès. 8 Cette idée essentielle Saint Grégoire l’expose dès le début du Commentairesur le Cantique:“La jouissance de Dieu, qui renaît continuellement dans l’âme purifiée estle point de départ d’un désir plus grand, rendant le désir plus intense par laparticipation (metousvia) même des biens”. 9 Chez Saint Grégoire cette “metousia”est progressive. A mesure que Dieu se communique il augment le désir de l’âme.8J. Daniélou, Platonisme..., p. 316; sur le thème du continuel progrés comme perfection, voir aussi:Idem, art CONTEMPLATION, Mystique de la ténèbre chez Saint Grégoire de Nysse, t 2, coll 1182-1185.9 Homélies sur le Cantique des Cantiques, XLIV, 777B, trad. franc. chez J. Danielou, Platonisme...,p. 310; trad. rom. cit., p. 126.39

La jouissance, loin de produire la satiété (kvoro") comme dans les jouissancessensibles, produit, au contraire une soif plus grande. 10Comment la participation est la source d’une soif plus grande SaintGrégoire a essaye d’expliquer dans son commentaire sur le Cantique dans unpassage d’une grande beauté:“Nous voyons comme dans l’ascension d’une échelle, l’âme conduite parle Verbe, s’élever vers les hauteurs par les degrés de la vie spirituelle. D’abordune raie de lumière avait pénétré jusqu’à elle... et l’avait excitée à s’approcher dela lumière et à s’embellir en se transformant en colombe dans la lumière. Maisvoici que maintenant qu’elle a eu part aux biens, selon qu’elle les pouvait recevoir,à nouveau le Verbe l’attire à la participation de la Beauté surnaturelle comme sielle en était au commencement... Ainsi la Beauté se manifestant toujoursdavantage, le divin s’accroît dans la même proportion que le progrès et à cause dela surabondance des biens qu’elle découvre toujours dans l’ordre surnaturel il luisemble qu’elle n’en est qu’au début de son ascension. C’est pourquoi le Verberépète: Lève-toi, à celle qui est déjà levée, et: Viens à celle qui est déjà venue. Eneffet, pour celui qui se lève vraiment il faudra toujours se lever et pour celui quicourt vers le Seigneur, jamais ne manquera le large espace à sa course divine. Caril faut toujours se lever et ne jamais cesser de s’approcher en courant de celui quidit: donnant chaque fois la grâce d’une ascensionmeilleure”. 11Nous trouvons chez Saint Grégoire la conception de la vie spirituellecomme ascension (janvabasi"), comme montée d’une échelle (baqmvo") et commecourse (drvomo"). Le Verbe qui attire l’âme, c’est Lui qui donne la grâce de monter.Tout ici vient de lui: et l’appel et la force d’y répondre. Le Verbe en secommuniquant à l’âme dans chacune de ses théophanies, par là même qu’ilaugmente la vie divine de l’âme dilate sa capacité. Ainsi en la comblant et du faitmême qu’il la comble il fait naître en elle de nouveaux désirs. L’âme est ainsitoujours à la fois comblée et assoiffée; comblée en tant qu’elle possède réellementle Verbe en elle, assoiffée en tant qu’elle ne possède pas tout le Verbe en elle.10Le kvoro", la satiété, etait la pierre d’achoppement de la théologie d’Origene: la lassitude du bienpossédé etait la cause de la chute et restait un principe permanent de rechute. C’est cette difficulte, quietait un vestige de la conception ciclique du temps depuis Heraclite, que la doctrine de Saint Grégoiresurmonte par le progrés perpetuel. Voir: J. Daniélou, La colombe et la ténèbre, p. 417; E. von Ivánka,Hellenistisches und Christliches im frühbyzantinischen Geistesleben, Vienna, 1952, p.48.11Homélies sur le Cantique des Cantiques, XLIV, 876B-C, trad. franc chez J. Danielou,Platonisme..., p. 312; trad. rom. cit., p. 122.40

Dans toutes les étapes de la vie spirituelle nous trouvons cette “épectase”,mais la tension vers Dieu est différente dans chaque étape particulière. L’amourdivin attend notre réponse. Plus tout qui retarde l’ardeur de la charité disparaît, plusl’âme, libérée de tous ses biens, s’enfonce avec une ardeur croissante dans lesprofondeurs infinies de la divinité:“De même que les corps pesants, s’ils prennent leur élan de quelquesommet, une fois la première impulsion donnée, sont emportés d’eux-mêmes, versle bas par un mouvement rapide... tant que personne ne se trouve pour arrêter leurélan par un obstacle; ainsi l’âme, délivrée de ses attaches terrestres, s’élancelégère et rapide vers les hauteurs et s’envole des choses d’en bas vers le ciel. Sirien ne vient d’un bas interrompre son élan, comme la nature du Bien a propriétéd’attirer à soi ceux qui tournent les yeux vers elle, l’âme s’élève toujoursdavantage au dessus d’elle-même, tendue (jepekteinvomenh) par le désir des chosescélestes vers ce qui est en avant comme dit l’Apôtre et son vol la mènera toujoursplus haut.” 12Remarquable dans ce paragraphe, c’est surtout l’insistance mise sur l’idéeque toute acquisition (katalambanvomeno") est le point du départ d’un nouveauprogrès. C’est l’idée des participations qui élargissent la capacité prise sur un autreregistre.Pour Saint Grégoire, Dieu et l’homme font également partie du mondeintelligible. Or, l’esprit est de soi illimité. En ceci, Dieu et l’âme sont de mêmeordre. Mais la différence est que Dieu est infini en acte tandis que l’âme est infinieen devenir. Sa divinité, c’est de se transformer en Dieu et on comprend dès lorspourquoi dans cette perspective le progrès est constitutif de l’âme même. En effet,la grâce qui est cette perpétuelle adjonction de biens nouveaux, c’est précisémentl’épectase, qui maintient toujours tournée l’âme vers au dela d elle-même. 13Les commentateurs de l’œuvre du Saint Grégoire sont arrivés a laconclusion que l’épectase est la condition même de l’âme. Il ne s’agit donc d’uneetape de la vie spirituelle. L’épectase, c’est le retour même de l’âme à sa vraienature comme “ejikvwn”. Son essence, c’est de se recevoir à chaque instant de Dieutout entiere, d’être perpétuellement créée. Mais Saint Grégoire va plus loin encore:au delà de la mort, à travers l’éternité des siecles, l’âme ira se transformant àjamais en Dieu, sans jamais pouvoir L’égaler, découvrant à jamais en Lui de12 La vie de Moïse, XLIV, 401A, trad. franc. dans S.C. 1, Paris 1968, p. 263.13 J. Daniélou, Platonisme..., p. 317.41

nouvelles splendeurs qui s’effacent devant d’autres splendeurs qui leur succèdent.C’est l’aspect eshatologique de l’epectase. Cette “révélation de la beauté divine àtravers l’éternité des éons”, Saint Grégoire l’a decrite dans l’image de la sourcetoujours jaillissante:“Celui qui s’approchera d’une source jaillissante, admirera cette infinieetendue d’eau qui sourd de tout côté et se répand hors d’elle; il ne dira pasnéanmoins qu’il a vu toute l’eau. Comment verrait-il ce qui est caché dans les seinde la terre? Si bien que,il aura beau rester longtemps près de la source il seratojours au commencement de sa contemplation. L’eau ne cesse pas de se répandreet de continuer à jaillir. Ainsi celui qui regarde cette beauté divine et infinie,comme ce qui se découvre sans cesse se manifeste plus neuf et plus étonnant que cequi était saisi aupravant, admire d’une part ce qui apparait toujours et d’autrepart ne cesse pas de désirer voir, parce que ce qui est attendu est plus magnifiqueet plus divin que tout ce qui a été vu”. 14Dans cette vie et dans l’eschaton, pour Saint Grégoire, trouver Dieuconsiste à le chercher sans cesse... progresser toujours dans la rechérche c’est làvraiment jouir du Bien-Aimé. Nous arrivons ainsi à la théorie grégorienne de laperfection exposée au debut de la Vie de Moise:“La perfection, dans les choses qui sont d’ordre sensible est comprise danscertaines limites déterminees. Mais quand il s’agit de la Vertu, nous avons apprisde l’Apôtre lui-même que sa perfection (teleiotvh") n’a pas de limite. Cet hommeen effet, à l’esprit étendu et profond, ce divin Apôtre en courant dans la voie de lavertu en effet, à quoi participet-il si non à Dieu puisque la vertu parfaite est Dieului même. Si, par ailleurs, ceux qui connaissent le Bien aspirent à y participer,comme celui-ci est infini, nécessairement le désir de celui qui cherche à Leparticiper sera coextensif à l’infini et ne connaîtra pas de repos. Et donc il est toutà fait impossible d’atteindre la perfection... à moins que la disposition qui consisteà tendre toujours à un plus grand bien ne soit la perfection même de la naturehumaine.” 15 *14Homélies sur le Cantique des Cantiques, XLIV, 1000A-B, trad. franc chez J. Danielou,Platonisme..., p. 320; trad. rom. cit., p. 156.15La vie de Moïse, XLIV, 300 C-301 C, trad. cit., p. 51.42

Fidele à la tradition dogmatique et mystique capadociènne, Saint Grégoirea souligne aussi le fondement dogmatique de l’idee d’épectase: La distinction faitedans l’Orthodoxie entre les duname'i" participables et l’ojusvia inaccesible. Danscette distinction nous avons les composants de l’épectase: celle-ci est faiteprécisement de l’union d’une participation réelle et croissante aux duname'i" maisqui reste en même temps tendue vers l’infinite de l’ojusvia. Saint Grégoire aexprime clairement cette réalité dans des passages essentiels de son œuvre. Leproblème est posé en terms précis dans la Vie de Moise:“Élevé aux plus hauts sommets, Moise brûle encore du desir et il estinsatiable d’avoir davantage et il a encore soif de ce dont il s’est gorgé à satiété et,comme s’il n’en avait pas encore joui, il demande à l’obtenir, suppliant Dieu de semanifester à lui, non dans la mesure ou il peut y participer mais comme il est luimême.”16 Moise ne veut pas seulement jouir de Dieu, Jw" metvecein dvunatai, maisJw" jekevino" [esti, c’est-à-dire que son désir le porte non seulement vers lesduname'i" participables, mais aussi vers l’ojusviaSon désir est justifié, parce que la doctrine orientale sur le rapport entrel’essence immuable de Dieu et la variété de ses énergies incréées est si échilibréqu’elle oblige à respecter le mystère divin dans sa totale complexité.Le Père Stăniloae, en expliquant l’enseignement de Saint GrégoirePalamas, precise le rapport entre les duname'i" et l’ojusvia:“Les sens grec du mot énergies signifie: travaux, actes. Les énergies sedistinguent de l’essence, non pas tant parce qu’elles sont moins concentréesqu’elle, ou parce qu’elles jaillissent progressivement des forces incluses en elle,mais-en premier lieu-parce qu’elles ne sont justement pas un jaillissementnécessare, toujours identique ou progressif, inévitable et indépendant du vouloirdivin, mais une manifestation volontaire; en cela elles présupposent l’existence dela Personne, ou des Personnes divines avec leur caractère personnel.” 17Les duname'i" ne sont pas vides de toute essence divine mais elle tirentleur origine et prennent leur source dans l’essence de Dieu et sont inséparables,comme l’affirme Saint Grégoire Palamas. 1816La vie de Moïse, XLIV, 403 D, trad. cit., p. 265.17 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Teologia Dogmatică si Simbolică, vol I, Bucureşti 1958, p.330.18 Apologie plus large, cod. Paris gr. 1238 f. 196v in Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Vie et enseignementde Saint Grégoire Palamas, Sibiu 1948, p.149.43

Cela signifie que Dieu comme Personne exprime quelque chose de sonessence divine dans ses propres opérations, que l’essence divine ne demeure passtrictement en dehors de ce mouvement que sont les actes de Dieu, que ces actes nesont ni extérieurs, ni contraires à l’essence divine, mais s’enracinent en elle. Maisces duname'i" ne font pas un avec l’ojusvia, ils n’en contiennent pas la totalité.L’essence n’est entière qu’en celui qui la possede.Le plus remarcable est que, lorsque qeulqu’un communique il transmetégalement tout ce que son essence a de spécifique. Ansi, mais de façon restreinte,les energies divines contiennent ce qui est spécifique à l’ensemble de l’essencedivine. 19 De tout cela il résulte un paradoxe: Dieu, descendant à la relation avecl’homme, y entre d’une part avec tout ce qui lui est spécifique et d’autre part Il n’yentre qu’avec certaines de ses énergies. Dans sa relation avec nous, Dieu seconforme à nous, il nous fait sentir son amour personnel, en nous attirant vers Lui,mais dans le même temps, Il reste immuable en lui même.Les deux aspects de l’ojusvia imparticipable et des duname'i" participablesdonnent le trait caracteristique de la spiritualité du Saint Grégoire: la lumière et laténèbre, le repos et le mouvement, la sobriété et l’ivresse sont moins deux momentssuccessifs que deux aspects complémentaires. L’un, lumière, repos, correspond à larèalité de la participation; l’autre correspond à la transcendance infinie del’essence. L’état mystique dans sa réalité inéffable est précisément d’être lasynthèse de ces deux éléments apparement inconciliables. Le génie du SaintGrégoire est de n’avoir pas sacrifié l’un à l’autre, de n’avoir pas abandonné laréalité de la participation à la maniere des mystiques du vide, comme chèzEckhardt, et non plus de ne pas avoir minimisé la transcendance, comme le faitOrigène. 20) La vie spirituelle connaît un mouvement d’instase et d’extase, unesystole et une diastole que le mot epectase exprime. Il est d’une part, possesion“jepvi“,Dieu est dans l’interiorité de l’âme; Il est d’autre part “jek“, sortie de soi,irréductibilité infinié de Dieu à l’âme qui arrache toujours l’âme à elle-même dansl’extase de l’amour. Dieu est interieur à l’âme et y demeure, mais par l’amourl’âme est jetté, attiré hors d’elle vers Lui. Ainsi, “Dieu vient dans l’âme et l’âmeémigre en Dieu.”19 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Dieu est Amour, traduction d’un cours de dogmatique qui a été publiédans Ortodoxia no. 3/1971, faite par Daniel Neeser, Labor et fides, Geneva 1980, p. 31.20 J. Daniélou, Platonisme..., p. 322.44

Le mouvement spirituel est une synthese de changement et de continuité. Ilest une durée ou le présent est riche de tout le passé. Il y a à la fois pour l’âme uneaspect de stabilité, de posession, qui est la participation qu’ elle a à Dieu - et del’autre un aspect de mouvement qui est l’ecart toujours infinie de ce qu’elleposséde de Dieu et de ce que Dieu est. Saint Grégoire a exprimé cela dans cepassage remarquable:“O, Moïse, puisque to es tendu d’un grand desir vers ce qui est en avant etta course ne connaît pas de lassitude, sache qu’il y a prés de moi un espace sigrand qu’en le parcourant to ne pourras jamais trouver de terme à ta course. Maiscette course à un autre point de vue est stabilité (stvasi"). En effet, je t’etabliraisur le roc. C’est la plus paradoxale de toutes choses que stabilité (stvasi") etmouvement (kvinhsi") soient la même chose...” 21)L’enseignement du Saint Grégoire sur l’epectase dans la vie eshatologiquea été precisé par Saint Maxime le Confesseur qui parle aussi d’une identité entre lemouvement et la stabilité; la perfection dont hériteront les élus dans le royaume deDieu sera kat;a t;hn jen stvasei tautvothta. 22) Saint Maxime montre ladifference entre le mouvement spirituel dans la vie terrestre et le mouvement del’âme dans l’eschaton.La vie terrestre est la vie active, mais la vie future sera la vie ou l’âme doit“souffrir” sa transformation en Dieu, elle sera une vie “passive”, mais d’unpassivité au dessus de la nature. 23) Ici nous travaillons pour accomplir les vertusavec les forces de la nature humaine, mais dans l’eshaton nous devons “souffrir”notre transformation en Dieu en recevant par la grâce le pouvoir d’êtreperpetuellement transformé en Dieu. 24) Le mouvement spirituel dans la vieeternelle ne sera pas un effort propre de la nature humaine mais un don inépuiséde Dieu. 25)Les cappacités terrestres de l’âme entre dans la vie eschatologique dans unnouvel état (pour Saint Maxime on ne peut passer au Sabbat divin qu’à travers la“mort “ de la creature), elles deviennent plus transparentes et sont comblés etactivés par la grâce dans une manière unique. Le cœur pur ne connaît plus de21La vie de Moïse, XLIV, 405 C, trad. cit., p. 271.22 Centuries gnostiques II , 88 P.G. 90, 1165d, trad rom. de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, dans FilocaliaII, Sibiu, 1947, p. 203.23 Quaestiones ad Thalassium 22, trad rom. de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, dans Filocalia III, Sibiu,1948, p. 75.24 Ibidem, p. 76.25 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III,Bucarest 1978, p.451.45

mouvement propre, mais il se tient devant Dieu dans sa simplicité comme unmiroir ou un tableau ou Dieu peut écrire ses propres paroles. 26) Il “devient Dieu luimêmepar participation à la grâce divinisante. Il suspend toutes ses énergiescorporelles et spirituelles; il interrompt tout mouvement naturel de son corps quiest alors divinisé, de sorte que Dieu devient transparent à travers l’âme et le corps.” 27 Toutes nos puissances s’épanouissent dans l’actualité de Dieu 28 et serenouvellent dans son activité infinie 29 . “C’est donc le Sabbat en ce sens que Dieun’agit plus par l’action des créatures, mais qu’il poursuit Sa propre action dans lescreatures. C’est la présence continuelle qui remplit tout , l’Epiphanie divine dans lacréature achevée et par elle la Parousie dans l’âme, le “face à face”, glorificationreciproque de l’âme et de Dieu” 30 *La vie spirituelle est ainsi la transformation perpetuelle de d’âme en notreSeigneur est Sauveur Jésus Christ sous forme d’une ardeur croissante, le soif deDieu augmentant à mesure qu’Il est davantage participé et d’un stabilité croissante,l’âme s’unifiant et se fixant toujours en Dieu. Ainsi l’idee d’épectase nous offre-telledans sa complexite une synthese de toute la mystique gregorienne.26 Centuries gnostiques II , 80-82, P.G. 90, 1125c, trad rom. cit., p.199.27 Centuries gnostiques II , 88, P.G. 90, 1165d, trad rom. cit., p.203.28 Centuries gnostiques II , 83, P.G. 90, 1125c, trad rom. cit., p.200.29 Centuries gnostiques I, 35, P.G. 90, 960a, trad rom. cit., p.134.30 H. Urs von Balthasar, Liturgie cosmique. Maxime le Confesseur, coll Theologie 11, Paris 1947,p.27146

Vizitele pastoralePr. Lect. Univ. Dr. Mihai IosuFolosindu-se de calitatea de trimis şi dezvoltându-şi capacitatea de păstor, depurtător de grijă, preotul îşi începe misiunea la nivelul parohiei, printr-o implicareamplă, făcând apel la principiile de bază ale pastoraŃiei: cunoaşterea, comunicarea,comuniunea şi îndrumarea spre atingerea scopului nobil al prezenŃei şi lucrării sale.„Preotul trebuie să fie ca în Liturghie, în toată viaŃa lui şi peste tot. Aceastăcomportare este cerută astăzi mai mult ca oricând. În primul rând de cei pe carepreotul îi păstoreşte. Vor să-l ştie pe preot în autenticitate şi sinceritate. Vor să ştiecă preotul lor nu este un impostor, că nu este doar purtător de haină şii de chippreoŃesc, dar e gol de Har şi de sfinŃenie” 1 .Actul său de identitate este autentificat de grija pentru cei încredinŃaŃi, demetodele şi mijloacele folosite, de calibrul şi valoarea acestora precum şi decredibilitatea de care nu se poate dispensa niciodată. PercepŃia unanim acceptatădintotdeauna este aceea că preotul este om pentru alŃii. Nu egoismul îlcaracterizează ci altruismul, nu interesele meschine ci grija pentru luminarea şipropăşirea turmei, comunitate încredinŃată spre a fi bine pregătită şi corectsprijinită şi orientată. Statutul său cere un anume fel de a fi precum şi parcurgereaunor etape pregătitoare, cumulând criteriile cerute de „fişa postului”, ladimensiunile cele mai apropiate de nivelul optim. „Ca să fii dascălul altora trebuiesă fi fost tu însuŃi ucenic, multă vreme. Ca să înveŃi pe aproapele, trebuie să fiadunat şi să aduni necontenit multă învăŃătură…Un preot nu calcă, nu vorbeşte, nuse poartă între noi ca oricare dintre noi. Aceasta este o pricină de mareînsemnătate” 2 .1 Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume, acasă, Sibiu, 1996,pag. 24.2 Gala Galaction, Ziua Domnului, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1958,pag. 258-259.47

Două elemente fundamentale de sprijin precum şi de serioasă şi sănătoasăorientare sunt cunoaşterea şi comunicarea. Cunoaşterea privită ca „proces care-lpune pe subiect în relaŃie cu lumea dar şi ca rezultat al punerii sale în acŃiune” 3 , sedistinge sau este însuşită pe două paliere principale: „Constatarea care consistă înreceptarea unei date (sau experienŃă senzorială) a cărei sursă este situată în lumeaexterioară şi comprehensiunea” 4 sau puterea de înŃelegere a subiectului sau amediului, aflate în obiectiv. La rândul ei, comunicarea desemnează orice procesprin care o informaŃie este transmisă de la un element la altul, în cazul nostru,elementul fiind de natură socială, ea însăşi fiind „un proces de emitere a unui mesajşi de transmitere a acestuia, într-o manieră codificată, cu ajutorul unui canal, cătreun destinatar, în vederea receptării. Trebuia arătat că în comunicarea socială, „celemai frecvente sunt codurile verbale şi cele nonverbale (gesturi, expresii faciale,intonaŃii, etc.)” 5 . Mediul social unde activează preotul îi facilitează acestuiacomunicarea interpersonală „a cărei funcŃie este de a menŃine unitatea şiintegritatea oricărui grup social, de a asigura coordonarea acŃiunilor individuale îngrup” 6 .Comunicarea se fundamentează pe un paradox: este în acelaşi timp un lucrudintre cele mai naturale (din moment ce noi comunicăm în fiecare clipă) dar şi unuldintre cele mai complexe (dovada: modelele, teoriile şi instrumentele decomunicare sunt extrem de numeroase).În contextul temei noastre, a comunica înseamnă, mai ales, a influenŃa, acăuta să obŃii ceva de la el, spre a te edifica, în ceea ce-l priveşte. Iar în ceea ce tepriveşte, doar în măsura în care a-l influenŃa înseamnă a-l sprijini să progreseze,căutând să dobândeşti „agenda” preocupărilor sale spre a dezvolta direcŃiile deacŃiune şi, ulterior, de interacŃiune.S-a vorbit despre necesitatea cunoaşterii parohiei, împlinire reuşită prinmijloace indirecte (prin informaŃii şi aprecieri venite pe următoarele filiere:predecesorul din parohie, instituŃia ierarhică, imediat superioară, preoŃii dinproximitatea parohiei, organele alese şi responsabile ale comunităŃii, manuscrisesau publicaŃii despre unitatea în cauză) şi directe(vizită la faŃa locului, întrevederi3 Roland Doron, Françoise Parot, DicŃionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999,pag. 206.4 Ibidem, pag. 206.5 DicŃionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1993, pag. 124.6 Ibidem, pag. 125.48

cu persoane bine intenŃionate şi, dacă se poate, implicate în activităŃi şi curesponsabilităŃi, la nivel parohial şi comunitar).De loc de neglijat este cunoaşterea, de către preot, a propriei persoane, la felşi mediul său familial, odată cu dobândirea unui statut ne mai avut până atunci.Sunt vizate schimbările apărute după hirotonie, după înlocuirea mediului patern cuunul comunitar puŃin sau deloc cunoscut, marcat fie de indiferenŃă sau chiarostilitate, fie de emoŃie sau nerăbdare in vederea demarării activităŃii pastorale şi agusta din roadele unui bun început. Un mare ierarh, cu măiestrie şi fermitate scria:„Noi avem despre noi înşine pretenŃii mari şi sunt drepte în măsura în care suntemcorecŃi. Avem pretenŃia că suntem exponenŃii lui Dumnezeu. Avem pretenŃia cămânuim datele revelaŃiei cu privire la tot ce se poate cunoaşte despre lume şiunivers, despre suflet, despre Dumnezeu, despre destinul lumii şi despre destinuloamenilor” 7 .Prioritară rămâne cunoaşterea fiilor duhovniceşti, cei ce-Ńi justifică prezenŃaşi în faŃa cărora te justifici ca păstor, ca părinte, ca cel ce sigură „înnoirea vieŃiisufleteşti a credincioşilor” 8 . Numai cunoscându-i te poŃi apropia de ei, Apropiindutede ei, le poŃi descoperi însuşirile, mediul şi modul de viaŃă, neputinŃele şiaspiraŃiile. Nu aspectele superficiale, nu o cunoaştere dezinteresată şi nu oapropiere de complezenŃă trebuie să transpară ci interesul major de a fi informat învederea găsirii soluŃiilor optime de a ajuta, lumina şi îndruma. „Preotul e ungeneros. El e un făcător de bine, dacă se poate spune aşa, de profesie. PreoŃia nu eprofesiune, dar a fi de profesie, făcător de bine, e un act de dăruire. Preotul vrea catoŃi să se mântuiască. El trebuie să-i înveŃe cum s-o facă. De aceea misiuneapreoŃească e mare şi frumoasă. Preotul e sfătuitor şi mântuitor. E fratele tuturoroamenilor. E cel de care oricine se poate sprijini. E prietenul, fratele şi părinteletuturor” 9 .De la înălŃimea acestei chemări, păstorul duhovnicesc, pregătit şi angajat,gestionează toŃi parametrii misiunii de care s-a învrednicit. „El trebuie să cunoascăpe fiecare în mediul lui: să cunoască ceea ce constituie notele lui caracteristice,aplicările lui, condiŃiile în care se găseşte, dacă e sărac, bogat, harnic, leneş,7 Antonie Plămădeală, op. cit., pag. 74.8 Ibidem, pag. 259.9 Ibidem, pag. 12.49

isipitor, zgârcit, încăpăŃânat; ce familie, ce ocupaŃie, ce serviciu are, etc.” 10 .Raportarea credinciosului la factorii de mediu social, îl va ajuta pe preot încreionarea unei imagini de ansamblu, în vederea alcătuirii unei strategii de lucru.Este interesant de observat că rareori preotul are o perioadă de acomodaremai lungă. După instalare, când îşi intră în toate drepturile, se vede, repede, asaltatde solicitări. Parohia este un organism viu, cu activităŃi multiple şi orice abordaredin partea fiilor duhovniceşti, presupune şi o soluŃionare cât se poate de rapidă.Întrucât lucrarea preotului nu se bazează pe reŃete stabilita a priori, fiecare omavând alte particularităŃi şi fiecare acŃiune având un specific aparte, cel recunoscutşi chemat ca părinte trebuie perceapă fiecare acŃiune cu maximă atenŃie, cu drag şicu optimism. Un om trist este un credincios la jumătate din capacitate iar ocomunitate formată doar din astfel de „jumătăŃi”, este una cu un mare deficitspiritul şi nu numai, este una „bolnavă”. Realizăm, în mare măsură şi cu unprocentaj ridicat, că „viaŃa pe care o trăim azi este dincolo de ce ar trebui să fie. Oprimim cu murmur, nu ne place şi-i dorim o grabnică primenire…Vasta dezordinesufletească pe care o vedem în noi şi în jurul nostru porneşte din faptul că oameniiceasului de faŃă au sterilizat în ei tocmai centrul ordinii şi al ierarhiei. Oameniinoştri nu mai cred sau cred vag în Supremul Osârduitor al vieŃii şi al inimii” 11 .Într-un astfel de context, preotul, învăŃător şi medic, purtător de grijă şiîngrijitor de suflete, va purcede la o formă de pastoraŃie ce a fost şi va fi deactualitate şi anume la vizitele pastorale.O astfel de vizită rezidă nu numai într-o simplă deplasare a preotului în fiefulcredinciosului său, pentru o simplă şi seacă vedere sau revedere ci reprezintă un actce vizează şi avizează o acŃiune demnă şi responsabilă, de îngrijire şi/sauîngrijorare, de coborâre de la o înălŃime a percepŃiei publice, spre o ascensiunecomună cu cei vizitaŃi, un fel elegant de a purta de grijă, cu bucurie duhovniceascăşi cu smerenie, toate spre atingerea unor scopuri nobile, unul dintre ele fiind şiconsolidarea structurilor comunitare. Semnalele vremii sunt, de cele mai multe ori,îngrijorătoare. „Oamenii noştri, deşi se numesc creştini, nu mai au în ei aproapenimic din comorile şi energiile creştinismului…Trebuie să dăm încă o datăBisericii lui Iisus Hristos, precăderea şi creditul de altădată. Trebuie să reclădim în10 Nicolae Brânzeu, Păstorul şi turma, Lugoj, 1930, pag. 172.11 Gala Galaction, op. cit., pag. 303.50

cugete împărăŃia Mântuitorului. Trebuie să aducem din nou, la ascultareaEvangheliei, turmele risipite şi bolnave” 12 .Vizitele pastorale sunt, de fapt, o parte, deloc de neglijat, a imaginii văzute şideosebit de agreate a „Liturghiei de după Liturghie” 13 , spaŃiu şi mediu unde, celchemat la „prea înalta treaptă a preoŃiei”, cultivă, cu alte mijloace, aceleaşi seminŃe,în vederea culegerii aceloraşi roade. Chiar dacă mediul de desfăşurare al acestuisegment misionar este marcat de asperităŃi, fluctuaŃii şi incertitudini, acesta nu vainfluenŃa substanŃa acŃiunii şi nu va afecta identitatea preotului. Chiar mai mult, valumina şi va înnobila identitatea personală cu toate valenŃele unei „identităŃipastorale” 14 , statură ce-l va defini cel mai bine, ca următor al Păstorului cel Bun (I.10,11). „PreoŃia slujitoare este în natura sa profundă o comuniune şi o configurarea lui Hristos, Preot, Profet şi Păstor” 15 şi prin urmare, în această direcŃie de lucru,preotul, îşi va orienta şi-şi va alinia metodele, mijloacele şi scopul misiunii, la celeale Mântuitorului Hristos.Fiul lui Dumnezeu Întrupat s-a oferit pe Sine chip al Păstorului, folosindu-ŞiînvăŃătura, înŃelepciunea, minunea dar şi chenoza, ogor fiindu-i sinagoga, oraşele,satele şi casele łării Sfinte. Lucrarea Sa mântuitoare n-a fost, aşadar, deloc unastatică. Mântuitorul Hristos, prin excelenŃă, este Cel ce pune pe primul plan, nupropria persoană, ci grija pentru ceilalŃi. În acest sens, de la înălŃimea PersoaneiSale, coboară ca lumea viaŃă să aibă şi din belşug să aibă (I. 10,10). Face vizite îndiverse locaŃii, întotdeauna având de atins obiective precise. Tot acest programpastoral, îl împlineşte, având, de fiecare dată, alături, cel puŃin trei din ucenicii Săi.Pescarii de oameni (Lc. 5,10) de mai târziu, i-au urmat întru totul exemplul,vizitele lor luând o amploare fără precedent, sintagma peste mări şi Ńări fiind unacare ilustrează, la propriu, amplitudinea lucrării lor.Sfântul Apostol Pavel, din experienŃa şi înŃelepciunea sa, lasă posterităŃiiatitudini şi luări de poziŃie, care se constituie în adevărate îndrumare cu privire şi laimportanŃa vizitelor pastorale, prilejuri cu care cel îndreptăŃit poate fi bine cunoscutşi poate împărtăşi planul său pastoral, justificându-şi locul şi menirea.Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă,12 Ibidem, pag. 303.13 Ion Bria, The Liturgy after the Liturgy, WCC Publications, Geneva, 1996.14 Pierre-Luigi Dubied, Le pasteur: un interprète, Editions Labor et Fides, Genève, 1990, pag. 25.15 Max Thurian, Le prêtre configuré au Christ, Editions Mame, Paris, 1993, pag. 12.51

cu toată îndelunga-răbdare şi învăŃătura…Tu fii treaz în toate, suferă răul, fălucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin (II Tim. 4, 2-5).RealităŃile prezente, prin ineditul lor, reclamă, din partea păstorului sufletesc,o abordare ce trebuie să Ńină cont de particularităŃile existente. Dacă din punct devedre demografic asistăm la o polarizare fără precedent, oraşele fiind suprapopulate iar satele din ce în ce mai depopulate, reorientarea metodei pastorale estevăzută ca o soluŃie salvatoare. Concret, nu mai trăim vremurile în care pastoraŃiacolectivă aducea roadele scontate. Practică ortodoxă nu avea, oricum, ca mijloceficient, diseminarea cuvântului evanghelic, pe stadioane, în pieŃe publice imense,cu mari aglomerări umane, preponderent în spaŃiul urban. Ceea ce apare acum casoluŃie optimă este pastoraŃia individuală, societate însăşi permiŃând divizări şiparticularizări.Biserica a fost şi a rămas, din punct de vedere pastoral, receptivă şi flexibilă,mereu orientată spre om. Persoana umană, omul în integritatea lui, preocupat sauindiferent, de vârste şi cu localizări diferite, sensibil la nou şi facil, imun sau maipuŃin rezistent la schimbări bulversante, cu aspiraŃii nobile sau dezorientat, celconvins că „nu sunt vremile sub om ci bietul om sub vremi ” 16 ,a fost şi a rămasprincipalul obiectiv, raŃiunea de a fiinŃa şi activa. În comunităŃi fiind, oamenii,chiar disciplinaŃi şi organizaŃi, au fost şi sunt asaltaŃi şi destabilizaŃi, de inşi ce nuintră pe uşă ci vin pe aiurea, sub pretextul deŃinerii „adevărului”. Sunt ignoratetradiŃii, sunt călcate în picioare valori şi sunt expandate false valori, suntrăstălmăcite probele scripturistice spre a impuse ca adevărate, falsele interese.Este interesat un punct de vedre al unui ierarh apusean, ce, în mare măsură,intuieşte şi tarele vieŃii pastorale de astăzi. Reproducerea lui ar pretinde o anumităamendare şi las aceasta la latitudinea cititorului. „În vremile noastre avem atâteadovezi, că nu serviciul divin plin de splendoare, nu pompa casei Domnului, nici nucea mai iscusită predică, sunt în stare să atragă pe mulŃi fii ai lumii acesteia. Lumeale oferă lor în măsură abondantă (din abundenŃă, n.a.), ameŃitoare plăceri senzuale,încât nu mai simt nevoia, nici nu mai au simŃul bucuriilor mai înalte. Pentru acesteoi pierdute trebuie să se aplice o altă tactică, aceea a vremilor apostolice. PastoraŃiaparticulară, vizite la casnice, asociaŃiile şi reuniunile îi vor căuta pe fiecare acolo,16 Miron Costin, LetopiseŃul łării Moldovei de la Aron Vodă încoace, Ed. de Stat pentru Literatură şiArtă, Bucureşti, 1958, pag. 81.52

unde se găseşte. Chiar şi cel ce a căzut mai adânc, adesea e mişcat în inima sa şi seînmoaie văzând, cu câtă dragoste se milostiveşte preotul de el, se gândeşte la el, îlcaută, pe lângă toată osteneala, şi cu riscul de a fi refuzat, se îngrijeşte cu intenŃiacea mai curată, de mântuirea sufletului lui” 17 .I. ObiecŃii la vizitele pastorale.Asemenea fiecărei activităŃi şi cea pastorală urmează trecerea printr-unanume filtru al necesităŃii sau nu. Voi aduce în atenŃie câteva obiecŃii, folosindargumentele pro şi contra, în vederea stabilirii unor acŃiuni corecte, bine venite dinpartea preotului ca păstor sufletesc şi bine primite precum şi benefic valorificate defiii duhovniceşti.1. O „permanentă” criză de timp.Poate cea mai des întâlnită scuză sau eschivă cu privire la împlinirea uneiîndatoriri. Aminteam mai sus un reper din programul paulin de pastoraŃie eficientăşi anume de a lucra cu timp şi fără timp. Un program alcătuit cu mare grijă faŃă desemeni şi faŃă de sine, îi va da preotului posibilitatea de a acŃiona în etape, pepriorităŃi, mai repede răscumpărând vremea (Ef. 5,16) decât irosind timpul.Nu trebuie supralicitată la maxim perioada petrecută în casele credincioşilorcu ocazia săvârşirii unor oficii liturgice. Sunt răstimpuri eficiente dar nu suficiente.Nu este oferit mediul propice, pentru cunoaştere şi comunicare, cum îl oferă vizitapastorală.„Cine zice, că din capul locului nu are vreme pentru pastoraŃie individuală,acela vrea să spună că nu are timp pentru una dintre cele mai grave îndatoririprofesionale: cunoaşterea oilor,… nu are timp să fie preot!” 18 O astfel demărturisire urmată de o astfel de constatare, ne cutremură. Este pusă sub semnulîntrebării esenŃa preoŃiei. Datorită unui factor comun sau, pentru unii banal, timpul,se ajunge la a evidenŃia, nu vocaŃia ci impostura, nu dragostea ci dezgustul.17 Nicolae Brânzeu, op. cit., pag. 175.18 Ibidem, pag. 176.53

2. Încălcare intimităŃii.Astfel de descinderi ar constitui un amestec al preotului în mediul privat, underanj neaşteptat şi neacceptat din partea familiei.Ideea vizitei cu caracter pastoral nu este una cu nuanŃă destabilizatoare. Nueste rezultatul unei curiozităŃi şi nici vreun atentat la liniştea sau intimitateamediului respectiv. PrezenŃa celui care, prin natura misiunii este discret şi bineintenŃionat, din contră, nu deranjează intimitatea ci o protejează. Rareori vizitelesunt consecinŃe ale unor bucurii petrecute în familia respectivă. SuferinŃe saunecazuri, violenŃe, atitudini ce strică imaginea membrilor din casă, sunt, de celemai multe ori, prilejuri pe care preotul le contabilizează şi apoi le foloseşte tocmaipentru a ajuta la depăşirea crizei, la refacerea imaginii, la păstrarea unei vieŃidiscrete şi liniştite a celor vizitaŃi.3. „O figură impusă”.Preotul ar fi obligat, prin codul deontologic profesional, să se facă tuturortoate (I Cor. 9,22) şi, prin urmare, trecând peste orice, el va fi oaspetele familiei,asumându-şi orice consecinŃă.Preotul este, în primul rând, păstor şi asemenea Blândului Păstor, este marcatde grija faŃă de turmă., de disciplinarea ei. „Disco, a învăŃa, îl creează pediscipulus, pe ucenic, iar prin aceasta ucenicul intră în disciplină. Toate au aceeaşirădăcină…Disco e a da şi a primi. Unul dă şi altul primeşte…Disciplina esteintrarea în armonie…Armonia e iubire, e libertate” 19 .Aflând ca s-au pierdut unele oi, le lasă pe celelalte şi aleargă după celerătăcite sau în suferinŃă. (A lăsa înseamnă nu ale neglija total ci ale conserva, cu unstatut şi într-un spaŃiu sigur). Nu simte acest lucru asemenea unei obligaŃii deserviciu, ci este o formă a dragostei manifestată faŃă de cineva aflat în situaŃii carereclamă ajutor. „A dori binele aproapelui o pot numai oamenii lipsiŃi de orice ură şirăutate şi aprinşi, faŃă de aproapele, cu o dragoste curată şi desăvârşită” 20 . Cei cebeneficiază de un astfel de aflux virtuos sunt, de fapt, fraŃi întru aşteptarea19 Antonie Plămădeală, Cuvinte Duhovniceşti, Sibiu, 2000, pag. 32-33.20 Nicolae Cabasila, Despre viaŃa în Hristos, Sibiu, 1946, pag. 192.54

dragostei noastre. „Legea bunătăŃii cere ca omul bun să se dăruiască şi pentru alŃii,întocmai cum se dăruieşte şi se străduieşte pentru sine” 21 . SusŃinem şi întărim, aici,noŃiuni ca sine şi fraŃi, aşadar, nu fitecine, nu adversari sau inamici.4. „Capcana” mediului eterogen.Dacă în discuŃii sau abordări, faŃă către faŃă, putem găsi mai uşor, puncteconvergente, în mediul familial, întâlnim mai multe persoane, care nu văd viaŃa lafel, nu vibrează la fel, nu se lasă convinşi aşa uşor. Aici întâlnim, în acelaşi spaŃiu,mai multe generaŃii, care, chiar numai datorită acestui fapt, au limitele ascultării,înŃelegerii şi acŃiunii progresive din punct de vedere spiritual, diferite.„PreoŃia se ocupă cu sufletul care-i din Dumnezeu şi dumnezeiesc, care-ipărtaş nobleŃei celei de sus şi tinde spre nobleŃea aceea” 22 . AspiraŃia însăşi dar şimaterializarea ei nu sunt deloc uşoare. PastoraŃia este frumoasă tocmai prindificultatea ei, prin nenumăratele teste la care este supus preotul şi prin lupta ceabună (II Tim. 4,7) cu fel şi fel de convingeri şi atitudini, prin diversitatea şiparticularităŃile celor încredinŃaŃi spre păstorire, prin lipsa monotoniei cotidiene.Într-un astfel de mediu preotul are ocazia să descopere puncte de vedere diferite alecelor prezenŃi vis a vis de o sursă de îngrijorare sau de factori care creeazădisconfort familial, spiritual, individual sau comunitar.„Chemarea sa de păstor îl pune pe preot în poziŃia de a interveni, deseori, înviaŃa credincioşilor, făcându-i să ajungă un resort principal în orientarea şi înacŃiunile lor, un punct cardinal al vieŃii lor morale în parohie” 23 .Cu înŃelepciune, folosind discernământul, va căuta, prioritar, o bază dediscuŃii şi câteva direcŃii de abordare, firave, la început, amândouă. Având tactulpastoral ca mijloc permanent şi cu acoperire maximă, va urmări un minim progresîn demontarea a tot ce a creat divergenŃe şi tensiune. Nu este lipsită de sens şi desucces pastoral, politica paşilor mărunŃi, în restabilirea climatului ce poate asiguradepăşirea momentului critic şi care poate da garanŃia reuşitei.21 Ibidem, pag. 193.22Sfântul Grigorie de Nazianz, Despre preoŃie, Ed. Institutului biblic şi de Misiune al B.O.R.,Bucureşti, 1998,pag. 182.23 Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Preotul în faŃa chemării sale de păstor al sufletelor, Ed. MitropolieiOlteniei, Craiova, 2007, pag. 48.55

5. Sursă de dezechilibru la nivel comunitar.Din cauza lipsei timpului, bazându-se şi orientându-se după nişte criteriimarcate de un păgubitor subiectivism, zice-se, faŃă de unii şi aceiaşi şi vizândoarecari scopuri, preotul va face vizite profesionale, doar la anumite familii,producând astfel reacŃii defavorabile din partea celor aşa zişi defavorizaŃi.Niciodată nu trebuie să existe parti-pris-uri în activitatea pastorală apreotului. El este păstorul tuturor. ToŃi i-au fost încredinŃaŃi spre a-i învăŃa,îndruma şi lumina. Ajutorul său se va revărsa spre toată suflarea comunităŃiiparohiale. Chiar dacă la începutul misiunii sale, a găsit o comunitate,dezorganizată, măcinată de invidie şi interese meschine, el va acŃiona cât mairepede cu putinŃă spre normalizarea situaŃiei, spre instaurarea spiritului comunitarcreştin şi spre dispariŃia aşa zisei ierarhizări a credincioşilor, pe diferite criterii, decel mai multe ori contrare spiritului amintit.Vor exista vizite propuse şi pregătite anticipat dar vor fi şi descinderigenerate de cazuri şi necazuri. Iar dacă preotul a ajuns să-şi câştige apelativul dePărintele nostru, orice vizită va însemna, nu avantaje pentru unii, cât mai ales grijăpentru toŃi, pentru fiecare persoană sau familie în parte.„Ce foloseşte a biciui cutare păcat de pe amvon, dar a nu căuta să descoperiizvorul păcatului şi să-l astupi? Dacă cineva tot strigă: arde! arde! dar nici odată nuaduce apă, focul nu se poate stinge. Aşa ajungi la urma urmelor, la rolul unui actorde scenă, care face zgomot, pentru că aşa o cere rolul lui, dar după ce şi-a jucatrolul, nu mai face nimic. Acest zel nu va speria pe nimeni; cel mult batjocura şiironia celor răi va fi răspunsul” 24 .II. Natura vizitelor pastoraleA. Vizitele cu caracter solemn, care de obicei, sunt asociate unor rânduieli decult şi care au loc la anumite zile de sărbătoare (ÎnălŃarea Sfintei Cruci) sau înpreziua lor (Ajunul Bobotezei), sunt marcate de fast şi au deschidere maximă lanivel de parohie, în sensul că obiectivul lor îl constituie fiecare, casă, fiecare24 Ibidem, pag. 177.56

familie. De regulă, astfel de manifestări presupun ca preotul să aibă însoŃitori,oameni de ajutor la strana şi altarul bisericii, oameni care asigură un bun mers alactivităŃii pastoral-misionare şi gospodăreşti.B. Vizitele simple nu au o ritmicitate anume, nu au gradul de solemnitate camai sus şi au loc în funcŃie de cazuri sau situaŃii neprevăzute. Preotul merge, deobicei, singur, acŃiunea având in grad de publicitate scăzut.Interesant este modul cum este văzut de un preot, un „desfăşurător” al uneiastfel de vizite, cu obiectivele şi stadiile ce urmează a fi atinse, respectiv urmate.a) „La orice vizită ce fac ori primesc, voi spune cuvinte apropiate pentrusufletul aproapelui şi dacă trebuie să vorbesc despre lucruri lumeşti, le voi aduce înrelaŃie cu Dumnezeu.b) Dacă am intenŃia să fac vizite prieteneşti, mă voi gândi deja acasă ori pedrum, ce lucru bun ori de folos pot vorbi.c) La reîntoarcere mă voi examina pe drum, dacă am împlinit primele douăpuncte: dacă am făcut-o, mulŃumesc lui Dumnezeu, dacă nu am făcut-o, măpocăiesc înaintea lui Dumnezeu şi mă acuz în spovedanie, pentru că am neglijat aface bine” 25 .În ceea ce priveşte modul de abordare sau de tratare precum şi modul cumrăspunde la trataŃia de la faŃa locului, preotul va pune, acolo şi atunci, în valoareşirul de calităŃi care-l îndreptăŃesc să fie, acolo şi atunci. Este vorba de seriozitate,familiaritate, cumpătare, discernământ sau, într-un cuvânt, păstorul sufletesc, va dadovadă de responsabilitate.Am lăsat afară din grupajul dinainte, generozitatea, însuşire care poatemarca, într-un fel unic, întreaga desfăşurare a vizitei, făcând-o, în mare măsură, deneuitat. Gama folosită de preot pentru a o ilustra este una vastă, reuşita depinzândde calitatea, cantitatea şi conŃinutul darurilor oferite.Vizitele au acoperire maximă, beneficiari fiind toŃi credincioşii. Ritmul loreste impus de ocaziile, cazurile şi situaŃiile amintite mai sus. Rezultatul lor poate ficonsemnat dacă acest fapt ajută familiei sau comunităŃii ori rămâne marcat demaximă discreŃie. Utilizarea lor ca mijloc pastoral autentic şi păstrarea cu maregrijă a cadrului în care ele pot exista şi pot deveni rodnice, îi conferă preotului25 Ibidem, pag.182.57

vrednicia misiunii şi păstorului, bucuria împlinirilor, în fapt, rostul său în şi pentrucomunitate.58

Atitudinea creştinilor din primele veacuri faŃă de pace,potrivit lucrării Istoria bisericească (H. E.)a lui Eusebiu de CezareaPr. Lect. Univ. Dr. Daniel BudaAbstractThe paper „Attitude of Christians from the first Centuries regarding Peace, based onHistoria Ecclesiatica of Euseb of Cesarea” analyzes peace and peace related aspects of thiswork. It is structured on five chapters dedicated to following issues: 1. Jewish people assubject of violence; 2. Martyrdom and its interpretation by Euseb; 3. Personalities ofChristianity as peace makers and peace negotiators; 4. Christians’ attitude regardingheresies; 5. Possible support provided by God of Christians to Roman army before the timeof Constantine. The conclusions of the paper are: 1. Jewish people is presented in H. E. asmain subject of violence while Christians are enjoying peace provided by Jesus Christ; 2.The peace of Christians is broken from time to time by persecutions that produce martyrs.Their attitude is to respond with non-violence to violence knowing that it is just a questionof time until they will conquer the world with their peaceful attitude; 3. Christianity hasamong its personalities men that are characterized as “peace makers.” H. E. presents also astory where clergy people are peace negotiators (H. E. VII, XXXII, 7 12); 4. H. E. presentsa clear non-violent attitude of the early Church regarding heresies and heretics. They can becriticized by preaching or writing against them, but they cannot be subject of humanviolence; 5. H. E. V, V, 1-7 presents a story that is interpreted by Euseb as an example ofGod’s intervention on the side of Roman army in the pre-Constantine period. Theimplication of this story seems to be the idea that God of Christians can replacesuccessfully pagan gods also in protecting the Roman Empire.Studiile moderne privind atitudinea creştinilor faŃă de pace cuprind îngeneral şi câteva referiri la poziŃia în acest sens a creştinilor din primele veacuri. Seafirmă, de obicei, că creştinii au fost „făcători de pace” în adevăratul sens alcuvântului, îndeplinind astfel porunca Mântuitorului de a nu răsplăti răului cu răuşi de a-şi întoarce, la propriu, şi celălalt obraz, în cazul în care au fost loviŃi. Maiîntâlnim de asemenea adăugată afirmaŃia că creştinii, fiind lipsiŃi de responsabilităŃidirecte în stat, deci inclusiv şi de atribuŃii legate de apărarea, lărgirea sau întărireaacestuia, nu au fost nevoiŃi să aibă vreo atitudine bine definită faŃă de războiul59

purtat de statul roman împotriva potenŃialilor agresori. 1 Toate aceste afirmaŃii suntcorecte şi se bazează pe izvoare literare din primele veacuri creştine, însă au uncaracter general care nu permite nuanŃarea şi detalierea pe care uneori ne-am dorio.M-am gândit să realizez pentru prezentul număr al Anuarului academic 2009-2010 un studiu detaliat cu privire la atitudinea creştinilor faŃă de pace aşa cumreiese aceasta din H. E. a lui Eusebiu de Cezarea. Trebuie precizat că încă de laînceput mi-am propus o limitare a cercetării la primele şapte cărŃi ale H. E. Motivuleste următorul: primele şapte cărŃi ale H. E. cuprind relatări despre trecutul istorical Bisericii, iar ultimele trei descriu „evenimente contemporane,” 2 aşa cumconsemnează începutul cărŃii a opta. Există diferenŃe esenŃiale între primele şaptecărŃi şi ultimele trei, inclusiv în ceea ce priveşte temele relaŃionate cu atitudineacreştinilor faŃă de pace.Există mai multe motive pentru care m-am gândit să realizez acest studiu.În primul rând, în calitate de membru al staff-ului Consiliului Mondial alBisericilor – care a lansat în anul 2001 o “Decadă pentru depăşirea violenŃei”, cuscopul declarat de a aduce în centrul reflecŃiei teologice pacea şi dreptatea şi careare programat ca punct culminant o conferinŃă mondială pentru pace 3 – am fostimplicat în reflecŃia teologică legată de acest proces. Am participat la două dintrecele trei conferinŃe organizate de Consiliu pentru Bisericile şi teologii ortodocşi.Prima dintre aceste conferinŃe a avut loc la Bucureşti, România, între 29 iunie - 3iulie 2009 sub tema "Etica păcii ortodoxe în creştinismul oriental şi răsăritean – oconsultare creştină ortodoxă cu privire la învăŃăturile şi practica eticii ortodoxepentru pace,” iar a doua a avut loc în Saidnaya, Siria, între 17-22 octombrie 2010sub tema "ContribuŃia ortodoxă la o teologie a păcii juste – dezvoltând principiileunei păci juste." 4 În ambele conferinŃe, am observat că elementul istoric a jucat unrol marginal în definirea conceptului ortodox despre o pace justă. De aceea m-amgândit la redactarea unui astfel de studiu pentru mediul teologic românesc. M-am1 John Cadoux, The Early Christian Atitude to War, London, 1919, p. 57.2 H. E. începutul cărŃii VIII. Am folosit traducerea românească a H. E. realizată de Pr. Prof. T.Bodogae şi publicată în PSB vol. 13, EIBMBOR, Bucureşti, 1987.3 Este vorba de aşa-numita Convocare InternaŃională Ecumenică pentru Pace care va avea loc în 17-22 mai 2011 la Kingstom în Jamaica, având ca temă „Slavă lui Dumnezeu şi pace pe pământ.” Pentrumai multe detalii vezi http://www.overcomingviolence.org/en/peace-convocation.html4 Cea de-a doua conferinŃă, la care nu am participat, a avut loc în Leros, Grecia, între 15-22septembrie 2009 şi s-a concentrat pe formularea unui prim răspuns al teologilor ortodocşi la proiectulde DeclaraŃie Ecumenică cu privire la pacea justă numit “O pace care surprinde toate înŃelegerile... ."Pentru textul final al întâlnirii, vezihttp://www.overcomingviolence.org/fileadmin/dov/files/iepc/expert_consultations/090921_InterOrthodoxPrepConsLerosFinalStatement.pdf60

oprit asupra H. E. a lui Eusebiu, care este singura lucrare cu caracter istoricgeneral 5 care acoperă perioada istoriei bisericeşti de la Mântuitorul Iisus Hristos şipână în anul 324, deci care ne poate oferi o imagine de ansamblu despre atitudineacreştinilor din primele trei veacuri în ceea ce priveşte pacea sau lipsa ei, adicăviolenŃa şi războiul.H. E. are drept scop prezentarea evenimentelor istorice din perioada maisus amintită, fără a se concentra cu precădere pe o temă anume, ci are un caractergeneral, de prezentare a evenimentelor. Aceasta nu înseamnă că nu există câtevateme abordate cu prioritate, dar care se integrează bine în cuprinsul general allucrării. 6 Astfel, informaŃiile cu privire la atitudinea creştinilor faŃă de pace apar înmod aleatoriu şi trebuie adesea deduse din context. Acest lucru prezintă, în opiniamea, un avantaj, căci Eusebiu nu intenŃionează cu precădere să tematizezeatitudinea creştinilor în acest sens, nici să o interpreteze prin prisma evenimentelorsau atitudinii Bisericii din vremea sa. Aşa cum voi arăta la momentul potrivit,relatările cu privire la pace se integrează totuşi în scopul mai larg al H. E. Studiulse bazează în primul rând pe lecturarea atentă a H. E. Literatura secundară joacădoar un rol cu totul minor. Cu alte cuvinte, am încercat în primul rând să-l las peEusebiu să vorbească despre atitudinea creştinilor despre pace în primele veacuricreştine. Vocii sale i-am adăugat comentariile şi interpretările mele. Am structurattematic prezentarea de faŃă, identificând cinci subiecte principale care mi se pare căstau în directă legătură cu atitudinea creştinilor faŃă de pace. Primul subcapitolarată că, în viziunea lui Eusebiu, creştinii sunt ocoliŃi de violenŃă, în schimb evreii,din diferite motive pe care Eusebiu le menŃionează, au parte masiv de violenŃe. Aldoilea subcapitol îi prezintă pe creştini ca subiect al violenŃei. Este vorba demartirajul pe care unii dintre creştini îl suferă şi modul în care Eusebiuinterpretează existenŃa martirajelor şi atitudinea non-violentă a celor martirizaŃi. Altreilea subcapitol prezintă câteva personalităŃi creştine descrise în H. E. şi care potfi numite „făcătoare de pace.” Al patrulea capitol prezintă atitudinea non-violentă acreştinilor faŃă de eretici, iar ultimul subcapitol este dedicat descrierii unui cazaparte prezentat în H. E. care sugerează posibilitatea ca Dumnezeul creştinilor să fi5 Eusebiu însuşi a fost conştient de faptul că proiectul său istoriografic este fără precedent: „... sunt celdintâi care pornesc o astfel de lucrare, păşind oarecum pe un drum pustiu şi nebătătorit.” (H. E. I, I,1); „după câte ştim, nimeni dintre scriitorii bisericeşti nu a nutrit nădejdea de a scrie cândva o lucrarede acest fel” (H. E I, I, 3).6 „Eusebiu compară lucrarea sa cu o livadă duhovnicească, în care a adunat diferite pasaje din alŃiautori şi le-a închegat „într-o singură expunere istorică.”61

intervenit în succesele militare ale romanilor chiar înainte de celebra bătălie de laPodul Milvius.I. Poporul evreu – subiect predilect al violenŃeiEste cunoscut în general faptul că lucrările lui Eusebiu de Cezareea,inclusiv H. E., cuprind afirmaŃii profund antiiudaice. O posibilă explicaŃie ar fioriginea lui Eusebiu. În calitate de elin născut în Cezareea Palestinei, Eusebiu făceaparte dintr-un mediu (palestinian neiudaic) care prin definiŃie nu-i simpatiza peevrei şi nu era simpatizat de evrei. În aceeaşi categorie poate fi integrat, datorităoriginii sale, şi Sfântul Justin Matirul şi Filosoful care a trăit cu mai bine de unsecol înaintea lui Eusebiu şi care s-a bucurat de aprecierea acestuia. 7 O altăexplicaŃie ar fi atitudinea duşmănoasă a evreilor în primele veacuri faŃă de creştini.Eusebiu însă nu este un urâtor de evrei lipsit de raŃiune. El le recunoaşte acestorarolul lor de pregătitori ai lumii pentru venirea Mântuitorului 8 , însă nu poate săînŃeleagă cum de nu au primit învăŃătura Mântuitorului Iisus Hristos, cum de nu auacceptat să devină parte a „poporului nou” 9 al creştinilor. Acest refuz îi transformăpe evrei într-un popor care nu are parte de pacea pe care Mântuitorul Iisus Hristos aadus-o în lume şi a dat-o tuturor celor care au crezut în El. Evreii sunt obiectulurgiei vremurilor, au parte de necazuri nenumărate. Eusebiu nu cruŃă nici un efortîn prezentarea acestor necazuri.Până la venirea Mântuitorului, evreii au avut conducători legiuiŃi; „primulconducător străin de neam” a fost Irod, care i-a supus pe evrei la tot felul decazne. 10 În vremea lui Gaius, casele de rugăciune ale evreilor au fost închise şiconfiscate, iar însuşi templul din Ierusalim a fost transformat în sanctuar al lui ZeusEpifanius Gaius. Eusebiu vede în această pedepsire a evreilor împlinirea strigătului7 Vezi Jörg Ulrich, Euseb von Caesarea und die Juden: Studien zur Rolle der Juden in der Theologiedes Eusebius von Caesarea, PTS 49, Berlin: Walter de Gruyter, 1999 cu bibliografia aferentă.8 „Şi când legiuirea vestită printre iudei a fost propovăduită şi răspândită la toŃi ca o mireasmă cu bunmiros, atunci, mulŃumită iudeilor, cele mai multe popoare şi-au mai luminat gândurile prin legiuitorişi prin filosofi.” (H. E. I, I, 23).9 „Într-adevăr, când s-a arătat, nu de mult, Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi i-a luminat pe oameni,atunci a fost firesc să fi luat fiinŃă un popor nou care nu era nici mic, nici slab şi nici pierdut undevaîntr-un ungher uitat de lume, ci cel mai numeros şi mai creştin dintre toate popoarele, aşadar un popornepieritor şi de nebiruit, care se bucură în toată bună vremea de ajutorul lui Dumnezeu...” (H. E. I. IV,2).10 H. E. I, VI ; VIII.62

lor din faŃa lui Pilat că nu au alt împărat decât pe Cezarul. 11 Este relatat apoiepisodul scandalului dintre evrei şi PonŃiu Pilat pe marginea dorinŃei acestuia de afolosi vistieria sfântă a templului pentru a construi un apeduct, precum şi alte„răscoale, războaie şi nenorociri peste nenorociri”, care „din timpul lui Iisus ... n-aupărăsit oraşul şi Iudeea întreagă până ce a venit sfârşitul prin asediul de subVespasian.” 12Pentru că nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, evreii au căzut pradă unorprooroci mincinoşi care i-au înşelat în repetate rânduri. Urmarea acestora areîntotdeauna drept rezultat violenŃă şi moarte adusă asupra lor de romani. Este şicazul unui oarecare Teuda, care s-a socotit prooroc şi a promis că va despărŃi apeleIordanului în două, i-a atras de partea lui pe mulŃi evrei, care s-au răsculatîmpotriva romanilor. Fadus, prim procuratorul trimis împotriva răsculaŃilor deîmpăratul Claudiu, i-a „omorât pe mulŃi dintre ei, iar pe alŃii i-a aprins de vii, întrecare şi pe Teuda însuşi şi, după ce i-a tăiat capul, i l-a trimis la Ierusalim.” 13În vremea împăratului Claudiu, cu ocazia unei sărbători de Paşti evreieşti,a avut loc o răscoală urmată de o ambuscadă la uşile templului, ocazie cu care amurit un mare număr de evrei. 14 În vremea împăratului Nero, arhiereii evrei s-aurăsculat împotriva preoŃilor şi a mai-marilor poporului. Atacurile unora împotrivaaltora, precum şi tâlharii care veneau la Ierusalim „cu prilejul sărbătorilor,amestecându-se în mulŃime şi ascunzând în mantale nişte pumnale mici” (sicarii!),semănau moarte peste tot. Concluzia lui Eusebiu: „Frica a devenit mai grozavădecât omorul, căci – ca într-un război – fiecare se putea aştepta să-i vie luirândul.” 15 Un fals prooroc supranumit „egipteanul” a adunat în jurul lui 30.000 deaderenŃi care l-au urmat pe Muntele Măslinilor de unde urma să ia cu asaltIerusalimul. A fost surprins de guvernatorul Felix şi pus pe fugă împreună cuaderenŃii săi, „pe când cei mai mulŃi au fost ucişi ori luaŃi prizonieri.” 16 În aldoisprezecelea an de domnie a lui Nero, o răscoală a iudeilor din toată Siria a dusla masacrarea lor: „în toate oraşele iudeii erau urmăriŃi şi ucişi fără milă de cătreceilalŃi orăşeni, încât pretutindeni vedeai oraşele pline de cadavre neîngropate,11 H. E. II, VI, 1-5.12 H. E. II, VI, 8.13 H. E. II, XI, 1-3.14 H. E. II, XIX, 1-2.15 H. E. II, XX, 1-6.16 H. E. II, XXI, 1-3.63

ătrâni aruncaŃi la un loc cu copiii, ba vedeai chiar şi femei aruncate fărăîmbrăcăminte pe străzi.” 17O atenŃie deosebită este acordată de către Eusebiu descrierii asediuluiIerusalimului din vremea lui Vespasian, care, după de s-a distins „luptândîmpotriva iudeilor”, a încredinŃat conducerea luptei împotriva iudeilor fiului săuTit. Biserica din Ierusalim nu a avut de suferit, căci o proorocire făcutăconducătorilor comunităŃii i-a făcut să părăsească oraşul şi să se stabilească la Pelladin Pereea. 18 Peste evreii rămaşi în cetate, ca şi peste toŃi evreii din Palestina, s-adezlănŃuit suferinŃa, foametea şi moartea. Pe lângă relatările cu caracter general 19 ,Eusebiu descrie în amănunt suferinŃa locuitorilor Ierusalimului, cum erau prădaŃide hoŃi, cum legea celui mai puternic dicta în schimbul cinstei şi al respectului faŃăde bătrâni, femei şi copii. Este oferit drept exemplu al disperării cazul unei femeirespectabile cu numele Maria lui Eleazar din cetatea Batezor, care, refugiată înIerusalim, şi-a ucis, gătit şi mâncat propriul ei copil. 20Există un contrast clar exprimat de Eusebiu între sporirea şi pacea Bisericiişi suferinŃele evreilor. 21 În vremea împăratului Traian, evreii s-au lăsat din nouamăgiŃi de un oarecare Lucua, prădând Cirene, Egipt. Trupele romane i-au răpusdin nou pe răsculaŃi şi le-au provocat pierderi însemnate. 22 Sub împăratul Adrian aavut loc răscoala condusă de Bar-Kochba. Rezultatul ei a fost, pe lângă uciderinumeroase în rândul evreilor, faptul că „potrivit legii şi poruncii împăratuluiAdrian însuşi, s-a interzis poporului chiar şi numai să păşească până în apropiereaIerusalimului, în aşa fel încât ... nici măcar de departe să nu aibă drept iudeii să-şicontemple pământul patriei ... În felul acesta, Ierusalimul a fost golit cu totul depopulaŃie iudaică şi lipsit cu desăvârşire de vechii lui locuitori ... şi-a schimbat şinumele, numindu-se Aelia.” 2317 H. E. II, XXVI, 1.18 H. E. III, VI, 3.19 Ca de exemplu H. E. III, VI, 4 : « Câte rele s-au abătut atunci peste întreg poporul iudeu, dar maiales câŃi din locuitorii Iudeii au căzut în cele mai grele nenorociri, câte mii de oameni dintre bărbaŃiiîn floarea vârstei au pierit atunci, dimpreună cu femei şi cu copii, prin sabie, prin foame şi prinnesfârşite alte chinuri ; câte oraşe evreieşti şi care anume dintre ele au îndurat peripeŃiile îngrozitoareale asediului ; apoi câte nenorociri şi mai grozave au dat peste cei care se refugiaseră în cetateaIerusalimului pe care o credeau că nu poate fi nimicită … »20 Pentru relatarea suferinŃelor evreilor în timpul asediului Ierusalimului vezi H. E. III, VI. Pentrucazul de canibalism vezi H. E. III, VI, 24-27.21 H. E. IV, II, 1: „În vreme ce învăŃătura Mântuitorului şi Biserica lui înfloreau în fiecare zi,adăugând mereu noi progrese, s-au înmulŃit şi suferinŃele evreilor”.22 H. E. IV, II, 1-5.23 H. E. IV, VI, 3-4.64

Eusebiu relatează majoritatea atrocităŃilor de care au parte evreii bazândusede cele mai multe ori pe relatările unui conaŃional al lor, anume Iosif Flaviu, pecare-l preŃuieşte în mod aparte. 24 Nu ştim dacă aceasta a fost intenŃia lui Eusebiu,însă faptul că relatările vin de la un învăŃat evreu îl feresc pe el ca istoric bisericescde a fi suspect că relatările sale nu ar fi corecte.Destinului colectiv trist i se adaugă cel individual. Irod Agripa, care s-afăcut vinovat de moartea Apostolului Iacov, a fost lovit de o grea boală, mâncândulviermii. 25 Trebuie spus aici că dreptatea lui Dumnezeu vizează pe toŃi ceivinovaŃi, indiferent de naŃie. Astfel Pilat, care este considerat a fi de asemeneavinovat de condamnarea Mântuitorului, a ajuns să se sinucidă. 26II.ViolenŃa contra creştinilor: martiriiH. E. dă impresia că persecuŃiile contra creştinilor au fost sporadice şi s-audatorat fie evreilor 27 , fie păgânilor 28 , fie diavolului 29 , fie ereticilor 30 . Statul romanîn sine nu este făcut responsabil în mod explicit de persecuŃiile anticreştine, ci doarunii împăraŃi, precum Nero 31 , DomiŃian, 32 au persecutat vremelnic Biserica, după24 Iosif Flaviu este numit „cel mai vestit dintre istoricii evrei” (H. E. I, V, 3); „s-a bucurat de maretrecere, şi încă nu numai între cei de un neam cu el, ci şi între romani, dovadă că a fost cinstit şi încetatea Romei prin ridicarea unei statui” (H. E. III, XI, 2).25 H. E. II, X, 1.26 H. E. II. VII.27 „... cu ocazia muceniciei lui Ştefan (Fapte cap. 8) o primă şi mare prigoană s-a dezlănŃuit de cătreiudei împotriva Bisericii din Ierusalim” (H. E. II, I, 8); de moartea Apostolului Iacov se face vinovatregele Irod Agripa (H. E. II, IX, 1); evreii au sperat să pună mâna pe Apostolul Pavel, dar, după ce aueşuat, s-au întors împotriva lui Iacov, fratele Domnului, pe care l-au omorât, profitând de faptul căguvernatorul roman Festus murise (H. E. II, XXIII, 1-2); un rezumat al acŃiunilor anticreştine aleiudeilor este realizat în H. E. III, V, 2; Bar-Kochba i-a persecutat crunt pe creştini: H. E. IV, VIII, 3.28 Sfântul Justin Martirul a fost denunŃat de filosoful Crescens (H. E. IV, XVI, 1); Origen era cât pece să fie ucis de „gloatele păgâne” (H. E. VI, III, 4).29 H. E. IV, VII, 10-11; H. E. V, XXI, 2; Origen şi creştinii din vremea lui suferă datorită „invidieivicleanului diavol” (H. E. VI, XXXIX, 5).30 Episcopul Simeon al Ierusalimului a fost pârât de eretici că este creştin (H. E. III, XXXII, 2-3).31 Nero este prezentat drept un om josnic, însetat de sânge, care „a îngrămădit nenumărate ucideri”,inclusiv din rândul familiei şi al prietenilor. Nu este de mirare că „el a fost cel dintâi care s-a purtat cuură faŃă de închinarea ce se aducea lui Dumnezeu” (H. E. II, XXV, 1-3).32 DomiŃian este de asemenea prezentat ca un om crud: „şi-a arătat cruzimea faŃă de mulŃi, prin aceeacă a ucis fără motiv întemeiat un mare număr de nobili şi de oameni de vază din Roma, iar pe foartemulŃi alŃi oameni de frunte tot atât de fără temei i-a trimis în surghiun dincolo de graniŃă, confiscânduleaverile, împăratul DomiŃian s-a dovedit adevărat urmaş al lui Nero prin ura şi lupta pe care a dus-oîmpotriva lui Dumnezeu” (H. E. III, XVII, 1).65

vreme a căzut rob la barbari. Gallienus, fiul lui, a oprit imediat persecuŃiile contracreştinilor, 44 astfel încât „toate Bisericile petreceau în pace.” 45H. E. lasă mai degrabă impresia că unii împăraŃi virtuoşi au fost aproapesă devină un fel de „Constantin cel Mare” în sensul că ar fi putut acceptacreştinismul. Astfel, Tiberiu ar fi primit de la PonŃiu Pilat un raport cu privire lapatimile Mântuitorului şi „zvonurile care circulau deja prin întreaga Palestinadespre învierea din morŃi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum şi desprealte minuni în care poporul crede, spunând că din moment ce a înviat din morŃi, Eleste cu adevărat Dumnezeu.” Tiberiu a adus la cunoştinŃa senatului cazul lui Iisus,spre a fi trecut în rândul zeilor, căci „la romani nimeni nu putea fi recunoscut caDumnezeu decât printr-un vot şi printr-o hotărâre a senatului.” Senatul însă „n-avrut să ia la cunoştinŃă poate pentru că despre aşa ceva nu se făcuseră cercetări maidevreme.” Totuşi, un rezultat pozitiv concret a fost acela că Tiberiu, în ciudarespingerii propunerii sale de către senat, „a rămas la părerea sa şi i-a ameninŃat cumoartea pe cei care-i învinuiau pe creştini. În iconomia Sa, ProvidenŃadumnezeiască a purtat de grijă încă de la început ca învăŃarea Evangheliei să serăspândească în mod nestingherit în toate părŃile lumii.” 46Merituosul împărat Traian a oprit persecutarea creştinilor după de Pliniucel Tânăr l-a informat în legătură cu creştinii pe care-i întâlnise în provincia sa.Traian „a poruncit ca neamul creştinilor să nu fie urmărit, ci să fie pedepsiŃi numaicei care întâmplător vor fi denunŃaŃi ... În felul acesta s-a mai stins întrucâtva fricade prigoană.” Totuşi, Eusebiu observă cu obiectivitate istorică: „pentru cei carevoiau să ne ameninŃe au rămas mai departe destule pretexte, încât mulŃimile, alteoridregătorii diferitelor Ńinuturi născoceau fel de fel de uneltiri împotriva noastră.” 47Mamaea, mamă de împărat, a arătat deosebit interes pentru învăŃătura creştină, faptpentru care l-a invitat pe Origen la Antiohia să îi vorbească despre „frumuseŃeaînvăŃăturii dumnezeieşti.” 48 Împăratul Filip Arabul este considerat de cătreEusebiu ca fiind creştin. 4944 H. E. VII, XIII.45 H. E. VII, XV, 1.46 H. E. II, II, 2-6.47 H. E. III, XXXIII, 2.48 H. E. VI, XXI, 3-4.49 « Se istoriseşte că Filip era creştin şi că în ziua ultimei săptămâni din Postul Paştilor el ar fi dorit săia parte împreună cu mulŃimea la slujbele făcute atunci în Biserică, dar că întâistătătorul locului nu i-aîngăduit să intre înainte de a fi făcut mărturisire publică şi de a se fi înscris el însuşi în rândulpăcătoşilor care formau categoria penitenŃilor; altfel, într-adevăr dacă împăratul n-ar fi făcut aşa ceva,desigur că el n-ar fi fost primit de conducător din cauza multor plângeri pornite împotriva lui. Se67

O categorie aparte de martiri, care merită să fie amintită aici, este aceea amartirilor ostaşi. La Alexandria a murit în vremea lui Deciu ostaşul Besa, care nu amai suportat batjocurile la care au fost supuşi creştinii şi s-a arătat a fi de partea lor,fapt pentru care i s-a tăiat capul. 61 Un alt grup de ostaşi: Amon, Zenon, Ptolemeu,Ingenes s-au remarcat prin faptul că-i încurajau în felul lor pe creştinii care erauaproape să se lepede de Hristos. ToŃi au fost martirizaŃi făcându-se „biruitori înHristos.” 62 În cazul ostaşilor-creştini amintiŃi mai sus, Eusebiu se mulŃumeşte doarsă le pomenească numele şi să precizeze că au fost soldaŃi care au ales biruinŃa ceaadevărată în Hristos. Care a fost atitudinea lor în războaiele la care în mod iminentparticipau, Eusebiu nu ne spune. Există totuşi un episod legat de martiriul unuisoldat, care este ceva mai pilduitor în acest sens.Martiriul a avut loc în vremea lui Gallienus la Cezareea Palestinei şi a fostcauza unei uneltiri cazone locale. Marin era un creştin „cu înalte funcŃii în armată”care urma să fie înaintat în grad, fiind „îndreptăŃit să ajungă la această vrednicie.”Un camarad care dorea să fie el avansat pe respectivul post militar l-a denunŃat peMarin „că e creştin şi nu aduce jertfa pentru împărat.” La aflarea acestei veşti,Aheus, guvernatorul Palestinei, i-a dat trei ore să renunŃe la credinŃa sa. Teotecnes,episcopul din Cezareea Palestinei, l-a dus la biserică, i-a arătat lui Marin sabia cucare era încins şi Sfânta Evanghelie care era pe Sfânta Masă, „apoi i-a poruncit săaleagă liber dintre amândouă pe cea pe care o doreşte.” Marin a ales Evanghelia.După ce episcopul i-a urat „Mergi în pace”, Marin a „murit ca martir.” 63 Ce mesajne transmite acest episod? Există cel puŃin două posibilităŃi: (1) Că existăincompatibilitate între sabie – şi în sens mai larg între violenŃă – şi Evanghelie. Nuneapărat, întrucât ştim că în primele veacuri creştine au existat creştini soldaŃi înarmata romană, iar Biserica nu le-a cerut în mod explicit să iasă din armată, ci maidegrabă să Ńină poruncile formulate de Sfântul Evanghelist Luca pentru soldaŃi,anume să se mulŃumească cu solda lor şi să nu asuprească pe nimeni, adică să nuprade pe nimeni în timpul campaniilor militare. (2) O altă posibilă interpretare aacestui episod este una contextuală: dacă Marin ar fi ales în mod simbolic sabia înlocul Sfintei Evanghelii, ar fi ales avansarea în gradul militar, dar şi lepădarea deHristos, ceea ce i-ar fi adus moartea sufletului. În cazul lui Marin niciun fel deconciliere (sau compromis) între sabie şi Evanghelie nu mai era posibilă fără camântuirea lui să nu fi fost pusă în pericol.61 H. E. VI, XLI, 16.62 H. E. VI, XLI, 22-23.63 H. E. VII, XV, 1-5.69

Eusebiu aminteşte şi faptul că creştinii aveau conştiinŃa că din această luptădusă contra lor, căreia ei cad victime, nu poate să existe decât un învingător, anumecredinŃa lor în Hristos. BiruinŃa lor nu este realizată prin violenŃă şi nici nu duce laumilirea adversarului. Este vorba mai degrabă de o biruinŃă spirituală, de atragerealor la Hristos. Acest fapt este exprimat prin redarea unui citat din Epistola luiAntonin adresat reprezentanŃilor stăpânirii romane din Asia: „Se pare că totuşiacelora (creştinilor) le este folositor să creadă că mor din cauza învinuirilor pe carevoi li le aduceŃi. Şi în felul acesta ei vă înving pe voi, punându-şi mai degrabă ladispoziŃie sufletele lor, decât să se lase convinşi că săvârşesc cele ce pretindeŃivoi.” 64După relatarea teribilelor martiraje care au avut loc în Galia, Eusebiucitează din scrisoarea trimisă de comunităŃile galeze către cele din Asia o serie depasaje care arată atitudinea plină de iubire a martirilor: „Se rugau şi pentru cei careichinuiau cumplit ... din cea mai curată dragoste au luptat ei lupta cea mai greaîmpotriva vrăjmaşului ... ViaŃa au cerut-o şi li s-a dat, iar ei au împărtăşit-o şi celorde aproape atunci când s-au întors la Domnul cu totul biruitori. Şi întrucâttotdeauna au iubit pacea şi noi mereu spre pace ne-am îndrumat, de aceea s-au şidus la Dumnezeu cu pace fără să fi lăsat mamei jale şi nici fraŃilor tulburare şiluptă, ci lăsându-le doar bucurie, pace, înŃelegere şi dragoste.” 65 Aşadar, martiriisunt făcători de pace chiar şi după ce au părăsit această lume. PlecaŃi în modviolent din această viaŃă, ei sunt făcători de pace pentru familie, Biserică şi lume.În finalul acestui subcapitol dedicat martirilor şi atitudinii lor non-violente,aş dori să fac referire la un comentariu realizat de Eusebiu pe marginea ColecŃieimartirilor, adică a Actelor martirice pe care le pomeneşte la începutul cărŃii acincea a H. E. După ce precizează că acele colecŃii ale martirilor sunt nu doarexpuneri istorice, ci şi doctrinare – adică cuprind o teologie a atitudinii creştinilorfaŃă de moarte, acestea sunt comparate cu relatările istorice păgâne: „ ... în timp ceunii care au relatat faptele istorice s-au mulŃumit să transmită în scris biruinŃerăzboinice, trofee cucerite de la duşmani, vitejia generalilor, curajul soldaŃilor, cares-au pătat cu sânge şi cu numeroase ucideri de dragul copiilor, al patriei şi al altorinterese, scrierea aceasta (colecŃia martirilor) va expune în slove veşnice felulnostru de a ne purta spre a fi bine plăcuŃi lui Dumnezeu, şi anume războaieleliniştite pentru pacea sufletului şi numele oamenilor care au avut curajul să se lupte64 H. E. IV, XIII, 3.65 H. E. V, II, 5-7.70

pentru adevăr mai curând decât pentru patrie, pentru credinŃă mai curând decâtpentru cei pe care-i iubim mai mult, întrucât ele vestesc statornicia şi marele curajal luptătorilor pentru credinŃă, în stare pentru înfrângerea vrăjmaşilor nevăzuŃi şi, însfârşit, cununile de laudă spre veşnică pomenire.” 66 Avem de-a face cu ocomparaŃie între lupta eroică pentru „biruinŃe războinice” şi „războiul liniştit” almartirilor pentru pacea sufletului, dintre lupta pentru adevăr şi lupta pentru patrie.Evident că Eusebiu relevă superioritatea luptei creştinilor faŃă de cea a romanilor.Această superioritate a luptei creştine implică excluderea luptei pentru patrie? Aşacum vom vedea în ultimul subcapitol al acestui studiu, Eusebiu nu exclude, pe bazaunor fapte petrecute în istoria Bisericii, posibilitatea ca creştinismul să nu aibă ocontribuŃie la războiul „văzut” pentru apărarea patriei.III. PersonalităŃi creştine făcătoare de paceH. E. prezintă numeroase personalităŃi creştine. De fapt, unul din scopurileprincipale ale lucrării a fost acela de a arăta că Biserica primelor veacuri s-abucurat de contribuŃia a numeroase personalităŃi. Unele dintre acestea s-auremarcat prin aceea că îşi merită pe deplin numele de făcători de pace. Am văzutdeja cazul Apostolului Iacov care a oferit pacea sa celui care l-a denunŃat ca şicreştin şi care a ales să moară alături de el pentru Hristos.Merită amintită aici o relatare care-l are ca erou principal pe SfântulApostol Ioan aflat în ultimii ani ai vieŃii. După persecuŃia lui DomiŃian, Apostolul arevenit la Efes din exilul de pe insula Patmos. Apostolul a încredinŃat un tânăr spreîngrijire episcopului din Efes. Tânărul a alunecat spre cele rele, astfel încât a intratîntr-o bandă de tâlhari şi, „întrucât el era cel mai brutal, cel mai crud şi cel maisângeros, a ajuns repede căpetenia tâlharilor”. Când Apostolul Ioan a revenit înoraş, l-a cerut de la episcop pe tânăr. Când a aflat de soarta tânărului, Apostolul amers la locul unde tâlhărea banda condusă de tânăr, a fost prins de straja tâlharilorşi dus la căpetenia lor, care aştepta „înarmat”. Când l-a recunoscut pe Apostol,tânărul ajuns căpetenie de tâlhari a luat-o la fugă. Apostolul l-a urmărit strigând:„fiule, de ce fugi ... nu-s înarmat ... Opreşte-te şi ai încredere!” Tânărul s-a oprit şi,„aruncându-şi armele”, s-a pocăit. 6766 H. E. V, 3-4.67 H. E. III, XXIII, 6-19.71

În timpul persecuŃiilor de la Smirna, în care Policarp era urmărit spre a fiprins, el a oferit o lecŃie de pace interioară celor însărcinaŃi cu prinderea lui. Deşi is-a oferit posibilitatea să fugă, Policarp i-a primit pe cei trimişi să-l aresteze „cu oînfăŃişare veselă şi foarte plăcută ... demnă şi liniştită.” După ce le-a dat de mâncareşi de băut, „rugându-i doar să-l lase netulburat vreme de o oră”, timp în care şi-afăcut rugăciunea, Policarp a plecat alături de ei spre martiriu. 68Un caz deosebit de interesant pentru scopul studiului de faŃă este relatat deEusebiu de Cezarea în cartea VII şi implică doi oameni ai Bisericii: un oarecareEusebiu, episcop de Laodiceea şi un oarecare Anatolie, viitor episcop deLaodiceea. Istorisirea ai cărei eroi principali sunt cei doi îi plasează în rândulfăcătorilor de pace sau poate mai exact al „negociatorilor de pace.” Iată istorisirea:vorbind despre „bărbaŃi mai vestiŃi ai Bisericii,” Eusebiu descrie cum Anatolie 69 ,înainte de a ajunge episcop în Laodiceea, păstorită la acea vreme de episcopulEusebiu, care era originar din Alexandria, a fost implicat în negocieri de pace întrecetăŃenii alexandrini baricadaŃi în cartierul Piruchium din Alexandria şi armataromană. Acest cartier era unul dintre cele mai frumoase din Alexandria, iarcetăŃenii acestuia erau în conflict cu armata romană pentru că susŃinuseră la putereun alt pretendent decât Gallien care devenise împărat. Pentru că asediaŃii dinPiruchium sufereau de foame, Anatolie, aflat şi el printre asediaŃi, l-a anunŃat princurier pe episcopul Eusebiu, aflat în afara zidurilor, despre starea lor. EpiscopulEusebiu, care avea „o reputaŃie deosebită şi un nume vestit chiar şi înainteageneralului roman”, i-a cerut acestuia să asigure viaŃa „măcar acelora dintreduşmanii lui, dacă aceştia i se vor preda de bunăvoie.” Negocierile dintre răsculaŃişi romani au fost posibile datorită reputaŃiei episcopului Eusebiu. Iată ce a spusgeneralul răsculaŃilor senatului alexandrinilor: „Cred că măcar pe vlădica vostru sănu-l minŃiŃi, de aceea vă sfătuiesc ca cei ce sunt în plus şi de nici un folos: femeibătrâne, copii, moşnegi să iasă dincolo de porŃile oraşului şi să se ducă unde vorvrea,” întreaga populaŃie necombatantă, cu alte cuvinte. O dată aprobată cererea,„generalul a avut grijă ca oamenii Bisericii să plece cei dintâi, dar apoi şi ceilalŃi,de toate stările şi vârstele ... Eusebiu i-a primit pe toŃi ca un părinte şi ca un doftor,dându-le toată îngrijirea necesară.” 7068 H. E. IV, XV, 11-15.69 În treacăt fie spus, Eusebiu de Cezareea îl descrie ca fiind unul din cei mai vestiŃi oameni dinAlexandria datorită erudiŃiei sale. El ar fi deschis la Alexandria o „şcoală de direcŃie aristotelică.” (H.E. VII, XXXII, 6).70 H. E. VII, XXXII, 7-12.72

Avem descris aici – dacă este să folosim termeni moderni – un caz denegociere de pace în care populaŃia necombatantă este retrasă din zona de conflict,pentru a nu suferi de ororile războiului. Negocierile sunt purtate de doi oameni aiBisericii, iar rezultatul lor este un succes datorită reputaŃiei de care se bucurăaceştia. De-a lungul istoriei, oamenii Bisericii vor fi adesea implicaŃi în negocieride acest fel. Episodul de faŃă ne arată că istoria creştină preconstantiniană cunoaştecazuri similare.IV. Lupta contra ereticilorUn alt pericol pentru Biserică este, în viziunea lui Eusebiu, erezia. Ereziaeste descrisă ca fiind rezultatul lucrării „vrăjmaşului mântuirii oamenilor”, 71 dar şia dorinŃei de mărire şi a ignoranŃei oamenilor. Împotriva ereziilor au luptat bărbaŃiicei aleşi ai Bisericii. Câtă vreme au trăit, această luptă a fost dusă de Apostoli. Defapt, Eusebiu afirmă că ereziile au îndrăznit să se arate cu adevărat abia după ce„ceata sfântă a Apostolilor şi-a încheiat viaŃa, fiecare în felul lui, şi după ce s-astins de pe pământ şi neamul celor ce se învredniciseră să audă cu urechile lorînŃelepciunea dumnezeiască.” 72 Astfel, Sfântul Apostol Petru este descris ca fiindprincipalul adversar al lui Simon Magul la Roma. Dacă ereziarhul avea de partealui un „duh rău ... ProvidenŃa cea peste tot lucrătoare ... a îndrumat împotriva uneiastfel de ciume, pe viteazul şi marele Apostol Petru, primul apărător între toŃiceilalŃi din pricina virtuŃii sale.” Descrierea realizată de Eusebiu pentru Petru esteaceea a unui oştean, însă războiul pe care el îl poartă contra lui Simon Magul esteunul de natură exclusiv spirituală: „Ca un viteaz luptător al lui Dumnezeu, întăritcu arme dumnezeieşti, el a adus din Răsărit pentru oamenii din Apus comoarapreŃioasă a luminii celei înŃelegătoare propovăduind cu folos, ca o adevărată luminăşi ca un cuvânt mântuitor de suflete, vestea împărăŃiei cerurilor.” 73Există în mod evident o luptă contra ereticilor, însă ea se dă pe tărâmspiritual. Cei care aleg să lupte împotriva lor sunt numiŃi „arme tari şinebiruite.” 74 Ereticii nu pot fi obiect al violenŃei umane, în schimb este posibil ca înorice moment să cadă peste ei pedeapsa violentă a lui Dumnezeu. Această71 H. E. II. XIII, 1.72 H. E. III, XXXII, 8.73 H. E. II. XIV, 5.74 Precum un oarecare Apolinarie care a scris împotriva catafrigienilor; H. E. V, XVI, 1.73

concepŃie apare clar într-o relatare care-l are erou principal pe Apostolul Ioan.Aflat într-o baie publică unde a auzit că intrase şi ereticul Cerint, Apostolul apărăsit baia şi a sfătuit şi pe alŃii să-i urmeze exemplul. ExplicaŃia gestului: „săieşim de aici, nu cumva să se dărâme baia peste noi întrucât Cerint, duşmanuladevărului, se află şi el înăuntru.” 75Lupta contra ereziilor se poartă în primul rând prin predicare şi scris.Sfântul Justin Martirul, Irineu al Lyonului, Tertulian, Origen, Apollonius şi alŃioameni ai adevărului au predicat şi scris contra ereziilor. Nici o urmă de îndemn laviolenŃă contra lor; nici un argument care ar putea să fie folosit de atitudineainchizitorială folosită mai târziu împotriva ereticilor.V. Dumnezeul creştinilor sprijină puterea romană în războiGăsim relatat în H. E. un episod 76 care relevă faptul că Dumnezeulcreştinilor a sprijinit puterea romană în lupta contra duşmanilor ei, atunci când afost rugat de soldaŃii creştini, înainte ca statul roman să fi avantajat în vreun felcreştinismul. Eusebiu relatează un episod petrecut pe vremea împăratului MarcAureliu. În timpul unei campanii împotriva germanilor şi a sarmaŃilor când,datorită faptului că sufereau de o cruntă lipsă de apă, soldaŃii din legiuneaMelitenei au îngenunchiat şi „au făcut rugăciuni zeilor,” îndată a venit o furtunăputernică care i-a pus pe fugă pe duşmani, iar peste soldaŃii romani a căzut o ploaieînviorătoare, care a suplinit lipsa apei. Eusebiu precizează că acest episod esterelatat şi de „nişte scriitori care sunt îndepărtaŃi de învăŃătura noastră ... dar ea estecunoscută şi între ai noştri.” Eusebiu dă, bineînŃeles, crezare autorilor creştini,„printre care se număra şi Apolinarie”, 77 şi care pune minunea pe seama„rugăciunii săvârşite de ai noştri”, adică de soldaŃii creştini. Eusebiu invocă însprijinul afirmaŃiei lui Apolinarie pe apologetul Tertulian, care aminteşte de acesteveniment „într-o apologie în favoarea credinŃei.”Trecând peste aspectele de ordin istoric ale acestei relatări, care ar putea cuuşurinŃă face obiectul unui studiu separat, observăm aici faptul că Eusebiu75 H. E. III, XVIII, 6; H. E. IV, XIV, 6.76 H. E. V, V, 1-7.77 Din păcate nu ştim aproape nimic despre acest Apolinarie, iar Apologia scrisă de el este deasemenea necunoscută. Tot ce cunoaştem despre Apolinarie şi opera lui provine din relatările luiEusebiu.74

acreditează ideea că atunci când Dumnezeul creştinilor este invocat de aceştia însprijinul puterii romane, chiar şi în cadrul unor războaie care în mod evidentimplică vărsarea de sânge, El vine în ajutorul acesteia. Care este mesajul dinspatele acestei relatări a lui Eusebiu? Există mai multe posibilităŃi. Cele maicredibile mi se par a fi următoarele: (1) împăratul Constantin – în vremea căruia afost scrisă sau cel puŃin definitivată H. E. – a ales să se închine Dumnezeuluiadevărat care i-a sprijinit şi pe strămoşii săi, precum pe vrednicul Marc Aureliu; (2)Dumnezeul creştinilor este Proniatorul lumii şi este gata să-i sprijine pe cei ce I seînchină Lui în toate aspectele vieŃii, inclusiv atunci când Imperiul este nevoit săducă războaie; (3) renunŃarea la zei şi închinarea la Dumnezeul Cel adevărat nuimplică lipsa oricărui sprijin în războaie, chiar dacă Dumnezeul Cel adevărat esteDumnezeul păcii.Concluzii1. Creştinii şi Biserica se bucură de pacea lui Hristos. Biserica sporeşte, iar creştiniiau parte de pace, în Imperiul Roman. În contrast cu această pace, neamul evreilorare parte de violenŃe nemaiîntâlnite datorită refuzului de a-L accepta pe Hristos. Înschimbul adevăratului Mesia, ei au acceptat mai mulŃi falşi izbăvitori, precumTeuda „egipteanul”, Lucua sau Bar-Kochba. Rezultatul a fost violenŃă, ucidere,exil.2. Creştinii au parte în mod sporadic de violenŃă. Ei sunt persecutaŃi atunci când,din diferite motive, pacea pe care Imperiul le-o oferă se defectează temporar. Eirăspund acestei violenŃe cu non-violenŃă. Ei poartă un război spiritual împotrivaviolenŃei la care sunt supuşi. Rezultatul acestei lupte nu poate să fie decât favorabilcreştinilor. Ei sfârşesc, aşa cum istoria a dovedit-o, prin a integra în pacea luiHristos întreg Imperiul.3. Între personalităŃile creştine descrise în H. E., unele pot fi încadrate la capitolul„făcătoare de pace” datorită atitudinii lor în această direcŃie. Aceste personalităŃisunt: Apostolul Iacov, Apostolul Ioan, Policarp. H. E. descrie şi un caz în careoameni ai Bisericii poartă negocieri de pace.4. Pacea Bisericii este, de asemenea, tulburată de eretici. Ei pot să fie combătuŃi înpredică sau în scris de Apostoli şi de urmaşii acestora, dar nu pot face obiectulniciunei violenŃe umane. Doar pedeapsa divină poate să-i atingă.75

5. Relatarea din H. E. V, V, 1-7 arată că, chiar şi în perioada preconstantiniană,creştinii nu au fost cu totul străini de participarea la război şi de invocareaajutorului divin în sprijinul unui succes militar. Relatarea ne arată – la fel ca şipacea asigurată creştinilor de către Imperiu – că între perioada constantiniană şipostconstantiniană a Bisericii şi perioada ei preconstantiniană există anumitelegături de continuitate. Cu siguranŃă că Eusebiu de Cezareea a avut grijă să deaacestei continuităŃi atenŃia cuvenită.76

Biserica de lemn, cu hramul “Buna Vestire”, din BroşteniLect.Univ. Dr. Ioan AbrudanArondat comunei sibiene Păuca, satul Broşteni e situat pe graniŃa nordvesticăa judeŃului, la mică depărtare de Blajul, aflat dincolo de această linie dedemarcaŃie. Formând o terasă naturală, traversată, dinspre miazănoapte înspremiazăzi, de valea Secaşului Mic, înconjurată de coline împădurite, ori acoperite defâneŃe, zona în care se găseşte localitatea e mai curând izolată şi destul de sălbatică,cu toate că nu o despart mai mult de 14 km, de principalul oraş al Ńinutului. Cânddescoperi pentru prima dată această aşezare, de la înălŃimea drumului, care teconduce şerpuit într-acolo, vechimea ei pare să se impună de la sine, ca un fapt,căruia îi este de ajuns dovada integrării, atât de firească, în peisajul dimprejur. Suntînsă şi temeiuri istorice ale acestei vechimi, documente care atestă prezenŃaBroşteniului, între localităŃile medievale transilvănene, mai întâi la 1296, când sevorbeşte despre silva Kereknuk şi apoi la 1298 şi 1302, când este pomenit în formavilla Kerechnuk, ori Kerecnuk 1 . Fireşte, trebuie să Ńinem cont de împrejurareaemiterii înscrisurilor, de către autorităŃile statale, din acea vreme, explicându-seastfel de ce a fost reŃinută denumirea maghiară, a acestei aşezări rurale româneşti,menŃionată în acte oficiale, până în pragul secolului al XX-lea, în varianta Kis-Kerék 2 sau, mai rar, în cea germană de Kradendorf 3 . Numele românesc – Broşteni 4 ,1 Documente privind istoria României. C. Transilvania, vol I., veacurile XI, XII, XIII, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1951, p.19; apud Coriolan Suciu, DicŃionar istoric al localităŃilor dinTransilvania, vol. I, A-N, Editura Academiei, Bucureşti, 1967, p. 106; Walter Scheiner, „DieOrtsnamen im mittleren Theile des südlichen siebenbürgens”, în Balkan – Archiv, Leipzig, 1926, p.29, apud Sabin Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu(situri, monumente arheologice şi istorice), Editura Economică, Sibiu, 2003, p. 68, n.100.2 Apelativul s-ar traduce prin “Cercul mic” (pentru a se deosebi de Nagykerék, denumirea maghiară alocalităŃii Bogatu Român, învecinată Broşteniului şi ca ar însemna “Cercul mare”). Prin cuvântulkerék (cerc), kreis, în variantă germană, era desemnată (mai ales în Prusia şi Germania) osubdiviziune teritorială, a unui district, judeŃ sau comitat. În ElveŃia, de pildă, un canton se compunedin 39 de cercuri.3 Alteori Krötendorf sau Kreisdorf.77

îl găsim pomenit, totuşi, prima oară, într-o formă latinizată, în 1733 5 , însădenumind nu localitatea, ci protopopiatul (Archi-Diaconatus Broszteniensis) careîşi avea sediul aici, apoi în varianta Prostÿén, în documentul cartografic al primeiridicări topografice iosefine a Transilvaniei (1769-1773) şi, mai târziu, în formaBrostyén, într-un dicŃionar geografic tipărit la 1839, 6 .Sat românesc, aparŃinător, încă din 1364, Comitatului Albei, şi mai târziucelui al Albei Inferioare 7 , Broşteniul a constituit, în vechime, o unitate bisericească,în cadrul Mitropoliei ortodoxe de la Bălgrad. Nu ne putem îndoi de acest fapt şinici de acela, că se vor fi succedat aici, judecând după vârsta medie pe care o potatinge construcŃiile din lemn, două sau poate trei biserici, care au precedat-o pe ceacare dăinuie de aproape trei secole în vechiul cimitir, situat în marginea dinspreapus a localităŃii. E întărită această presupunere şi de un vestigiu, rămas ca omărturie a acelor vremuri de demult şi anume clopotul de bronz(0.27×0.42m/30kg), montat în clopotniŃa din cimitir, pe care se mai poate citiinscripŃia : „IM NAHMENGOTTES ANNO 1628”.Biserica de lemn cu hramul „Buna Vestire”, din cimitir (în Broşteniexistaseră, o vreme, două lăcaşuri de închinare, construite din bârne, cel la care nereferim, şi respectiv un edificiu mai recent, cu hramul „SfinŃii Arhangheli Mihail şiGavriil” care a fost demolată în 1971, cedând locul actualei biserici ortodoxe dezid), în proximitatea căreia se găseşte clopotniŃa despre care pomeneam mai sus, nuoferă nici un reper sigur de datare. În general, datorită caracterului sumar, imprecisşi uneori contradictoriu al informaŃiilor oferite de sursele documentare, orirecuperate din memoria locului, istoria acestui lăcaş de închinare nu se poateurmări decât anevoie.4 Toponimic românesc (întâlnit atât în Transilvania, cât şi în Moldova şi Muntenia), cu formă deplural şi cu semnificaŃie care Ńine de regnul animal, Broşteni “vrea să zică locuitori ai unei regiunibogate în broaşte adică băltoasă şi mlăştinoasă” (Iorgu Iordan, Nume de locuri româneşti în RepublicaPopulară Română, vol I, Editura Academiei, Bucureşti, 1952, p. 42.), aşa cum e şi cazul acestui satardelenesc, traversat de valea Secaşului Mic.5Nicolae Togan, „Statistica Românilor din Transilvania în 1733”, Transilvania, an. XXIX, Sibiu,1898, p. 27.6Ignaz Lenk von Treuenfeld, Siebenbürgens geographish – topographisch – statistisch –hydrographisch und orographisches Lexicon, vol. I-IV, Viena, 1839, apud C. Suciu, op. cit.7 Documenta Romaniae Historiae, C Transilvania, X, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1977,p. 12; C, XII, Bucureşti 1985, pp. 117, 160, 190, 191, 433.78

Din acelaşi cimitir, organizat în jurul bisericuŃei de bârne, provin şi câtevafragmente de cruci, patru monumente funerare cu frumoase ornamente sculptate înpiatră, aflate astăzi în custodia colecŃiei muzeale a Centrul eparhial de la Sibiu 8 .Localizarea in situ, a cel puŃin două dintre aceste monumente, poate fi reconstituită,graŃie unei fotografii a bisericii, din perioada interbelică. În ceea ce priveşteinscripŃiile de pe socluri, notate în caractere chirilice, la trei dintre cruci nu s-aupăstrat decât frânturi de cuvinte 9 , şi doar în cazul uneia singure, textul epitafuluieste mai bine conservat. Fragmentul cu pricina redă formula: „...sa ...om... [roa]baLui Dumnezeu preoteasa Soră anul 1719 me[si]Ńa ianuarie 18”.Dintre categoriile de surse, la care se poate apela, actele statistice sunt celecare oferă date mai precise, cu privire la situaŃia comunităŃii parohiale şi a bisericiidin localitate. Astfel, în documentul datat 1733, al conscripŃiei episcopului IoanInocenŃiu Klein, Broşteniul, sat locuit aproape în exclusivitate, de populaŃieromânească, însumând 57 de familii (aproximativ 285 de suflete), figura ca sediuprotopopesc greco-catolic, transferat aici, de puŃină vreme, din localitateaînvecinată Armeni. Protopop era Popa Mani (Mány), secondat de un al doileapreot, unit şi acesta, Popa Gheorghe (Gyeorgyie sau Györgie) 10 . Nu fuseserăpomenite în documente nume de preoŃi ortodocşi, însă se menŃiona existenŃa, peraza localităŃii, a unei singure biserici şi a unei case parohiale 11 .SituaŃia în care se găsea obştea românească din Broşteni, prezentată la1733, din perspectiva autorităŃii bisericeşti greco-catolice, este constatată, în modasemănător şi de operatorii statisticii românilor transilvăneni, din dieceza unită aFăgăraşului şi a Albei Iulii, efectuată la 1 octombrie 1750. Au fost înregistrateatunci, 132 de persoane şi doi preoŃi uniŃi, slujitori la singura biserică din sat 12 . Sepoate constata totuşi că în ceea ce priveşte numărul credincioşilor conscrişi, aceştia8 Au fost clasate şi se găsesc consemnate în noua listă a Monumentelor istorice (sub cod: SB-IV-a-B-12610).9 Pe un soclu se mai distinge cuvântul: “Domnul”, iar pe partea superioară a unei alte cruci formula“ІС-ХС NИ-КА”.10 Nicolau Togan, Românii din Transilvania la 1733. ConscripŃia Episcopului Ioan In. Klein de Sadu,publicată după manuscriptul aflător în Muzeul Brukenthal din Sibiu, Editura Arhidiecezană,Sibiu,1898, p. 27, extras din revista Transilvania, an XXIX, 1898, pp. 169-213.11 Dr. Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan InocenŃiu Klein (1728-1751), AnexaX, Anul Domnului de la S. Unire, 200, Blaş, Tip. Seminarului Archidiecezan greco-catolic, p. 333.12 “Statistica românilor din Transilvania în anul 1750, făcută de vicarul episcopesc Petru Aron şipublicată de dr. Augustin Bunea, canonic metropolitan”, în rev. Transilvania, Sibiu, anul XXX, nr.IX, noiembrie 1901, p. 274.79

erau cu aproximativ 153 mai puŃini, faŃă de câŃi fuseseră număraŃi, în urmă cuşaptesprezece ani. Bănuim că nu putea fi vorba de o înjumătăŃire a populaŃiei, întruninterval atât de scurt, ci că restul locuitorilor, al căror număr nu ne este însăcomunicat, îl reprezentau cei reveniŃi, între timp, la confesiunea ortodoxă.O asemenea presupunere e confirmată de rezultatele datelor statistice,culese între anii 1760-1762, de funcŃionarii administraŃiei austriece. La Broştenifuseseră raportate 28 de familii de uniŃi, cu trei preoŃi, în timp ce ortodoxe sedeclaraseră 50 de familii, şi un singur preot, de această confesiune. Singura bisericădin localitate a revenit, în urma aşa-zisei „dezmembrări”, efectuate şi aici, la fel caîn toate satele transilvănene, din ordinul reginei şi sub supravegherea generaluluiAdolf Nikolaus von Buccow (1712 - 1764), minorităŃii greco-catolice. Se specificatotuşi în document, că le fusese acordată credincioşilor ortodocşi din Broşteni,permisiunea de a-şi ridica o nouă biserică, în locul celei care tocmai le-a fost luată(„Non unitus licet aliud Templum erigere ”) 13 . Aprecierea corectă a numărului defamilii ortodoxe din Broşteni, însumând aproximativ 250 de credincioşi, esteîntărită şi de rezultatul „ConscripŃiei Eparhii Legii Greceşti Neunite în Ardeal la1766”, când ortodocşii numărau 252 de suflete, dintre care 123 erau bărbaŃi şi 129femei 14 . Peste un an, la 1767, s-a efectuat şi conscripŃia clerului ortodox, înBroşteni fiind înregistrat un localnic, parohul Dumitru Mărginean 15 .Harta localităŃii Broşteni figurează, aşa cum am amintit deja, îndocumentul „Primei ridicări topografice iosefine a Transilvaniei” (JosephinischeLandesaufnahme), în secŃiunea 172, realizată între 1769-1773, corespunzătoarecomitatului Albei şi scaunului Mediaşului (Theil des Albenser Comitats, undMediaser stuhls). La marginea vestică a satului, se poate distinge silueta uneibiserici care, potrivit convenŃiei grafice folosite de cartografi, era din lemn, cuînvelitoarea acoperişului din Ńiglă. E vorba de edificiul de cult deŃinut, după 1761,13 Virgil Ciobanu, “Statistica Românilor ardeleni din anii 1760-1762”, în Anuarul Institutului deIstorie NaŃională, publicat de Alex. Lapedatu şi Ioan lupaş, III, 1924-25, Cluj, Institutul de ArteGrafice “Ardealul”, 1926, p. 12, n. 1; Silviu Dragomir, Istoria Dezrobirei Religioase a Românilor dinArdeal: în secolul XVIII, cu 150 documente anexate Editura şi tiparul Tipografiei Arhidiecezane,Sibiu, 1920; ediŃia a II-a, îngrijită, studiu introductiv şi note de arhimandritul Emanuil Rus, EdituraDacia, Cluj Napoca, 2002, vol. II, p. 249.14 Keith Hitchins, I. Beju, „Statistica românilor ortodocşi din Transilvania în 1766”, în MitropoliaArdealului, Sibiu, nr. 7-9 iulie-septembrie, 1977, p. 515.15 I. Beju, “ConscripŃia clerului ortodox transilvan din 1767”, în Mitropolia Ardealului, Sibiu, nr. 7-8,1987, p. 543.80

de românii uniŃi din această localitate. Abia în 1805, este menŃionată existenŃa înBroşteni şi a unei biserici ortodoxe care potrivit tradiŃiei, a fost construită dinbârne, în primul an al secolului al XIX-lea. Comunitatea credincioşilor ortodocşinumăra pe atunci 71 de familii şi nu avea preot 16 .***Pe lângă suma datelor furnizate, aşa cum am văzut, pe calea documentelorcu caracter oficial, păstrate în diverse arhive şi publicate în cursul ultimului secol,mai deŃinem şi alte câteva informaŃii, a căror autenticitate este însă mai greu deprobat, şi care provin din scrieri din categoria şematismelor (lat. schematismus)bisericeşti sau a monografiilor parohiale.Parcurgând asemenea „scheme”, care prezentau în termeni, de obiceisumari, structura administrativă, de la nivelul eparhiilor şi protopopiatelor Bisericiiunite din Ardeal, precum şi dotaŃiunile parohiale şi ale şcolilor confesionale, încursul secolului al XIX-lea şi la începutul celui de-al XX-lea, descoperim şi câtevareferiri interesante, chiar dacă uneori contradictorii, la istoria comunităŃii şi abisericii din Broşteni. Din primele menŃiuni putem reŃine faptul că încă de la 1700existase în această localitate o parohie greco-catolică 17 şi că biserica de lemn deaici, cu hramnul „Buna Vestire” ar data de la anul 1541 18 .Un material elaborat, restituind, mai mult decât simple date statistice, oadevărată sinteză istorică a trecutului acestei parohii precum şi a bisericii dinlocalitate, îl aflăm însă în ediŃia jubiliară a Şematismul publicat la Blaj, în 1900,pentru a marca sărbătorirea bicentenarului Bisericii unite din Transilvania. Înprimul an al secolului al XIX-lea, în Broşteni se găseau, aşa cum aminteam înainte,două biserici de lemn; una ortodoxă, şi alta, la care ne referim, aflată în folosinŃacredincioşilor greco-catolici. ÎmpărŃirea locuitorilor, pe confesiuni, era echilibrată,cu un număr de 300 de uniŃi şi 326 de ortodocşi.Cât priveşte lăcaşul de închinare mai vechi, prezentarea este deosebit deinteresantă, pentru că, pe de o parte, transmite lista nominală a preoŃilor, care s-au16 „ConscripŃia bisericii ortodoxe din Ardeal la anul 1805” trimisă de la Viena de Eugen Gagyi în nov.1901 şi publicată în Transilvania, nr. I, II, III / 1911; republicată de Mateiu Voileanu, ContribuŃiunela istoria bisericească din Ardeal, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1928, p. 21.17 Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane Greco-catolice române de Alba Iulia şiFăgăraş, pe anul 1886, Blaj, Tipografia Seminarului Arhidiecezan.18 Şematismul pe anul 1890, p. 58.; Şem. pe anul 1896, p. 68.81

succedat în parohie, vreme de două sute de ani şi, pe de altă parte, înregistreazămărturia celor care văzuseră biserica de lemn, din cimitirul Broşteniului, în stareaîn care se găsea aceasta la 1900, adică zugrăvită pe dinăuntru, cu picturi cealcătuiau un decor mural astăzi, atât cât se va mai fi păstrând din el, în întregimeacoperit cu tencuială şi spoială de var. Redăm în cele ce urmează, fragmentele celemai semnificative ale acestei evocări : „După cum se poate vedea din inscripŃiunilede la biserică, de pe crucile din cimitir, din însemnările de pe cărŃile [de] ritual,parohia aceasta e foarte veche. Pe la anul 1700 era preot popa Stroe Neagoe, care amurit în an 1714... După moartea lui Stroe Neagoe a urmat ca preot de la 1714feciorul său Man până la 1765, care era şi protopopul districtului [Broşteni] 19 şipopa George. Când a murit popa George nu se scrie. Lui i-a urmat feciorul săupopa Toder, după cum se vede din însemnarea ce se află pe Kiriacodromionul deBelgrad 20 . Acestuia i-a urmat feciorul său popa Man, care a murit la a. 1826;acestuia i-a urmat feciorul său Manase, până la anul 1865; acestuia i-a urmatfeciorul său Man (Emanuil 21 ) Neagoe până la an 1891. Şi în chipul acesta încă de19 Se păstrează un document(două file manuscrise) emis la 16 ianuarie 1759, care conŃine “Suplicaprotopopului Maniu din Broşteni înaintată vlădicului despre nişte nemulŃumiri”, Arhivele NaŃionale.DirecŃia JudeŃeană Cluj, ColecŃia de documente Blaj, Inventar 1493-1928, 1522 u.a., Fond nr. 600,Inv. Nr. 1165, Nr.Crt. 285; de asemenea, în aceeaşi arhivă: “Scrisoarea protopopului Man din Armeniadresată vicarului Aron în chestiunea funduşurilor bisericeşti” (în lb. română, 2 file), Nr. Crt. 120.20 Exemplarul Chiriacodromionului - “Kiriacodromion sau Evanghelie învăŃătoare, care are între eaCazanii la toate Duminecile de preste an, şi la Praznicele Domneşti şi la sfinŃii cei numiŃi. Acum întâiîntru acesta chip aşezată si tipărită, şi mai luminată în limba Rumâneasca diordosită […] În sfântaMitropolie în Balgrad. În anul de la mântuirea lumii 1699. De Mihai Istvanovici Tipograful, cel dinłaraRomânească”, din purtarea de grijă şi încuviinŃarea mitropolitului Atanasie, comanditarul cărŃii:„arhiepiscopul şi mitropolitul scaunului Belgradului, al Vadului, al Maramurăşului, al Silvaşului, alFăgăraşului şi a toată łara Ardealului şi părŃilor łarâi Ungureşti, Vidicului Chivarului, Sulagiului şi aCrasnii” (Theodora Ancateu, “Mesajul editorial din predosloviile bălgrădene (secolul al XVII-lea)”,în Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, Editor: Universitatea “1 Decembrie 1918”, AlbaIulia, 12/II 2008, p. 118, n. 40) – legat în scoarŃă de lemn, învelită în piele neagră, se găsea încămenŃionat la 1972, în inventarul cărŃilor bisericeşti vechi, aflate în patrimoniul parohiei ortodoxeBroşteni. Pe lângă această lucrare, de altfel cea mai veche care s-a păstrat în zestrea bisericii, secuvin enumerate, în ordinea cronologică a apariŃiei şi altele, tipărite fie din binecuvântarea ierarhilorortodocşi din łara Românească, fie din cea a episcopilor uniŃi de la Blaj: Liturghier (1729), tipărit deKir Daniel, la Bucureşti; Octoih (1742), tipărit de Teofil, la Râmnic; Evangheliar (1742), tipărit deep. Neofit, la Bucureşti; Penticostarion (1768), tipărit de Petru Popovici Râmniceanu, la Blaj;Psaltire (1780), tipărit în vremea împărătesei Maria Terezia, de ep. Pavel Aron, la Blaj; Triodion(1800), sub Francisc al II-lea, de ep. Ioan Bob la Blaj; Antologhion sau Moltvelnic (1815), subFrancisc al II-lea, de ep. Ioan Bob la Blaj;21 Ioan Cav. de Puşcariu, Date istorice privitoare la Familiile nobile române, publicate sub auspiciileAsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului roman, Partea a II, a, Sibiu,Tiparul tipografiei arhidiecezane, 1895, p. 255.82

mai înainte de an 1700 au funcŃionat în parohie membrii unei aceleiaşi familii. Dela 1891 funcŃionează Isidor Rus, actualul preot.Biserica de astăzi din Broşteni, [de bârne, în onoarea Bunei-Vestiri] a fostfăcută la an 1743 pe cheltuiala următorilor: Stroia, Man, Ioan, Man, Vasile, Sora,Maria, Maria, Ana, cari toŃi sunt zugrăviŃi deasupra intrării în biserică, şi cari toŃisunt membrii de ai familiei Neagoescilor” 22 .În primele decenii ale secolului al XX-lea, raportul între credincioşii uniŃişi cei ortodocşi s-a înclinat considerabil în favoarea acestora din urmă, în 1932, depildă, raportul fiind de 356 la 560. Tot în acel an, paroh al bisericii greco-catolice„Buna Vestire”, datată 2741 [sic!] era IoniŃă Ciufudean, iar cantor, un anumeMiliton NeamŃu 23 .Încheind succinta trecere în revistă a datelor legate de trecutul lăcaşului deînchinare, din cimitirul satului Broşteni, aşa cum se desprind acestea din paginileşematismelor bisericii unite, se mai cuvin formulate totuşi câteva remarci, înspecial cu privire la momentul probabil, de când datează ctitoria religioasă a obştiiŃărăneşti.Să notăm, prin urmare, că trei, din cele patru ediŃii ale şematismului la caream făcut trimitere (1890, 1896, 1932), datează biserica din Broşteni la anul 1741 şică doar într-un singur caz (1900), a fost reŃinut anul 1743. Spunem aceasta pentrucă, deşi în ediŃiile pe 1890 şi 1896, ale şematismului, apare totuşi indicat anul 1541şi nu 1741, această notare a rezultat, credem, dintr-o confuzie, intervenită atuncicând s-au interpretat echivalenŃele literale corespunzătoare cifrelor din care secompune numărul anului respectiv. Astfel, când s-a descifrat, în textul pisaniei,anul la care se presupune că a fost ctitorită biserica, ajungându-se la litera slavonăcorespunzătoare cifrei sutelor, s-a citit probabil ф, ferta - echivalentul literal alnumărului 500, în loc de ψ, psi - echivalentul numărului 700.Să reŃinem, prin urmare, informaŃia, că în pisania bisericii din Broşteni,vizibilă încă, la începutul secolului trecut, în naos, chiar deasupra uşii de intrare22 Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane Greco-catolice române de Alba Iulia şiFăgăraş, pe anul 1900 de la Sânta Unire 200, Blaj, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, pp. 189-190.23 Şematismul pe anul 1932, p. 69. Fireşte, cifra 2741, notată în dreptul bisericii din Broştenireprezintă o greşală de tipar, fiind de fapt vorba de anul 1741, când se considera că a fost întemeiatăaceasta.83

(presupunem că e vorba de uşa dinspre pronaos, întrucât accesul în biserică se faceprin tindă), acolo unde se găseau şi portretele votive ale Neagoescilor, eramenŃionat, ca an când s-a petrecut actul ctitoririi, fie anul 1743 fie, mai probabil,1741.Considerăm, cu toate acestea, că data nu putea să indice momentul la cares-a clădit, din temelie, biserica ci că marca, mai probabil, inaugurarea decoruluimural. Vin în sprijinul acestei presupuneri, câteva indicii, asupra cărora se cuvinesă ne oprim.Astfel, între ctitori, membri ai aceleiaşi familii locale a Neagoescilor, aufost pomeniŃi cu numele cinci bărbaŃi şi patru femei. Ce ne atrage atenŃia, e faptulcă primul din seria numelor bărbăteşti este menŃionat cel al lui Stroia, iar dintrefemei, cel al lui Sora. Or, am stabilit deja că Stroie Neagoe fusese paroh al bisericiidin Broşteni, probabil încă înainte de 1700 şi că a decedat la 1714. Cât despre soŃiasa, preoteasa Sora, ştim din epitaful de pe monumentul funerar, că a murit în 1719,fiind înmormântată în cimitir, probabil alături de Stroie. Faptul de a-i fi numărat şipe aceştia doi între ctitori, nu s-ar fi justificat decât printr-o eventuală legătură,existentă între persoanele lor şi evenimentul construirii, cu mai multe decenii înurmă, a bisericii care abia atunci, la 1741 sau 1743, fusese înzestrată cu picturimurale, din grija fiului şi urmaşului în slujirea preoŃească a lui Stroie, protopopulNeagoe Man (†1765 sau 1766) şi, bănuim, a preotesei Maria.Mai ştim şi că, la 1761, când, prin „dezmembraŃia legii”, s-a stabilittrecerea lăcaşului de cult (menŃionat în documente, încă de la 1733, deci anteriordatei notate în pisanie) în folosinŃa minorităŃii unite din Broşteni, ortodocşilor li s-aoferit drept compensaŃie, permisiunea de a-şi construi o altă biserică în loc. Paredeci verosimil, că lăcaşul de închinare care fusese atribuit uniŃilor, data dinainteaanului 1700, când s-a creat motivul, ca dreptul de proprietate asupra sa să fiedisputat, între membrii celor două confesiuni. TradiŃia locală 24 păstrează amintireafrământărilor de la începutul celui de-al şaptelea deceniu, al secolului al XVIII-lea,când sciziunea confesională a luat forme cât se poate de dramatice, ortodocşiiabandonându-şi locuinŃele şi regrupându-se în partea răsăriteană a localităŃii, înlocul denumit „Grui”, pentru a marca cât mai ferm şi mai explicit, separarea lorfaŃă de locuitorii uniŃi. În această zonă, pe un teren donat de un sătean cu numele24 Consemnată în istoricul parohiei Broşteni, scris de părintele paroh Vasile Bichiş, în 1972.84

Avram, morar venit din MunŃii Apuseni, după ce fuseseră autorizaŃi încă din 1761,să-şi înjghebeze o biserică, cu pereŃi din nuiele, lipiŃi cu pământ şi cu acoperiş depaie. Mai târziu au ridicat şi o clopotniŃă, alături de biserică, cu un clopot(0.30×0.42m) care încă se păstrează şi pe care sunt întipărite formula: „În numeleDomnului nostru Iisus Hristos” şi anul 1787. S-au slujit de această construcŃierudimentară, de pe uliŃa Gruiului, până la 1800, când şi-au clădit şi ei biserică dinbârne de brad, acoperită cu învelitoare de şindrilă, la a cărei târnosire de la 1818, aparticipat episcopul Vasile Moga.Dacă i-am identificat corect, pe principalii ctitori ai bisericii din Broşteni,cu preoŃii Stroie şi Man Neagoe, împreună cu soŃiile lor, Sora şi respectiv Maria,mai rămâne să aflăm cine au fost ceilalŃi şi anume: Ioan şi Maria, Man şi Ana şi, înfine, Vasile Neagoe. Presupunem că erau rudele apropiate, ale celor dintâi. Se ştiecă protopopul Man (1670-1765) a avut trei fii. Cel mare, se numea chiar Ioan şi secrede despre el, că s-a născut, în 1729, în Armeni, localitatea învecinatăBroşteniului, unde se aflase înainte sediul protopopiatului, şi că a trăit până în lunadecembrie 1771 25 . Apreciem totuşi că s-ar cuveni să socotim data naşterii lui IoanNeagoe, cu câŃiva ani înainte de 1729, aceasta dacă luăm în considerare faptul că laacea dată tatăl său împlinise deja 59 de ani. Mai mult, se ştie că după ce a absolvitstudiile gimnaziului german din Sibiu şi pe cele ale colegiului academic iezuit dinCluj, a fost numit profesor la gimnaziul din Blaj, în 1756 26 . Presupunând că anulnaşterii lui Ioan Neagoe a fost 1729, aceasta ar însemna că el a primit postul lanumai 17 ani, ceea ce pare totuşi neverosimil.Oricum, după numai un an de profesorat la Blaj, în biografia lui IoanNeagoe au intervenit schimbări neaşteptate. El a abandonat, ceea ce se prefiguraseca o carieră pedagogică strălucită, alegând să se dedice exclusiv cercetării, îndomeniul, nou pe atunci, al economiei agricole. După ce a întreprins o călătorie destudii în Boemia şi Moravia, interesându-se de experimentele care se derulau înaceste Ńări, în legătură cu aflarea unor procedee de aclimatizare a plantei cartofului25 Dr. Ioan Chiorean, “Călătoria de studii în Boemia şi Moravia a economistului transilvănean IoanNeagoe”, în Academia Română, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane “George Şincai”,vol. X/2007, Târgu-Mureş, Tipografia Media-Print, p. 52.26 ibidem85

în mediul european, întors acasă, prin Viena 27 , unde şi-a desăvârşit studiileeconomice, Ioan Neagoe a iniŃiat cu succes, introducerea culturilor de cartofi înTransilvania, chiar înainte de a se fi întâmplat acest lucru, în Austria. Pe lângăactivitatea de pionierat, pe care a desfăşurat-o în câmpul cercetărilor ştiinŃifice şi alpoliticilor economice de eficientizare a agriculturii, Ioan Neagoe a îndeplinit şi ofuncŃie importantă în cadrul diplomaŃiei bisericeşti, fiind numit reprezentant alepiscopului unit Atanasie Rednic, la Viena 28 .Despre Man, cel de-al doilea fecior al protopopului Man, ştim că nu a fostpreot, succesiunea în parohie a familiei Neagoe făcându-se printr-un fiu alpreotului Gheorghe Neagoe, care bănuim că era fratele sau poate văr de-alprotopopului Man.FormaŃia intelectuală şi cariera pe care a urmat-o Man, nu se deosebeşte decea exemplară, a fratelui său mai mare şi, cum vom vedea, nici de cea împlinită demezinului familiei. Pe numele său întreg Manase (Mânase, Manasze) MeletieNeagoe, acesta va fi urmat probabil aceleaşi şcoli, ca şi Ioan, după care,călugărindu-se (moment când, probabil, a primit numele Meletie), a fost trimis pecheltuiala episcopului Petru Aron, de la Blaj, la studii de specializare, în Tyrnavia(Trnava), un important centru de spiritualitate şi cultură catolică, supranumit„Roma Slovacă”. Întors în Transilvania, a devenit, începând de la 1757, „întâiulprofesor de sintaxă”, de la colegiul înfiinŃat pe lângă Mănăstirea „Sfânta Treime”,din Blaj 29 .Există şi o variantă posibilă de identificare, în ceea ce-l priveşte pe ultimuldintre bărbaŃii pomeniŃi în pisanie, şi probabil fiul cel mic al protopopului. E vorbade Vasile sau Bazil Neagoe, din Broşteni, poreclit Orbul, pentru că fusesenevăzător încă de la vârsta de doi ani. Depăşind, prin perseverenŃă şi o înzestrarenativă neobişnuită, bariera dizabilităŃii de care suferea, acest personaj a reuşit săparcurgă toate etapele pregătiri intelectuale, până la un nivel superior, această27 Se păstrează “scrisoarea protopopului Man din Armeni adresată fiului la Viena”, datată 12 ianuarie1768, document (2 file, în limba română), în Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Cluj, ColecŃia dedocumente Blaj, Nr. Crt. 490.28 ibidem29 Ioan Cav. de Puşcariu, op. cit.; Tuliu Racotă, “Petru Pavel Aron”, în Transilvania, an 77, Nr. 1-4iaunarie-aprilie, Sibiu, 1946, p. 42; Cornel Sigmirean, „Studentii Academiei de Teologie din Blajîntre anii 1806 si 1911”, în Anuarul Institutului de Istorie „George Baritiu” din Cluj-Napoca, XLII,Serie Historica 2003, Editura Academiei Române, pag. 325-334.86

performanŃă recomandându-l, după ce s-a călugărit, intrând ordinului bazilian 30(fapt ce explică celibatul său), să ocupe, mai întâi un post de pedagog şi, începânddin 1757, pe acela de profesor coordonator al ciclului superior, din cele trei, câte seabsolveau, în cadrul gimnaziului latinesc de la Blaj ( fondat la 1754). A fost dascăl,între alŃii, al viitorului teolog, istoric şi filolog Samuil Micu Clain (care a absolvitgimnaziul la 1762). Şi nu doar atât, erau şi rude. Samuil Clain (n. 1745), numit dela botez Maniu Micu de Sad, ar fi fost, după cum ne informează Nicolae Iorga,„fiul protopopului de Sadu, frate al Vlădicăi Inochentie (Micu), şi al suroriiprotopopului Neagoe din Broşteni şi Armeniu” 31 . Într-un studiu genealogic,publicat mai recent, de acad. Nicolae Erdoiu, istoricul aduce noi precizări, arătândcă fratele episcopului Ioan Micu Clain, ”numit Nicolae Stoia de Sad, căsătorit cuAna, fiica protopopului Maniu Neagoe (1670-1766), a avut doi fii, unul dintreaceştia fiind Maniu Micu alias Stoia (1745-1806), pe numele de călugărie Samuil,care a purtat de asemenea titlul de Klein de Sad: este marele filolog şi istoricromân, reprezentant de vârf al Şcolii Ardelene” 32 . Prin urmare, aşa cu pare maifiresc, Ana, care este trecută, probabil alături de sora ei Maria, în şirul ctitorilorbisericii din Broşteni, era fiica lui Maniu şi nu, aşa cum crezuse Iorga, soraprotopopului. În cazul acesta Samuil era nepot de soră al lui Vasile Neagoe. Dinamintirile lui Samuil, referitoare la Vasile Neagoe, citează Timotei Cipariu. „Dupădeschiderea şcoalelor [colegiului din Blaj] în anul 1754, fu primit şi un anumeVasile Neagoe, orb din vârsta de doi ani, cu o memorie fenomenală, care, precumne spune Clain, «ştia de rost tot Ceaslovul, Psaltirea, Testamentul Nou, Acatistul,al lui Iisus, al Precistii, Octoihul Duminecilor şi ştia şi Testamentul Vechiu, măcarcă acesta de rost nu-l ştia; făcea predicaŃii de se minunau toŃi de el»” 33 .***Edificiul bisericii „Buna Vestire”, din Broşteni, a fost construit din bârnede brad, tăiate în patru muchii, dispuse în cununi orizontale (blockbau) şi îmbinate30 Ordo Sancti Basilii Magni - ordin monahal greco-catolic, fondat la Blaj în vremea episcopuluiPetru Pavel Aron.31 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieŃii religioase a Românilor, Tip. NeamulRomânesc, Vălenii de Munte, vol. II, 1909, partea a VIII-a, cap. 2, p. 202.32 Nicolae Erdoiu, “Familia pictorului Efrem Micu (Clain Muntiul) (Studiu genealogic)”, în vol.Academia Română, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, Artă, Istorie, Cultură –Studii în onoarea lui Marius Porumb, Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2003, p. 285.33 Acte şi fragmente latine românesci pentru istoria beserecei române mai ales unite, editate şiannotate de Tim. Cipariu Canonicu Gr. Cat. Etc, Blasiu, cu tipariul Semin. Diecesanu, 1875, p. 112.87

la capete, în sistemul „coadă de rândunică”. Un amănunt neobişnuit, care poate săpledeze pentru vechimea considerabilă a monumentului este acela că talpa de stejare aşezată direct pe sol, fără sprijinul vreunei temelii, de piatră sau cărămidă.Planimetria nu prezintă aspecte deosebite, fiind vorba de o construcŃiemononavată (cu lungimea de 14.20 m), compartimentată în cele trei încăperi cufuncŃie rituală: naos, tindă şi sanctuar. Nava patrulateră (10.30×5.10 m) se încheiecătre răsărit, cu absida decroşată, de secŃiune poligonală neregulată, în cinci laturi,la care se adaugă o a şasea, marcată pe verticală, de peretele iconostasului (cu treiuşi, în partea de jos şi cu o fereastră arcuită, decupată la nivelul timpanului) careînchide, către vest, forma sanctuarului. La interiorul navei, separarea dintre naos şipronaos s-a realizat prin intermediul unui parapet destul de scund, din bârne,prevăzut cu o deschidere de trecere, plasată între doi stâlpi verticali, în dreapta, faŃăde axul median.Accesul în biserică se realizează în prezent prin pronaos, uşa deschizândusepe latura sudică a încăperii. Trebuie însă să remarcăm existenŃa şi a unei altedeschideri, poate cea originală a monumentului, dispusă axial, dar care a fostdezafectată, în timp, prin astuparea ei cu scânduri.Ferestrele din naos (una pe peretele nordic şi două, pe cel de miazăzi), dinpronaos (în număr de două) şi cele din absidă (trei – pe laturile de nord, nord-est şiest), nu mai păstrează nici forma şi nici dimensiunile iniŃiale, fiind lărgiteconsiderabil (dacă e să le raportăm la dimensiunile obişnuite ale ferestrelor care s-au păstrat nemodificate în cazul altor biserici de lemn) în cursul celei de-a douăjumătăŃi a secolului al XX-lea.La Broşteni, pronaosul bisericii e tăvănit, în timp ce naosul a fost acoperitcu o boltă semicilindrică, dispusă axial, şi având un diametru puŃin mai redus, faŃăde lăŃimea încăperii, fapt ce o face să apară retrasă, în maniera unui decroş. Patruarce-dublouri alcătuiesc osatura bolŃii, pe extradosul acesteia, din interior fiindvizibile doar trei traverse de sprijin. Două dintre aceste bârne care traverseazăspaŃiul navei şi anume cele exterioare, formează baza timpanelor de la răsărit şi dela apus, prin care se închide bolta.Şi în cazul absidei, poate fi evidenŃiat acelaşi gen de retragere a bolŃii, faŃăde pereŃii verticali, de la nivelul navei, însă structura este, în cazul acesta, maicomplicată. Volumul ei se compune din jumătatea unui trunchi-de-con, cu baza pe88

peretele iconostasului încheiat spre est printr-o boltă poliedrică neregulată,conturată într-un mod oarecum rudimentar, din mai multe panouri curbate – douăde formă triunghiulară, flancând un al treilea, trapezoidal.Şarpanta alcătuieşte un acoperiş înalt, unic pentru întreaga clădire, în „douăape”, deasupra navei şi de formă poliedrică (cu nouă feŃe), deasupra absidei.Streşinile, destul de evazate, au fost tencuite. Acoperită la început cu şindrilă,biserica a dobândit, se pare pe la 1890, învelitoare de Ńiglă, reparată cel mai recent,în anul 2004.Detaşat, aşa cum menŃionam, de biserică, turnul clopotniŃei se află situat ladoar câŃiva metri distanŃă, către sud-vest. Are o structură simplă, paralelipipedică,un scheletul din bârne, îmbrăcat în jumătatea superioară cu scânduri bătute peverticală, susŃinând coiful piramidal al acoperişului, cu învelitoare din Ńiglă.Se mai cuvine să menŃionăm, în încheierea acestei prezentări, şi faptulregretabil, petrecut într-unul din deceniile celei de-a doua jumătăŃi a secoluluitrecut, când interiorul, împodobit la origine cu picturi murale, a fost acoperit petoată suprafaŃa, cu un strat de tencuială, fixat peste suport de stuf. Pe alocuri, înspecial în absidă şi în navă, acolo unde varul s-a desprins, se mai pot distingefragmente din vechea pictură, ce pare destul de deteriorată, însă nu şi irecuperabilă,aşa cum se va putea dovedi, de pildă, în zona tavanului din tindă, şi în alte părŃi,unde scândurile sau bârnele originale au fost înlocuite. Ar mai rămâne să remarcămfaptul că din ansamblul de icoane, care alcătuiau decorul iconostasului, doar uşileîmpărăteşti s-au păstrat, ilustrând scena Bunei Vestiri. Autorul acestei picturinesemnate şi nedatate, aflată acum într-o stare de degradare avansată nu edeocamdată identificat. Nădăjduim că o viitoare restaurare integrală şi de ordincomplex a bisericii va putea furniza încă şi mai multe temeiuri, în sprijinul a ceeace pare să se evidenŃieze, cu destulă tărie, observând expresia frustă a formelorarhitecturale şi luând în considerare concluziile rezultate în urma investigaŃieiistorice întreprinse şi anume faptul că ne aflăm înaintea uneia dintre cele mai vechişi mai autentice biserici de lemn, dacă nu chiar cea mai veche, din câte s-au păstratîn Ńinutul Sibiului.89

Omul sau Taina asemănării. Aspecte de fenomenologiereligioasă şi teologic-creştină a îndumnezeirii umaneProtos. Dr. Nathanael NeacşuAbstractAt the foundation of created existence certain ontological and theologicalprinciples can be identified, which determine and sustain this existence. A human beingcannot exist outside these principles. Therefore, any human manifestation will bear themark of these undeniable ontological norms. All these principles can be reduced to a singletruth: deification. This truth accompanies the human being regardless of its religiouscontext, for wherever it is, it tends to perfection. In this study, we have tried to capture inan elementary way the fundamental structures at the base of the spiritual act of humanperfection. In this way we strive to understand the process of human deification which canbe accomplished in Christianity on the basis of divine Revelation, from the generalperspective of theology and phenomenology of religions.CreaŃia omului implică într-un mod mai presus de cuvânt taina asemănăriiacestuia cu Arhetipul său, asemănare care la rigoare reprezintă definiŃia intrinsecă alui. Ea este o tendinŃă naturală, o dinamică interioară înscrisă în inima omului princare acesta va tinde în veşnicie să se asemene Creatorului său. Taina asemănăriieste, aşadar, taina omului ca fiinŃă legată definitiv şi ireversibil de necreat.Legătura aceasta poate fi privită şi ca religie. Taina asemănării este taina omuluireligios prin excelenŃă. Homo religiosus este definiŃia sinonimă a omului, indiferentde cadrul confesional sau religios în care se află. 1 Omul este religios pentru că estecreat după chip, determinat în existenŃa sa de tensiunea ce există între chip şiasemănare.Prin urmare pentru a înŃelege realitatea asemănării omului cu Dumnezeu cese poate realiza în creştinism, o abordare fenomenologic-religiosă şi teologică aacesteia este imperativ necesară. Pentru a putea scruta taina îndumnezeirii umane1 Christos YANNARAS, Abecedar al credinŃei, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1996, p. 1392

vor trebui identificate principiile teologice ce stau la baza ei, din perspectiva deansamblu a teologiei religiilor. Acest demers, aşa cum vom vedea, ne va dezvăluifundamentele ontologic-genetice înscrise în fiinŃa umană ce tinde spre desăvârşire,fundamente ce determină şi constituie, atât esenŃa actului spiritual-desăvârşitor întotalitatea lui, dar şi forma acestui act.CreaŃia şi fiinŃa umană în speŃă, fie ea înŃeleasă sau nu, rămâne indiferentde voinŃa şi de cunoaşterea omului, în cadrele şi structurile genetice trasate deZiditorul ei. Altfel spus, că vrea sau nu să recunoască, omul este o realitate creată acărui existenŃă vine din nefiinŃă, este religios şi spiritual prin definiŃie, şi vieŃuieşteîn perspectiva împlinirii (îndumnezeirii) sale. Religia ca fenomen preponderentuman va fi înŃeleasă în totalitatea şi unitatea ei 2 prin identificarea elementelor defond ce o condiŃionează în formele şi expresiile sale.a. Structuri profunde ale omului şi comuniunea acestuia cu Dumnezeu.Unirea omului cu Creatorul său se poate realiza pe temeiul unor structuriontologice ce se întâlnesc, atât în constituŃia omului, cât şi în întreaga existenŃăcreată. Putem, aşadar, identifica în fiinŃa umană ceea ce Emil Durkheim, MarcelMauss, Georges Dumezil şi Mircea Eliade au numit - structuri profunde 3 . Petemeiul acestor realităŃii omul poate fi numit fără echivoc homo religiosus, cea maiprofundă parte din el vizând împlinirea prin unirea religioasă cu Creatorul ei.Aceste adâncuri ale fiinŃei umane sunt intim legate de geneza acesteia şisunt determinate de momentul căderii cosmice a lui Adam. Aşadar, în structuraomului întâlnim, atât elemente ce Ńin de darul şi iubirea creatoare a lui Dumnezeu,dar şi realităŃi fiinŃiale legate de evenimentul tragic al căderii.În acest sens, Mircea Eliade remarcă existenŃa unui profund inconştientcolectiv 4 al umanităŃii; acest adânc inconştient şi colectiv este determinat de“arhetipurile” şi formele sufleteşti ale sinelui. Cu alte cuvinte, structurile profundeexistente în fiinŃa umană mijlocesc, pe de o parte unirea cu Dumnezeu, iar pe dealtă parte creează o unitate de fiinŃă între toŃi oamenii indiferent de cadrul religios2 Nae IONESCU, Filosofia Religiei, Ed. Eminescu, Bucureşti, p. 713 M. ELIADE/P. CULIANU, DicŃionar al Religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 164 M. ELIADE, Nostalgia originilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 4493

în care s-ar afla. Cât priveşte efectele căderii, în planul acestor structuri interne, elepot fi sesizate prin conştiinŃa tuturor oamenilor a stării de păcat şi prin raportareaspirituală la ceea ce acelaşi M. Eliade numeşte – „łara fără de păcat.” 5Dintre aceste realităŃi profunde, fără doar şi poate, cea mai de seamă oreprezintă existenŃa la nivelul conştiinŃei omului a FiinŃei Absolute sau a luiDumnezeu. Cum observă acelaşi neobosit umanist Mircea Eliade: „Sacrul esteparte constitutivă a conştiinŃei şi implicit a întregii fiinŃe umane.” 6 Astfel, continuăacesta, viaŃa umană capătă sens prin imitarea unor structuri paradigmatice, 7relevate prin manifestarea FiinŃei Absolute în însăşi conştiinŃa omului.Faptul ca omul este înrudit cu dumnezeirea prin suflet, 8 fiind chip al FiinŃeidivine, face ca acesta să nu poată vieŃui decât în perspectiva unirii sale cu Arhetipulşi Creatorul său, Care se află atât în adâncul său după energii, dar şi în afara sadupă fiinŃă. Acest adevăr ne asigură înŃelegerea tensiunii creat-necreat ce stă labaza spiritualităŃii ortodoxe (a actului mistic) şi care constituie în fapt posibilitateaei. Faptul că Sacrul se află în fiinŃa umană, dar şi în afara ei, o determină pe aceastaneîncetat, chiar şi după moarte, să tindă spre unirea cu Absolutul Suprem 9 .În aceste condiŃii în orice context religios s-ar afla, omul prin faptul căpoartă în el pe însuşi Creatorul său, va trebui să vieŃuiască spre unirea şi împlinireaîntru El. Acest lucru se poate observa prin faptul că de la cele mai elementaremanifestări ale spiritului până la cele mai complexe şi sistematice toate au ca resortaceastă realitate a existenŃei Dumnezeirii în fiinŃa umană.O altă structură profundă ce defineşte fiinŃa umană strâns legată de ceadintâi este starea de creatură 10 . Aceasta, cum remarca R. Otto, este un reflex alNuminosului 11 , a conştiinŃei de sine şi al sentimentului că FiinŃa Divină se afla înfiinŃa umană. Este în acelaşi timp sentimentul de dependenŃă 12 faŃă de Cel ce i-a5 IDEM, Aspecte ale Mitului, Ed. Univers, Bucureşti, 1978, p. 556 IDEM, Nostalgia originilor …op.cit., p. 6 //Acest adevăr incontestabil îl găsim şi la LionellCORBETT, FuncŃia religioasă a psihicului, ed. Iri, Bucureşti, 2001,p. 3-47 IDEM, Nostalgia originilor …op.cit., p. 68 Omul prin suflet este ontologic legat de Dumnezeu, care a suflat asupra lui suflare de viaŃă Fc. 1, 26;sigur că nu înŃelegem această legătură după fiinŃa dumnezeirii, ci după energiile ei.9 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Spiritualitatea Ortodoxă. Ascetica şi Mistica, EIB, Bucureşti, 1991, p.13-1410 Nae IONESCU, Filosofia Religiei…op.cit.,p. 13711 R. OTTO, Sacrul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 1412 IBIDEM, p. 1594

dăruit existenŃa. Starea de creatură, aşadar, defineşte întreaga umanitate fie că vreasau nu să recunoască un Dumnezeu, ea este existenŃă nu de la sine, ci vine dinneexistenŃă, din nefiinŃă. Şi acest aspect al fiinŃei umane îl trimite pe om spre FiinŃaAbsolută de acolo de unde îşi are fiinŃarea.Toate producŃiile religioase au la temelia lor conştiinŃa faptului că omuleste creat. Fie că convin sau nu asupra modului creaŃiei sau asupra Creatorului,importantă este realitatea de fond peste care nu pot trece, şi anume starea decreatură. Având ca temei aceste două principii profunde ale fiinŃei umane, prezenŃaFiinŃei divine în adâncul omului şi conştiinŃa stării de creatură ce îl urmăreşte peom oriunde ar fi, avem deja la îndemână cele două realităŃi de bază ce pot definiivocaŃia şi tendinŃa omului spre desăvârşire. El pe de o parte consimte cu gândul căeste o existenŃă ce provine din ExistenŃa absolută, iar pe de alta că aceastăExistenŃă se află în adâncul fiinŃei sale. Aceste adevăruri de netăgăduit îl determinăpe om să caute ca un act firesc, apropierea de Dumnezeu.Această căutare se realizează, însă, printr-o altă structură ontologică afiinŃei umane şi anume dinamica chip-asemănare. Omul are o constituŃie iconică,este chip al Chipului, adică a lui Hristos 13 . El prin geneză a primit ca datposibilitatea de a fi asemenea cu Dumnezeu după har. Astfel, „chipul” ( „să facemom după chipul şi asemănarea Noastră” Fc. 1, 26 )- imprimat în constituŃiaomului, îl determină pe acesta să tindă spre asemănarea cu Arhetipul său - LogosulDivin, Modelul genezei lui. Împlinirea omului se va realiza prin Logosul întrupat -Iisus Hristos. În Hristos, Omul a fost asumat şi îndumnezeit în chip virtual şiontologic prin contactul firii umane cu cea dumnezeiască din Ipostasului Divin alLogosului, întruparea Acestuia având ca model pe omul îndumnezeit, iar aîndumnezeirii omului pe Logosul întrupat. Astfel omul şi Dumnezeu, cumsesizează Sf. Maxim îşi sunt unul altuia modele. 14Prin „chip” omul a primit ca daruri libertatea, raŃionalitatea şi mai multdecât toate capacitatea de a fi creator întocmai Celui ce l-a zidit. Dar aceastăcapacitate nu se poate activa decât în cazul în care omul se apropie de Arhetipulsău. El creează împreună cu Creatorul său. Fără El acest dar, pentru că nu poate fireprimat face din om un generator al răului şi al haosului.13 P. NELLAS, Omul - animal îndumnezeit, ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 6114 SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua, EIB, Bucureşti, 1986, p. 11795

Prin urmare, omul fie că vrea sau nu să îşi asume această realitateconstitutivă fiinŃei sale, operează şi se manifestă sau spre asemănarea cuDumnezeu, sau spre nimic, neant şi întuneric. În orice spaŃiu religios acest elementse face simŃit mai ales prin aceea că toŃi tind spre o transcendere a condiŃiei umane.În toŃi oamenii, fără deosebire, se află această tensiune chip-asemănare care iadiferite forme de exprimare.O altă structură fundamentală a fiinŃei umane este cea a relaŃiei ontologiceom-cosmos. În om se află virtualităŃile şi raŃionalităŃile întregului cosmos, de eldepinde armonia sau deconstrucŃia acestuia. Cosmosul este pentru om o lumedeschisă de virtualităŃi. Prin el, cum observă M. Eliade, omul se afla în legătură cuzeii şi participă la sfinŃenia lumii 15 . Astfel, omul ca microcosmos 16 realizează înfiinŃa sa, prin relaŃie cu Dumnezeu, întreaga existenŃă creată. Nu poate să nuvieŃuiască în relaŃie cu lumea, căci astfel aceasta l-ar elimina. El realizeazăcomuniunea cu FiinŃa divină prin intermediul cosmosului care O face pe Aceastatransparentă în manifestările Ei. 17Ultimele două structuri definitorii omului indisolubil legate între ele, suntcea a paradisului pierdut 18 şi cea a condiŃiei căzute a omului.În conştiinŃa omului există o vreme în care acesta se afla în relaŃie deplinăcu FiinŃa divină, se afla în harul şi fericirea comuniunii cu El. Prin două importantelucrări ale sale, “Aspecte ale Mitului” şi “Mitul eternei reîntoarceri”, Mircea Eliadeîncearcă să arate că “ab origine” se află sensul relaŃiei cu Sacrul, relaŃie ce a fostparŃializată de drama căderii adamice. Altfel spus ne vom reface starea căzută prinvieŃuirea şi întoarcerea la starea cea dintâi. .19Aflându-se în această situaŃie, omul, de-a lungul istoriei îşi caută, petemeiul structurilor profunde menŃionate, firea-fiinŃa originară, coruptă prinevenimentul căderii. Efectul acestei căutări, aflate în afara RevelaŃiei dumnezeieşti,îl reprezintă mulŃimea de religii de la cele mai primitive şi elementare la cele maielaborate şi subtile. Toate acestea vădesc un adânc de înŃelepciune care îl15 M. ELIADE, Sacrul şi Profanul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 15816 IBIDEM, p. 15917 IBIDEM, p. 12818 IDEM, Imagini şi Simboluri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 2219 IDEM, Aspecte ale mitului…op.cit., p. 7796

eprezintă pe om ca chip al lui Dumnezeu, care îşi caută originea şi destinul. 20 Totomul caută pe Dumnezeul adevărat şi tot omul deviază de la adevăr pentru că nu seaflă în relaŃie absolută cu Adevărul. Această nevoinŃă şi tindere a omului spreDumnezeu îl ajută pe om în măsura în care acesta răspunde lui Dumnezeu şipropriei sale căutării.Aşadar, în constituŃia omului identificăm forme sau structuri interneesenŃiale ce determină în mod absolut îndumnezeirea acestuia ca fiinŃă creată dupăchipul lui Dumnezeu. Ele pot fi sesizate în toate religiile sau expresiile religioase şiconstituie puntea de legătură a întregului neam omenesc. Comuniunea cuDumnezeu se realizează numai în condiŃiile acestor structuri de la care umanitateanu se poate sustrage.b. Structuri iconice şi comuniunea cu DumnezeuRealităŃile de mai sus, implicite existenŃei umane, determină, însă, altestructuri pe care le-am numit iconice, dat fiind faptul că trimit la manifestările şiaspectele formale ale actului îndumnezeirii din creştinism. Dacă structurileprofunde sunt aceleaşi în toate expresiile religioase fiind înscrise în fiinŃa omului,structurile iconice reprezintă aspectele externe ale actului religios. Ele, deşi au labază fundamentele ontologice amintite, sunt subiective implicând foarte multfactorul uman.Aşadar, în afara RevelaŃiei dumnezeieşti omul având în adâncul săuchemarea spre desăvârşire şi conştiinŃa unei RealităŃi Supreme spre care va tindeveşnic, a încercat să se aproprie de misterul divin prin puteri şi reprezentări quasiumane.De aici orice încercare a omului de a scruta misterul divin în afaraRevelaŃiei stă sub semnul unei iconizări a actului spiritual creştin ce ne conducespre desăvârşire.Structurile iconice arată în opinia noastră faptul că omul într-un modnedeplin, a putut şi poate intra în comuniune cu Dumnezeu. Pe de altă parte, acestemanifestări sunt efectul structurilor profunde de care am vorbit; în condiŃiilemenŃionate omul a trebuit să între în legătură cu Creatorul său şi să se exprime într-20 Rafael NOICA, Postul şi iertarea ca vocaŃie şi destin în Ortodoxie - despre căutarea omului,http://rafailnoica.wordpress.com97

un mod anume în această relaŃie. Cum remarca R. Otto comuniunea cu Numenuleste o structură şi o notă generală şi fundamentală fiinŃei umane. 21Pentru că este creatură, fiinŃa umană a trebuit să se raporteze şi să între încomuniune cu Dumnezeu fie prin acte şi gesturi liturgice, fie prin rugăciuni, sau,ceva mai complex, prin săvârşirea de rituri (taine) ce mijlocesc participarea laIzvorul VieŃii. Aşadar, omul nu poate realiza comuniunea cu FiinŃa divină decât petemeiul acestor gesturi religioase de natură liturgică, ascetică sau mistică. AcesterealităŃi ca formă sunt întâlnite şi în procesul desăvârşitor al nevoitorului creştin. Elva putea participa la misterul dumnezeiesc numai prin acte de natură liturgică,ascetică ori mistică. DiferenŃa este dată de conŃinut. Prin actele religioase amintiteomul încearcă să se apropie de Dumnezeu pe temeiul unor reprezentări şi simboluriquasi-umane. Pe de altă parte, creştinul nevoitor se apropie de FiinŃa divină prinacte al căror conŃinut este teandric, divino-uman. În creştinism toate actele şitainele ce mijlocesc relaŃia cu Dumnezeu sunt susŃinute şi întemeiate de însuşiHristos Dumnezeu-Omul. 22 Prin urmare, expresia cultică sau liturgică este onecesitate a firii umane, dar nu produs al acesteia, ci al Celui ce toate le-a făcutpentru mântuirea noastră.În consecinŃă, structurile iconice reprezintă constante şi principii insolubileale actului religios. Omul nu poate realiza apropierea sa de FiinŃa divină decât prinacte şi manifestări ce sunt condiŃionate de structurile profunde prezentate mai sus.Cu alte cuvinte, principiile fiinŃiale înscrie în inima omului cer ca relaŃia cuDumnezeu să se realizeze într-un anumit fel. Iar acest fel este definit de acte şimanifestări cu valoare şi însemnătate simbolică, liturgică, ascetică, ori mistică.Privind fenomenologic aceste manifestări putem constata, în pofida conŃinutului loreterogen, că omul în acord cu realităŃile ontologice care îl definesc (starea decreatură, dinamica chip-asemănare etc.) se manifestă şi trăieşte relaŃia sa cuRealitatea Supremă. Ca atare, omul nu este numai o fiinŃă ce se implică îndobândirea desăvârşirii ei pe temeiul vocaŃie sale, ci realizează acest fapt într-unmod strict cerut de condiŃiile ontologice care îl determină.21 R. OTTO, op.cit., p. 12622 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, EIB, Bucureşti, 1996, p. 16-1998

Pentru a realiza acest deziderat, omul este făcut părtaş de-a lungul istoriei,indiferent că şi-a asumat sau nu RevelaŃia divină, unor structuri teologice cecuprind întreaga creaŃie.c. Structuri ontologic-teologice şi existenŃa creatăCele mai importante realităŃi care stau la baza înfăptuirii comuniunii(unirii) om - Dumnezeu sunt cele dumnezeieşti-teologice. Acestea sunt atâtdescoperiri şi revelaŃii, cât şi structuri ontologice dumnezeieşti care susŃin întreagaexistenŃa creată. Ele sunt evidenŃe dumnezeieşti ce determină şi definesc realitateacreată, evidenŃe ce influenŃează mersul în istorie al întregii umanităŃi.Omul, în general, indiferent de apartenenŃa religioasă, nu a căutat în modhaotic pe Dumnezeu, ci acesta s-a sprijinit pe o oarecare descoperire a Sa sau celpuŃin această căutare s-a desfăşurat într-un cadru delimitat de însăşi firea omului şia lumii în care i s-a dat să fiinŃeze. Precum ne încredinŃează AtanasiosYannoulatos, teolog al religiilor, nici un popor în nici o epocă nu a rămas în afararazei RevelaŃiei, toŃi oamenii au beneficiat de un har general şi de o revelaŃiegenerală. 23Cât priveşte structurile ontologice şi teologice ce susŃin existenŃa, acesteanu pot fi decât: Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt sau Sfânta Treime. Toatăordinea creată stă sub semnul Sfintei Treimi. Structura cea mai intimă a creaŃiei şi aomului este determinată de modelul treimic. Chiar şi orice producŃie umană deorice natură are la temelia ei modelul treimic. Omul nu poate vieŃui în afara acestuiadevăr, fie că vrea sau nu să recunoască. Treimea este o pecete ontologică adâncînscrisă în fiinŃa omului de la care acesta nu poate face rabat.Derivat din acest principiu treimic este şi adevărul căruia întreaga fiinŃăcreată este plăsmuită de “Un Dumnezeu şi Tată al tuturor care este peste toate şiprin toate şi întru toŃi” 24 . Realitatea unui singur Dumnezeu şi Tată este cerută deconştiinŃa oricărui om indiferent de cadrul religios în care se află. Peste toatărealitatea creată străluceşte lumina universală a Slavei lui Dumnezeu, care prin23 Atanasios YANNOULATOS, Ortodoxia şi problemele lumii contemporane, Ed. Bizantină,Bucureşti, 2003, p. 16224 Ef. 4, 699

aceasta poartă de grijă întregii firi omeneşti. 25 Astfel, putem vedea experienŃelereligioase ale umanităŃii ca pe un dar adânc al omului consumat în căutareaRealităŃii Supreme căreia îi aparŃine. De asemenea ele pot fi privite ca pe oabsorbŃie şi asimilare a razelor luminii şi strălucirii, iradierii Slavei dumnezeieşti. 26O altă realitate teologică sub semnul căreia stă întreaga existenŃă, este cea aîntrupării Logosului divin. Din iubire, Dumnezeu asumă firea umană prinîntruparea Cuvântului realizând astfel unirea deplină între creat şi necreat. Dinmomentul Întrupării toată fiinŃa creată este asumată în ipostasul Logosului şi esteîndumnezeită în chip (virtual) obiectiv. Astfel, cum remarcă părintele D. Stăniloae,Hristos se face străveziu şi vădit în umanitatea Sa şi pune o notă de apropieremaximă în calitatea Sa de Dumnezeu în raport cu noi. 27 De aici, rezultă ca omuldupă întruparea Fiului lui Dumnezeu şi îndumnezeirea sa obiectivă, este chemat săse desăvârşească după modelul desăvârşirii umanităŃii în Hristos. 28Aşadar, există o diferenŃă axială între umanitatea dinaintea ÎntrupăriiLogosului divin şi cea de după Întrupare. Prin întrupare şi prin lucrarea iconomicăa lui Hristos, creaŃia şi întreaga umanitate au fost aduse la/în Dumnezeu. Dacăînainte vorbeam de principiul “raŃiunilor seminale “ ce susŃineau prin Logos, caIzvor al lor, lumea şi întreaga existenŃă, după întrupare locuirea plinătăŃiidumnezeieşti în trupul lui Hristos şi prin trup 29 în întreaga umanitate şi existenŃă,este cea care o defineşte pe aceasta.În orice condiŃie religioasă s-ar afla omul, se face părtaş de darurileuniversale ale întrupării lui Hristos. El se va bucura de calitatea virtuală de a fimădular al Trupului tainic a lui Hristos, al Bisericii 30 chiar dacă acesta nu cunoaşteaceastă realitate sau nu poate să răspundă la această demnitate. Pe de altă parte,participă la darurile Sf. Euharistii şi la Slava Celui Ce este Viu peste totpământul. 31 Sfintele Taine în general, şi Sfânta Euharistie în special, au o25 Atanasios YANNOULATOS, op. cit., p. 16826 IBIDEM, p. 17227 Pr. Prof. D. STĂNILOAE, Iisus Hristos şi Restaurarea omului, Ed. Omniscop, Craiova, 1996, p.7928 P.S. IRINEU SLĂTINEANUL, Iisus Hristos sau Logosul înomenit, Ed. România Creştină,Bucureşti, p. 629 D. STĂNILOAE, Teologia Dogmatica…op. cit., vol. II, p. 22-2430 I Cor. 12, 26-2731 În privinŃa Tainei Bisericii trebuie să facem precizarea că în accepŃiunea ei strictă aceasta seformează din toŃi cei botezaŃi, mirunşi cu Sf. Mir şi împărtăşiŃi – adică cei care au deplinătatea harică100

dimensiune cosmică trimiŃând peste întreaga existenŃă razele dumnezeirii. Omulchiar dacă ar refuza să recunoască aceste evidenŃe, în căutarea sa singuratică esteajutat de darurile tainei euharistice ce are efecte şi consecinŃe cosmice.Şi pentru că am vorbit de harul ce defineşte şi prin care se realizeazăBiserica, iată-ne ajunşi astfel la cea de-a treia structură ontologică a creaŃiei careeste Duhul Sfânt. Harul Duhului Sfânt este prezent în creaŃie de la începutulacesteia şi va fi până la sfârşitul veacurilor. El este Cel ce se purta deasuprahaosului până ce acesta a fost ordonat în “cosmos” 32 , este Cel ce Ńine în viaŃăîntreaga făptură şi Cel prin care se realizează decisiv taina iconomică din veac aîntrupării Logosului. Mai mult decât atât, Duhul Sfânt este Acela prin care ianaştere şi se configurează Biserica la Cinzecime, iar după acest moment, Cel cedescoperă şi face manifestă Slava lui Dumnezeu în mod dinamic. 33Acestea sunt numai câteva aspecte ale pnevmatologiei ortodoxe caredeschid înŃelegerea întregului fenomen religios. Fiecare persoană în parte trăieşteîn această condiŃie universală pe care nu o poate renega, cea a Duhului Sfânt “carepretutindeni este şi pe toate le plineşte”. Dacă se sustrage de la această realitateevidentă, o face în detrimentul neîmplinirii şi chiar al dezumanizării sale. Că omulnu poate înŃelege şi nu poate explica darurile care i se dau necondiŃionat, aceastaeste numai o treaptă din condiŃia existenŃei, dar când vrea să se dezică de la cadrulîn care a fost pus să vieŃuiască - aceasta este activarea libertăŃii sale în sens negativce-l duce spre neant şi moarte spirituală.Orice suflet curat ce caută sincer pe Dumnezeul cel Viu, că ştie sau nu cumsă-L caute, se bucură de darurile Bisericii universale ca Trup mistic, de harulDuhului Sfânt şi de iubirea Tatălui ce străluceşte prin slava Sa în inimile tuturoroamenilor.sacramentală prin participare şi mărturisire necondiŃionată a credinŃei. În sensul ei general la fel deîntemeiat teologic, Biserica este întreaga creaŃie şi fiecare om în parte este mădular al Trupului luiHristos. Dar pentru că numai Dumnezeu ştie dacă el este activ sau nu ca mădular al Trupului tot Elstabileşte limitele Bisericii. Acest al doilea punct de vedere nu îl desfiinŃează pe cel dintâi, ci îlcompletează ambele fiind aspecte vii şi valabile ale Tainei lui Hristos Celui Viu – Biserica. Încontextul nostru numai Dumnezeu este Cel ce hotărăşte în ce măsură omul este sau nu fiu a Bisericii;cu toate că acesta vrea sau nu să participe şi să înmulŃească darurile date lui, el nu poate să nuprimească şi nu poate să nu se împărtăşească de harul Bisericii universale ce se dă gratuit şi indiferentcă vrea sau nu să-l accepte.32 A. YANOULATOS, op. cit., p. 17833 IBIDEM, p. 179101

ConcluziiCa urmare a celor evidenŃiate mai sus reŃinem faptul că fiinŃa umană estestrâns legată de principii ontologice, iconice şi teologice ce îi determină întreagaexistenŃă. Fiecare fiinŃă umană ce a vieŃuit pe pământ a vieŃuit sub semnul acestorrealităŃi care o conduc în mod quasi-obligatoriu spre desăvârşire. În fapt, principiulontologic şi teologic de netăgăduit ce marchează întreaga fiinŃare a omului esteîndumnezeirea. Totul se concentrează şi se poate înŃelege prin taina asemănării.Omul trăieşte în această încordare ce îl va conduce veşnic spre FiinŃa Absolută,spre comuniunea deplină cu Aceasta.102

ÎnfiinŃarea Academiei de muzică bisericească de la BucureştiPr. Drd. Craiu Ovidiu-IonRésuméL'Académie de Musique Religieuse de Bucarest. La musique religieuse du XXèmesiècle, dans L’Église Orthodoxe Roumaine se confrontait avec plusieurs difficultés: lemanque des chanteurs bien préparés, le manque de ressources pour les payer, les écoles despécialité bien sporadiques etc. Le Patriarche Miron Cristea, conscient de tous ces besoinsde son Eglise a décidé de fonder en 1927 à Bucarest une Académie de musique religieuse.Apres beaucoup de chagrins pour trouver les ressources nécessaires, a peine le 5 mars 1928a été le jour d’inauguration. Le professeur Ion Popescu-Pasărea a été le partenaire duPatriarche dans cette démarche. Elle a fonctionné jusqu'au 1948 et son but de préparer desbons professeurs qui a leur tour devraient enseigner des bons chanteurs a été honorablementaccompli.A. Preocupări pentru învăŃământul muzical bisericesc; aspecte generaleÎnvăŃământul muzical bisericesc este o sintagmă ce defineşte un procesinstructiv educativ care se desfăşoară într-un anumit fel şi pe un anumit teritoriu,după reguli stricte, la capătul căruia se urmăreşte ”crearea unor deprinderi generalesau speciale în practicarea muzicii bisericeşti” 1 . Formarea deprinderilor generale seface prin predarea muzicii bisericeşti în şcoli având ca scop formarea culturiireligioase, iar deprinderile speciale se dobândesc prin predarea muzicii în şcolivocaŃionale, „de arte şi meseri” 2 ca un „studiu serios” 3 , la capătul căruia sedobândesc tehnici şi cunoştinŃe muzicale temeinice.1 Alexie Buzera, art. Contribuții la istoricul muzicii bisericești și laice din Craiova, în “MitropoliaOlteniei”, an XXIV, 1972, nr. 7-8, pag. 537.2 Patriarhia Română, Statutul pentru organizarea şi funcŃionarea Bisericii Ortodoxe Române, art. 115paragraf 1 litera a), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,2008, pag. 75.103

Toate iniŃiativele de creare a unei şcoli româneşti dovedesc preocupareapentru înscrierea în program a muzicii bisericeşti „ca o parte organică,indispensabilă” 4 . Nu numai şcolile mănăstireşti şi bisericeşti, ci şi celelelte insituŃiide învăŃământ public prevăd ”muzica bisericească printre obiectele de studiu, lucrususŃinut documentar încă din veacul al XVI-lea” 5 .Este o mare diferenŃă între a practica muzica pentru melodicitatea ei, ca şimijloc de relaxare, şi a cânta după anumite reguli tipiconale, stilizat şi armonic. Învirtutea acestui fapt, a fost introdus şi pe teritoriul Ńării noastre acest concept deînvăŃământ muzical bisericesc, care se referea la o serie de şcoli, organizate maiîntâi pe lângă mânăstiri 6 , şi apoi independent, unde se predau elevilor noŃiunilefundamentale ale unei cântări adecvate. De altfel, în jurul secolului al XV-lea seapreciază de către istorici că ar fi existat „prima şcoală muzicală bisericeascăromânească de tip bizantin” 7 pe lângă mânăstirea Putna 8 . Motivul pentru carepromotoarele acestui tip de învăŃământ au fost mânăstirile, adevărate „centre decultură muzicală” 9 , în care „spiritualitatea românească s-a dezvoltat plenar” 10 , esteacela că „activitatea cărturărească din mânăstiri şi biserici cuprindea pe lângă scris,citit, şi cântarea” 11 .3 George Dima, Ce să facem în prima linie pentru îmbunătășirea stărei musicale a poporului nostru,în: Dr. Remus Roșca, XIV Programă a institutului pedagogic teologic al arhidiecezei ortodocseromâne din Transilvania în Sibiu pe anul școlar 1897-1898, Sibiu, Tiparul tipografiei arhidiecezane,1898, pag. 14.4 George Breazul, Muzica românească de azi, Cap. Educația și instrucția, apărută sub îngrijirea luiPetre Nițulescu, București, 1939, pag. 461.5 Ibidem, pag. 462.6 Nicu Moldoveanu, Pr. Prof. Dr., Învățământul muzical bisericesc la români, până la organizareaseminariilor teologice (1836), partea I, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă, UniversitateaBucurești, 2000, pag. 328.7 Petre Brâncuși, Istoria muzicii românești, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România,București, 1969, pag. 59.8 A se vedea: Mircea Păcurariu, Pr. Prof., Istoria învățământului teologic în Biserica OrtodoxăRomână, în BOR, an XCIX, nr. 9-10, pag. 979-1018, București, 1981, pag. 949;9 George Breazul, Pagini din istoria muzicii românești, vol. I, Editura Muzicală a UniuniiCompozitorilor din România, București, 1970, pag.38.10 Titus Moisescu, Muzica bizantină în spațiul cultural românesc, Editura Muzicală, București, 1996,pag. 11.11 Petre Brâncuși, op.cit, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, București, 1969,pag. 59.104

Începând cu secolul al XVI-lea, predarea muzicii nu se mai puteadesfăşura „empiric, după auz” 12 , ci contextul istoric-religios impunea ointroducere a unui învăŃământ sistematic, elevul fiind obligat să pătrundănotele, intervalele şi formulele de muzică bizantină.Pentru „începuturile învăŃământului românesc, preoŃii şi dascălii satelor aujucat un rol precumpănitor” 13 şi aşa şcolile au apărut pe lângă Biserică, deoarece„Biserica şi preoŃimea” 14 au considerat „ problema culturii şi a şcolii, precum şi petoŃi factorii de cultură într-un chip superior” 15 . Școlile cu specific vocaŃional, dearte sau de meserii, îşi au obârşia în necesitatea de a avea oameni special pregătiŃiîntr-un anumit domeniu, apŃi să dezvolte o anumită performanŃă şi care să cunoascătainele meseriei îmbrăŃişate, cât mai îndeaproape posibil. Este şi cazul şcolilor decântăreŃi bisericeşti, la care vom face referire pe parcursul acestei teze.Grija constantă a unor mitropoliŃi şi chiar domnitori pentru cântareabisericească a condus la „înfiinŃarea unor şcoli de muzică clericală, a cărorfinalitate era exclusiv pragmatică: de a forma cântăreŃi instruiŃi în cântarea cultică,capabili să satisfacă cerinŃele de acest gen ale bisericilor” 16 .Este cunoscut şi faptul că în vechime nu existau cântăreŃi bisericeştiîn înŃelesul de azi. ”Toată lumea din biserici cânta la Liturghie” 17 . CântăreŃiiau apărut ca reprezentanŃi ai credincioşilor din biserică, atunci când,datorită dezvoltării cultului, a început să se simtă mai adânc nevoiadisciplinării şi a organizării cântării religioase în cultul creştin. Ei eraumeniŃi nu să-i înlocuiască pe credincioşi în executarea cântării rituale, ci să-iajute, să-i reprezinte, să-i instruiască şi să-i conducă, în calitatea lor de„profesionişti” şi responsabili ai cântării bisericeşti, ”cântând Domnului şi12 Mihai Brie, Pr. Lect. Univ., Muzica bisericească la români până la sfârșitul sec. Al XVIII-lea.Preliminarii, în ”Orizonturi teologice”, an V, nr. 2, Oradea, 2004, pag. 89.13 Aurel Dumitrescu-Jippa, și Nicolae Nistor, Sibiul și ținutul în lumina istoriei, vol.I, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1976, pag. 205.14 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu,1925, Sibiu, ŞedinŃa IVdin 28 aprilie 1925, art. 75, pag. 4215 Ibidem.16 Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii românești, vol. II, Editura Muzicală a Uniuniicompozitorilor din România, București, 1974, pag. 61.17 Ene Braniște, Pr. Prof., și Ecaterina Branişte, Prof., DicŃionar de cunoştinŃe religioase, EdituraAndreiana, Sibiu, 2010, pag. 91.105

dând răspunsurile la strană împreună cu credincioşii, iar nu în locul lor” 18 .În Biserica de Răsărit, ei au încetat, de altfel de timpuriu, de a mai face partedin rândul clericilor (inferiori), rămânând în rândul laicilor.Mai târziu, în evoluŃia cântării bisericeşti se consemnează o oarecareschimbare a rolului cântăreŃului de strană. Introducerea în cult a troparelor, acondacelor, a canoanelor, adică a poeziei imnografice cum sunt denumitegeneric aceste cântări, şi stilizarea acestora a produs de fapt o ruptură întrestrană şi restul credincioşilor din biserică. Cele 8 glasuri 19 sau Octoihul 20 ,după care s-au grupat cântările, erau greu de învăŃat pentru credinciosul derând, deoarece tehnica mai pretenŃioasă a cântării sistematizate nu eraaccesibilă tuturor. Astfel, era nevoie de oameni care să se dedice studiuluiacestor cântări, iar acest lucru trebuia să se întâmple într-un mediuorganizat.Deschizătoare de noi perspective şi doritoare de a sălta poporul sprecele mai înalte trăiri morale şi intelectuale, Biserica şi-a asumat acest roleducativ şi în acest sens s-au înfiinŃat primele şcoli confesionale, undeînvăŃarea tipicului şi a cântării erau obligatorii. Toate iniŃiativele de „şcoalăromânească dovedesc înscrierea în program a muzicii bisericeşti” 21 , ea fiindconsiderată ca o „parte organică, indispensabilă” 22 a cultului ortodox.Iar şcolile de muzică sau de psaltichie de pe lângă mănăstiri îşipropuneau să împărtăşească cursanŃilor tehnicile muzicale bizantine,necesitatea existenŃei lor fiind legată de nevoia de a avea în serviciul18 Ibidem; CântăreŃul, cantorul sau psaltul este cel care va prelua atribuŃiile anagnostului. Introducereacântării antifonice atrage după ea şi apariŃia acestei noi categorii bisericești, deoarece doar cei instruiŃiputeau să ducă această cântare pe opt glasuri, ea fiind una mai aparte.19 A se vedea, pentru edificare în privința notației celor opt glasuri, adunarea Pr. Prof Vasile Stanciu,Cele opt glasuri bisericeşti, Editura Arhiepiscopiei Alba-Iulia, Alba-Iulia, 1997.20 Cf. lui Dumitru Bughici, în Dicționar de forme și genuri muzicale, Editura. Muzicală, București,1978, octoih înseamnă cântarea pe opt tonuri sau glasuri. Primul octoih a fost conceput în sec. VI deSever de Antiohia și desăvârșit în sec. VIII de Sf. Ioan Damaschin.21 George Breazul, Patrium Carmen. Contribuții la studiul muzicii românești, Editura Scrisulromânesc, Craiova, 1941, pag. 571-572.22 Ibidem.106

eligios oameni instruiŃi, care să execute aceste cântări liturgice cuprofesionalism şi dăruire.B. Reformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan–Cuza şi cântarea bisericeascăÎncepând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea muzicabisericească din vechea Românie intră într-o etapă critică acutizată dereformele din timpul domniei lui Alexandru Ioan–Cuza 23 . Din anul 1863,domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi guvernul său au încercat săreglementeze şi unele aspecte din biserică. Prin legile date se crează însă odestabilizare în biserică.Cauzele acestei destabilizări sunt multiple: odată cu secularizareaaverilor mănăstireşti, şcolile de cântăreŃi de pe lângă mitropolii şi episcopiiau fost desfiinŃate, muzica bisericească rămânând a se preda numai înseminarii candidaŃilor la preoŃie, care însă, devenind preoŃi, nu mai puteaucânta la strană; cântăreŃii, care erau consideraŃi oameni distinşi şi erau plătiŃica nişte adevăraŃi artişti, de acum nu-şi mai puteau asigura traiul, astfel cătrebuiau să-şi câştige existenŃa din alte domenii 24 . Din această ultimă cauzănumărul cântăreŃilor a scăzut considerabil.Mai mult decât atât, cântăreŃii bisericeşti nu erau remuneraŃi corespunzătorşi la toate acestea se adaugă şi faptul că în mai toate clasele culte, ”s-a deşteptatgustul muzicii armonice, care se obişnuieşte în toate Ńările civilizate ale Europei” 25 .DorinŃa lui Cuza era să scoată toate elementele de influenŃăgrecească din Ńară, ceea ce atrăgea după sine, implicit, şi o diminuare aimportanŃei cântării psaltice. Se dădea o adevărată luptă între muzicapsaltică şi cea corală. Toată această situaŃie impunea o reglementare. Astfel,în ceea ce priveşte muzica bisericească, prin Decretul Domnesc nr.101, al23 V. Giuleanu, Melodica bizantină, Editura Muzicală, București, 1981, pag. 45.24 Ibidem, pag. 45-57.25 Ioan Boştenaru, Diac.Doct., ContribuŃia episcopului Melchisedec Ştefănescu în domeniul cântăriibisericeşti, în rev.”Biserica Ortodoxă Română”, pag. 190-198, an. XCI, (1973), nr.1-2, pag.193.107

domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din 18 ianuarie 1865 26 şi OrdinulMinisterului InstrucŃiunii Publice din 22 ianuarie 1865, se introducea înBiserică muzica corală armonică, de tip occidental, în locul muzicii psalticeexistente până atunci 27 .Aşadar, începând cu anul 1865 a început a se întrebuinŃa în BisericaOrtodoxă Română două feluri de cântare bisericească: una folosind neumelebizantine, cântarea monodică şi una armonică ce folosea notaŃia occidentală,guidonică.Vedem că în ciuda faptului că reformele lui Cuza întrevedeauprogresul, de fapt la capitolul muzicii bisericeşti ele au avut un efect invers,pentru că s-a optat pentru introducerea muzicii corale în biserică.În acest context, „alte legi şi decrete ale lui Alexandru Ioan Cuzafavorizau sau chiar impuneau instituŃiile muzicale de tip occidental, oriintroduceau în instituŃiile deja existente schimbări în sensul instituŃiilormuzicale apusene” 28 . Unele din aceste legi afectau domeniul muziciibisericeşti, deoarece muzica bisericească autohtonă era ruptă de muzica şicântarea bizantină cu care avea legături de secole.După abdicarea lui Cuza, o parte dintre muzicienii şi muzicologii români s-au zbătut să reabiliteze vechiul sistem de cântare.C. Starea cântării bisericeşti, o preocupare a Patriarhului Miron CristeaAlte schimbări s-au produs la nivelul Ńării după Marea Unire, iar BisericaOrtodoxă Română conformându-se noii situaŃii politice trebuia să se reorganizezedupă modelul unităŃii statale. Această ”unificare se impunea datorită faptului cămodul de organizare şi de conducere bisericească în diferitele provincii istorice aleŃării era cu totul diferit” 29 .26 Vasile Grăjdian,Pr. Prof. Dr., Cântarea ca teologie, Editura Universității ”Lucian Blaga”, Sibiu,1998, pag.55-56.27 Ioan Boştenaru, Diac. Doct., art. cit., p.193.28 Vasile Grăjdian, Pr. Prof. Dr., op. cit., pag. 50.29 Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. Andreiana, 2007, pag. 405.108

Astfel, la 4 febr. 1925 s-a luat decizia, de către Sfântul Sinod, de a înfiinŃao Patriarhie ortodoxă română, iar primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române afost numit Miron Cristea, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Suboblăduirea sa s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar, s-aorganizat Biserica noastră ca Patriarhie, s-a votat Statutul de organizare şifuncŃionare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925.În ziua instalării ca patriarh, Înalt Prea SfinŃia Sa Miron Cristea i-a înaintatMinistrului Cultelor, Alexandru Lepădatu, un proiect de lege alcătuit din patru marisubpuncte, ce reprezentau, în viziunea Sa, şi ”dezideratele întregii ortodoxii dinRomânia-Mare” 30 , pe care le propunea spre înfăptuire imediată. La subpunctul treise specificau următoarele:”pe lângă patriarhia românească să se înfiinŃeze o Academie de muzicăbisericească orientală (n.n. muzica bizantină), în care să se poată studia şi cultivaacest gen de muzică” 31 .Urmând o perioadă de reabilitare a întregii societăŃi şi de reorientare apoporului, Biserica trebuia să se alinieze noilor cerinŃe şi era astfel nevoită să seridice la standardele noi de viaŃă şi să răspundă provocărilor aduse de această nouăreorganizare. Una dintre marile preocupări ale noului Patriarh a fost, după cum seobservă, starea muzicii bisericeşti.În 1926, participând la Congresul al VIII-lea al cântăreŃilor bisericeşti dinRomânia, ce s-a desfăşurat la Bucureşti, Patriarhul Miron Cristea a Ńinut ocuvântare în care arăta importanŃa muzicii bisericeşti în dinamizarea cultului divin.Astfel, la şedinŃa din 3 septembrie 1926, Înalt Prea SfinŃia Sa spunea:”ca fiu de Ńăran, de unde mă trag, ştiu că românul întotdeauna la necazuri şi nevoicaută să fie vesel. La necazuri, cântă doina cea de jale şi aşteaptă zilele frumoase.Sub toate raporturile sufleteşti se pune mare preŃ pe cântarea bisericească. Deci,cântăreŃul bisericesc e cel dintâi chemat, care să execute această cântare, singuracare să apropie pe credincioşi de Dumnezeu. Biserica ortodoxă românească sesprijineşte foarte mult pe forŃa cântării şi oricâtă împodobire i se vor aducea ea este30 (Redacția), Înființarea patriarhatului român, în ”Cultura”, an XIV, nr. 1-2,București, 1925, pag. 3.31 Ibidem.109

moartă fără muzică. E neapărată trebuinŃă ca statul să se îngrijească cât mai mult decântăreŃii bisericeşti şi de şcoalele pregătiroare” 32 .Acesta este momentul în care se anunŃă că ”în curând va lua fiinŃă şiAcademia de muzică bisericească orientală, singura care va putea pregăti în viitor,desăvârşiŃi profesori şi cântăreŃi bisericeşti” 33 , asigurând o renaştere a ”artei salereligioase” 34 .Un an mai târziu, Patriarhul Miron Cristea a decis ca începând cu anul1927 să se înfiinŃeze la Bucureşti Academia de muzică bisericească, proiect pe careîl avea în minte încă de la venirea sa la cârma Bisericii Ortodoxe Române.D. Academia de muzică religioasă de la BucureştiDe peste 20 de ani se discuta în rândurile clericilor această posibilitate de aavea o instituŃie care să garanteze ”progresul cântului nostru bisericesc” 35 . Amânatăde multe ori, fie din motive bugetare, fie din cauza opoziŃiei ”moderniştilormuzicanŃi” 36 , care ”se complăceau a combate vechea cântare bisericească” 37 ,inaugurarea academiei nu mai trebuia întârziată, cu atât mai mult cu cât se observao decădere ”îngrijorătoare a cântării în Biserică” 38 .Odată cu venirea Patriarhului în fruntea Bisericii Ortodoxe Române, dar şiprin votarea legii de reorganizare bisericească dorinŃa de a avea o astfel deinstituŃie, în învăŃământul muzical bisericeasc, ”a prins consistenŃă” 39 . ViziuneaPatriarhului Miron Cristea despre Academie era aceea că ea trebuia să devină”sanctuarul, laboratorul care topind la olaltă toate directivele de cântarebisericească din provinciile alipite ca şi din Vechiul Regat şi înfrăŃindu-le cu geniul32 Gh. D. Olaru, Desbaterile Congresului al VIII-lea al cântăreților bisericești din România, ținut laBucurești în zilele de 2 și 3 septembrie 1926, în ”Cultura”, an XV, nr. 8-9, București, 1926, pag. 11.33 Ibidem, pag. 11-12.34 Senex, Academia de muzică religioasă, în ”Apostolul”, anul V, nr. 5, din 1 martie 1928, București,pag. 1.35 (Redacția), Se înființează Academia de Muzică Bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2,București, 1928, pag. 3;36 Ibidem.37 Ibidem.38 Victor Frangulea, Pr. Dr., Profesorul protopsalt Ion Popescu-Pasărea, Editura Institutului Biblic șide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, pag.243.39 (Redacția), Se înființează Academia de Muzică Bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2,București, 1928, pag. 3.110

muzical al românului să se poată creea un stil de muizcă bisericească română,uniform pentru toŃi românii” 40 . Un ”punct de onoare” 41 în activitatea sa deconducător al Bisericii, înfiinŃarea Academiei i-a adus Patriarhului recunoaştiinŃaîntregului cler.Deşi iniŃial, anul deschiderii fusese prevăzut pentru 1927, din motiveleinvocate deschiderea Academiei se amână încă o dată, iar acest an rămâne doar operioadă de noi tergiversări şi controverse legate de inaugurarea propriu zisă ainstituŃiei.Întrunită în seara de 25 ianuarie 1928, la sediul Mitropoliei (n.nBucureştilor), o ”comisiune” 42 alcătuită din profesorii I. Chirescu, G. Breazu, Pr.Dr. N. Popescu, Pr. I. Petrescu, Pr. Prof. I. Popescu-Pasărea şi Vicarul Tit Simedreaa discutat ”preliminariile înfiinŃării acestei Academii” 43 . DiscuŃiile s-au purtat,conform revistei Cultura 44 , în jurul stabilirii formei de predare a cântărilorbisericeşti. ParticipanŃii la întrunire oscilau între transcrierea cântărilor bisericeşti şipredarea lor numai sub această formă sau păstrarea scrierii psaltice. GraŃieintervenŃiei lui Ion Popescu-Pasărea şi a lui George Breazul, s-a optat pentrupăstrarea scrierii psaltice şi predarea cântărilor în acest fel.Câteva zile mai târziu, la 3 februarie 1928, comisia s-a reunit la PalatulMitropolitan, unde i-au comunicat Patriarhului Miron Cristea hotărârile luate înceea ce priveşte predarea muzicii bisericeşti, iar Înalt Prea SfinŃia Sa a hotărât ”înmod definitiv ca Academia să înceapă a funcŃiona chiar la 1 martie 1928” 45 . Tot40 Ibidem.41 Ibidem.42 Ibidem, pag. 4.43 Ibidem, pag. 4.44 Cf. Enciclopediei ortodoxiei românești, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române, București, 2010, pag. 233. Cultura este o revistă literar-muzicală, fiind organul depropagandă al Asociației Generale a Cântăreților Bisericești din România cu apariție lunară. A apărutîn București, în perioada 1911-decembrie 1915, fiind reluată în ianuarie 1918. O nouă serie (a II-a) aacestei publicații a fost inițiată în august 1919, aceasta continuându-și apariția lunară până în 1944.Fondatorul revistei a fost Ion Popescu-Pasărea, iar în decursul timpului numeroși redactoricorepondenți din țară s-au alăturat publicației furnizând informații prețioase despre starea cântării șiimplicit a cântăreților din toată România. Se regăsesc în paginile revistei numeroase articole semnatede mari personalități ale teologiei și muzicii bisericești, precum: Ioan Chirescu, George Breazu,Ștefan Berechet, Mihai Bulacu, Teodor M. Popescu, Ioan N. Dobre (Nichifor Crainic), MihailRădulescu, V. Dumitrescu etc.45 (Redacția), Se înființează Academia de Muzică Bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2,București, 1928, pag. 4.111

acum s-a fixat: programul de studii, profesorii, condiŃiile de admitere şi toateaspectele organizatorice aferente deschiderii cursurilor la data prevăzută.RedacŃiei revistei ”Cultura” i s-a cerut să publice în paginile saleînştiinŃarea privitoare la înfiinŃarea şi începerea cursurilor Academiei de muzicăbisericească de pe lângă Mitropolia Ungro-Vlahiei şi Arhiepiscopia Bucureştilor.Întrucât conŃine date importante despre organizarea noii instituŃii, despre planul deînvăŃământ şi profesorii ce urmau să predea la Academie se cade să redămconŃinutul acestei înştiinŃări. Aici, se prevedeau următoarele:”ÎnştiinŃarePentru a forma pe viitorii profesori de muzică bisericească de laSeminariile clericale şi şcolile de cântăreŃi, pe cântăreŃii bisericeşti, dirijorii decoruri şi protopsalŃii bisericilor catedrale, s-a hotărât să se înfiinŃeze, pe lângăArhiepiscopia Bucureştilor, o Academie de muzică bisericească, care îşi va începecursurile în ziua de 1 martie a.c.În scopul acesta se aduce la cunoştiinŃă generală că admiterea în aceastăAcademie se va face cu următoarele condiŃiuni:1. CandidaŃii să fie absolvenŃi ai seminariilor sau ai şcoalelor de cântăreŃi. Potcandida şi absolvenŃii unui curs de patru clase secundare.2. CandidaŃii înscrişi vor fi supuşi unui examen de admitere pentru dobândireacunoştinŃelor elementare, atât în ce priveşte muzica psaltică, cât şi în ce priveştemuzica liniară.3. Fiecare candidat va depune odată cu cererea de înscriere, actele doveditoare destudiile făcute, de naŃionalitate, vârstă şi confesiune.În anul I se vor preda următoarele cursuri:1. Muzica bisericească bizantină, cu domnul profesor I. Popescu-Pasărea.2. Teorie solfegiu şi armonie, cu domnul profesor I. Chirescu.3. Contra punct, Formele muzicale şi clasă de cor, cu domnul profesor G. Cucu.4. Liturgica şi Imnologia, cu P. S. Vicar Arhiepiscopesc Titus S. Târgovişteanu.5. DirigenŃa de cor şi pedagogia, cu domnul profesor G. Georgescu Breazu.6. Canto, DicŃiune şi pian sau vioară.Autoritatea bisericească va stărui ca pe viitor catedrele de muzicăbisericească şi liniară de la Seminarii, să nu mai poată fi ocupate decât deabsolvenŃii acestei Academii.112

De asemenea actualii profesori de la şcolile de cântăreŃi bisericeşti din ŃarăconsideraŃi azi ca provizorii sunt obligaŃi a-şi completa şi perfecŃiona cunoştinŃeleîn această Academie.Cursurile durează 3 ani.” 46AnunŃată pentru 1 martie 1928 deschiderea cursurilor Academiei a suferitdin nou o amânare, însă doar de câteva zile. Astfel, abia la 5 martie 1928 are locinaugurarea ”solemnă” 47 a ”acestui înalt institut de cultură muzicală” 48 . Cu acestprilej, s-a oficiat un Te Deum la care au participat: Protos. Teofil Ionescu,directorul Școlii de cântăreŃi din Bucureşti, Protos. Kiril Arvinte, diaconii:Evghenie Orghidan şi Firmilian Marin. FestivităŃile de deschidere au început la ora10 dimineaŃa 49 şi totul a fost conceput astfel încât noul început de şcoală muzicalăsă împlinească ”aşteptările atâtor vestiŃi psalŃi, adormiŃi cu această nădejde” 50 .Un aport deosebit la înfiinŃarea Academiei l-a avut pe lângă PatriarhulMiron Cristea, profesorul de muzică psaltică Ion Popescu Pasărea 51 , prin a căruistăruinŃă ”fără odihnă” 52 s-a transpus în realitate acest deziderat al clerului român,de a avea o Academie de muzică bisericească.Pentru noua instituŃie se prevedea ”un viitor strălucit” 53 de ”înobilirare asufletului prin înflorirea şi luminarea lui cu zeeştile surâsuri ale Eutherpei” 54 .Cu acest prilej, Episcopul Vicar Tit Simedrea, primul director alAcademiei, arăta scopul şcoalei prin cuvintele: ”ea va lămuri, în focul ştiinŃei sitalentului, aurul muzicii strămoşeşti, aflat în mineraiul naŃiei româneşti”. 55 .46 Cf. (redacției) revistei ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1928, pag. 5.47 Marin Predescu, Deschiderea Academiei de Muzică bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 3,București, 1928, pag. 3.48 Ibidem.49 (Redacția), Cronica internă, în ”Apostolul”, anul V, nr. 6, din 15 martie 1928, București, pag. 100.50 Ibidem.51 Pentru lămuriri suplimentare despre viața și opera profesorului Ion Popescu-Pasărea a se vedea:Victor Frangulea, Pr. Dr., Profesorul protopsalt Ion Popescu-Pasărea, EIBMBOR, București, 2004;Enciclopedia ortodoxiei românești, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, București, 2010, pag. 504; Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr., Dicționarul Teologilor Români,ediția a II-a, București, 2002, pag. 387-388; Ghe. C. Ionescu, Muzica bizantină în România,Dicționar cronologic, București, 2003, pag. 301-307; Viorel Cosma, Muzicieni din România, vol.VIII, București, 2005, pag. 82-88.52 Marin Predescu, Deschiderea Academiei de Muzică bisericească, în ”Cultura”, an XVI, nr. 3,București, 1928, pag. 3.53 Ibidem.54 Ibidem.113

În cuvântul rostit la deschiderea cursurilor Ion Popescu-Pasărea spunea:”vis a fost şi s-a plinit!, dorinŃă arzătoare a modeştilor săi slujitori, cântăreŃiibisericeşti s-a realizat!” 56 . Profesorul de muzică psaltică nu uita să-i amintească înrostirea sa şi pe nemuritorii ”dascăli din trecut ai bisericii” 57 fără de care muzicabisericească poate că ar fi avut o altă evoluŃie.Dintre aceşti dascăli, Ion Popescu-Pasărea îi amintea pe: Șerbanprotopsaltul, Ion Pralea, Mihalache Moldoveanu, Macarie Ieromonahul ”părintelemuzicii bisericeşti române” 58 , Anton Pann ”neîntrecutul prozator şi poet popular,cântăreŃul iscusit, traducătorul inteligent şi compozitorul bisericesc pe ifosulpatriei” 59 , Dimitrie Suceveanu ”marele protopsalt şi scriitor de cântări alMoldovei” 60 , Ghelasie Basarabeanu, Ștefanache Popescu ”neuitatul” 61 dascăl alseminariilor din Bucureşti şi Pană Brăneanu ”cel dintâi întemeietor al SocietăŃiicântăreŃilor bisericeşti” 62 .Bazându-se pe moştenirea vechilor generaŃii de psalŃi, Academia urmăreasă-i formeze ”pe viitorii profesori de muzică bisericească de al seminariile clericaleşi şcolile de cântăreŃi, pe cântăreŃii bisericeşti, dirijorii de coruri şi protopsalŃiibisericilor catedrale” 63 , continuând prin viitoarele generaŃii de absolvenŃi aicursurilor sale efortul de a avea o cântare curată în Biserica Ortodoxă Română.Contextul muzical al apariŃiei Academiei la nivelul Ńării era considerat demulŃi ca ”un adevărat haos” 64 care se putea explica ”prin despărŃirea de veacuri alefraŃilor unii de alŃi” 65 , ajungându-se până într-acolo încât muzica bisericească să55 Ibidem.56 Ion Popescu-Pasărea, Pr. Prof, Cuvânt la deschiderea Academiei de Muzică Bisericească, în”Cultura”, an XVI, nr. 3, București, 1928, pag. 557 Ibidem, pag.658 Ibidem.59 Ibidem.60 Ibidem.61 Ibidem.62 Ibidem.63 (Redacția), Academia de muzică bisericească, în ”Telegraful Român”, an LXXVI, nr. 15 din 18februarie 1928, Sibiu pag. 3.64 Ștefan Matache, Academia de muzică religioasă, în ”Cultura” an XVI, nr. 11-12 București, 1928,pag. 7;65 Ibidem, pag. 8.114

îmbrace ”forme ciudate care nu pot să dea auditorului cântările melodioase şiînălŃătoare” 66 de care avea nevoie în propăşirea lui spirituală.Primul an de studiu începea promiŃător, deoarece un număr de peste 170 destudenŃi 67 , veniŃi din ”toate unghiurile Ńării” 68 se înscriseseră la cursurile Academieide muzică bisericească.Academia urma să se întreŃină din subvenŃii de la stat şi prin taxeleelevilor, precum şi din eventuale donaŃii. Directorul urma să primească oindemnizaŃie lunară de 24.000 de lei, profesorii şi secretarul 7.000 de lei, iarpersonalului de serviciu i se cuvenea o sumă de 3.000 de lei 69 .Începând cu anul 1929, Academia şi-a schimbat locaŃia, fostul SeminarCentral devenind noul sediu al instituŃiei.Academia de muzică a funcŃionat până în 1948 70 , iar anii de existenŃă aucontribuit în mod cert o revigorare necesară pentru cântarea bisericească, acestlucru datorându-se, în mare parte, minŃii sclipitoare a Patriarhului Miron Cristea,care s-a dovedit mereu prevăzător în raport cu nevoile învăŃământului teologic şiimplicit ale neamului român şi vieŃii sale religioase.ContribuŃia Patriarhului la uniformizarea cântării bisericeşti esteincontestabilă, iar acest lucru este susŃinut de cultivarea cântării de strană care s-afăcut în timpul său şi despre care toŃi cei din domeniu vorbesc în termeniapreciativi, ajungându-se chiar la afirmaŃii ce evidenŃiază crearea unui „stilautohton propriu Bisericii Ortodoxe Române” 71 prin eforturile susŃinute ale acestuimare om „de aleasă cultură teologică, filosofică, literară şi istorică” 72 şi bunorganizator bisericesc.Sunt consemnate mai multe intervenŃii ale Patriarhului Miron Cristea laDirectorul academiei, profesorul Ion Popescu-Pasărea, pe care îl sfătuia personalcare este direcŃia spre care să se reorienteze cântarea bisericească aflată în starea66 Ibidem.67 (Redacția), Cronica internă, în ”Apostolul”, anul V, nr. 6, din 15 martie 1928, București, pag. 100.68 Ibidem69 Miron Cristea, Patriarh, Îndrumări, în ”Apostolul”, anul VI, nr. 3, din 1 februarie 1929, București,pag. 36 sau în ”Strana”, anul IV, nr. 7-10, aprilie mai 1929, pag. 2-3.70 Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. Andreiana, 2007, pag. 405.71 Nicu Moldoveanu. Diac., Preocupări de muzică şi muzicologie în BOR în ultimii 50 de ani, în”Studii Teologice”, an XXIX (1977), nr. 3-4, pag. 280.72 I. Popescu, Pr., C. Brătescu, Prof., Patriarhul Miron Cristea, ierarh providenŃial al naŃiuniiromâne, Cuvântări, Editura Învierea, Timişoara, 2009, pag. 48.115

aceea de „decădere îngrijorătoare” 73 . Muzica psaltică trebuia să fie studiată, dupăpărerea sa, fiindcă ea cuprindea „un enorm material de frumoase melodiibisericeşti” 74 . Ori, Academiei îi revenea obligaŃia de a redefini, prin profesori şiabsolvenŃii ei, poziŃia muzicii psaltice în cultul ortodox român.Concluzionând, înfiinŃarea Academiei de muzică bisericească saureligioasă de la Bucureşti (n.n.ambele formulări sunt utilizate cu referire la aceastăinstituŃie) a reprezentat împlinirea unui ideal al Ortodoxiei româneşti şi avea dreptscop reabilitarea cântării bisericeşti spre a dinamiza cultul divin şi pentru a menŃineunitatea de credinŃă inclusiv prin cântarea de strană.73 Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, ContribuŃii istorice privind perioada 1918-1939,Sibiu, 1987, pag. 36.74 Miron Cristea, Patriarhul României, Îndrumări, publicate în revista ”Apostolul”, anul VII, nr. 3, 1februarie 1929, pag. 34-36.116

Contextul apariŃiei Școlii de cântăreŃi bisericești ”DimitrieCunŃan” din Sibiu; câteva aspecte legate de deschidereacursurilor și primul an de activitatePr. Drd. Craiu Ovidiu-IonRésuméLe contexte de la parution de L’école pour les chanteurs de l'église ”Dimitrie CunŃan”de Sibiu; quelques aspects liés a l'inauguration et a la première année d'activité. Lamusique religieuse pratiquée en Transylvanie avant 1927 était dans un état précaire. Acause de l’oralité, la musique religieuse de Sibiu s’était beaucoup éloignée de son origine,qui était la musique byzantine. Pour éliminer ces ”formes bizarres” de musique pratiquéedans le culte liturgique, on y avait besoin d'une école.L’école pour les chanteurs de l'église ”Dimitrie CunŃan” de Sibiu a été fondée par leMétropolite Nicolae Bălan. Apres plusieurs démarches faites par le Métropolite NicolaeBălan en 1927 on inaugura cette école. Le Règlement et la programme analytique étaientles mêmes que celles adoptés par autres écoles de musique religieuse existent dans le pays.Elle a fonctionné jusqu’au 1952 et elle a donné plus de 300 d’absolves, bien préparés, prêtsà mettre leurs connaissances au service de la chanson religieuse, à fin de la réhabiliter.Şcolile de cântăreŃi au jucat întotdeauna un rol însemnat în viaŃaculturală a Bisericii. Apărute şi dezvoltate pe lângă mănăstiri, de-a lungultimpului ele au constituit singurele centre de cultură şi instrucŃie religioasă,nu doar pentru cântăreŃi, ci şi pentru restul clerului.Instruirea cântăreŃilor s-a făcut în mod diferit în funcŃie de regiuneadin care făceau parte. În Transilvania şi Banat, pregătirea cântăreŃilor s-afăcut pe cale practică, candidatul învăŃând pe lângă cântăreŃul existent şipurtând numele de diac.117

Pentru a fixa cadrul în care a luat naştere Şcoala de cântăreŃi de laSibiu, mai întâi să vedem care era starea generală a muzicii în Sibiu 1 lavremea respectivă.Astfel, găsim în revista Cultura 2 o mărturie deosebit de preŃioasă alui G.D.Olaru, Secretarul general al AsociaŃiunii CântăreŃilor bisericeşti dinRomânia, din anul 1926, în care vorbeşte despre muzica bisericească dinArdeal. Mărturia este deosebit de valoroasă deoarece se referă la cântareabisericească executată în Ocna Sibiului.Aflat în vacanŃă în Transilvania, G. D. Olaru a ajuns şi prin părŃileSibiului, în localitatea sus-amintită unde a participat la câteva slujbe.Cunoscător al muzicii bisericeşti din mai multe judeŃe ale Transilvaniei:Braşov, Făgăraş, Sibiu, secretarul conchide astfel:„în judeŃele Braşov şi Făgăraş cântarea bisericească mai păstrează încă dinurmele lăsate de Pann, iar cântăreŃii bisericeşti o execută nu după muzică, ci aşacum au moştenit-o de la bătrânii lor dascăli, în mod practic, însă asemănătorcântărilor tradiŃionale” 3Participând la Sf. Liturghie în ziua de 6 august 1926, unde a auzitcum se cânta la strană, concluzionează sec şi ferm:„în judeŃul Sibiu însă, muzica tradiŃională şi-a pierdut cu totul urma sa.Cântarea bisericească a fost cu totul neglijată şi cântăreŃii o execută fiecare aşa cumpot şi cum ştiu” 4Se pare că în timpul Sf. Liturghii fiecare cântare executată desecretarul Olaru după cărticica „Cântările Sfintei Liturghii” de I. Popescu-Pasărea” 5 a stârnit lacrimi multe credincioşilor, care acum auzeau o cântaredespre care ştiau doar din poveşti 6 . Văzând starea aceasta precară a muzicii1 A se vedea: Sorin Dobre, Pr. Lect., Muzica bisericească tradiŃională din zona Sibiului: studiumonografic, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, ISBN 978-606-12-0019-1, pag. 275.2 Cultura, revistă literară-culturală, organ de publicitate al Asociației generale a cântărețilorbisericești din România, al cărei director fondator era Ion Popescu-Pasărea. A apărut întra anii 1911-1915, reluată în 1918 doar pe luna ianuarie, iar din 1919 până în 1944 a tipărit fără întrerupere.3 G.D. Olaru, Muzica în Ardeal, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1926, pag. 9.4 Ibidem, pag. 9.5 Ibidem, pag. 10.6 Ibidem, pag. 10.118

isericeşti în opoziŃie cu trăirile intense ale credincioşilor, Olaru se întrebala vremea aceea de ce nimeni din conducere nu era atent la nevoile acestuiŃinut. El se întreba retoric:„acum în epoca culturii şi civilizaŃiei, când până chiar şi pentru simplichelneri şi meseriaşi, caută să se înfiinŃeze şcoli, de ce oare în Transilvania (...) sălipsească edificiile de cultură pentru cantorii bisericeşti?” 7DorinŃa lui era ca autorităŃile bisericeşti să se mobilizeze de aşamanieră încât să redea transilvănenilor ”această comoară sfântă” 8 , deoarece”poporul credincios ortodox în aceste provincii nu se mai mulŃumeşte cucântarea unei muzici care nu-l mişcă, nu-l înalŃă cu sufletul sus, ci îi trebuiemuzica cu adevărat bisericească tradiŃională, de care a fost lipsit până acumdin cauza vitregiei trecutului” 9 .Muzica bisericească la vremea la care ne referim era într-o staretristă. Găsim multe astfel de mărturii în revista Cultura, în care cântăreŃiidin toate teritoriile îşi deplângeau neajunsurile. Una dintre ele atrage atenŃiaîn mod deosebit, deoarece este foarte dură:„strana, dacă nu e mută, a devenit de multe ori prilej de dezgust, pentru ceice ar dori să găsească în biserici balsamul alinător, pe care îl aduce armoniamuzicii bisericeşti” 10 .Se ajunsese la această stare din cauză că mulŃi dintre cântăreŃii activinu aveau nici o cultură muzicală sau bisericească. La aceasta se adăugau şivremurile tulburi, în care sectele atacau tot mai mult credinŃa străbună,context în care tinerii nu îşi mai doreau să devină cântăreŃi. Societateadevenea din ce în ce mai secularizată, ceea ce nu mai permitea ca ”elementealese să se aproprie de strană” 11 . Lipsa de interes din partea tinerilor pentrumuzica bisericească a condus ca în timp să apară tot mai des prin biserici7 Ibidem, pag. 11.8 Ibidem.9 Ibidem.10 Constantin Petre, Pr., Criza de cântăreți bisericești, în Cultura, an XVI, nr. 4-5, București, 1928,pag. 4.11 Ibidem, pag. 6.119

acele ”elemente slabe” 12 , care au deteriorat şi mai tare starea cântăriibisericeşti. 13SituaŃia cântăreŃilor era înrăutăŃită şi din cauză că ei fuseseră ”lăsaŃifără învăŃătură” 14 şi ”nu-i preŃuieşte nimeni, nici într-un fel şi luptă amar cupovara vieŃii de toate zilele” 15 .Ion Popescu-Pasărea cerea tot în revista amintită ca, pentrurevigorarea cântării, cântăreŃul ”de astăzi şi de mâine” 16 să urmeze ”o şcoalăcu 3-4 clase”, unde să înveŃe ”pe lângă cântările de strană şi muzica corală(...) contabilitatea şi să o practice în contabilitatea parohială” 17 .Se impunea, deci, în condiŃiile arătate, existenŃa unei instituŃii deînvăŃământ muzical bisericesc şi în Sibiu, în care să se formeze viitoriicantori 18 .Școlile primare dădeau Ńării elevi buni, instruiŃi, dar era „păcat că nusunt cârmuite, cum erau (n.n odinioară) de organisme bisericeşti” 19 , care arfi ştiut exact în ce nevoi se află Biserica şi ar fi acŃionat în consecinŃă.Împins de nevoia stringentă de a avea o şcoală de cântăreŃi şi înArdeal, Mitropolitul Nicolae Bălan a făcut apel către Ministrul Cultelor,Alexandru Lepădatu, şi către Ministrul Amenajărilor şi Domeniilor,Alexandru Constantinescu, un ”profund înŃelegător al nevoilor vremii” 20 ,cerându-le sprijinul pentru a transpune în realitate planurile legate de aceastăformă de învăŃământ. Astfel, la data de 21 martie 1926, Mitropolitul li seadresează după cum urmează:12 Ibidem.13 Ibidem.14 D. Furtună, Cântăreții bisericești, în Cultura, an XVI, nr. 6-7, București, 1928, pag. 3.15 Ibidem.16 Ibidem, pag. 5.17 Ibidem.18 A se vedea: Dicționar de termeni muzicali, Coordonator: Zeno Vancea, ed. Științifică șienciclopedică, București, 1984, pag. 79-80. ș. u..19 A. Luțcanu, Pr., Să îmbunătățim cîntarea bisericească, în „Telegraful Român”, an LXXIII, nr. 23-24, din 25 martie 1925, Sibiu, pag.2.20 (Redacția), Vorbirea de deschidere a Sinodului Arhidiecezan din 1925 rostită de Î.P.S. SaArhiepiscopul și Mitropolitul nostru Nicolae, în „Telegraful Român”, an LXXIII, nr. 31-32, din 1 mai1925, Sibiu pag. 1-3.120

„Domnule Ministru,De mult timp se simte în Arhidieceza noastră necesitatea unei şcolibisericeşti, pentru a cultiva cântarea bisericească, care înalŃă suflete şicultivă evlavia şi pentru a creia prin cântăreŃi instruiŃi bine în cele religioaseun organ de propagandă care să stea întrajutor preoŃilor.Pentru ridicarea acestei şcoli am avea terenul necesar, nu avem însămijloacele necesare pentru ridicarea unei clădiri, corespunzătoare cerinŃelorde azi, de aceea avem onoarea a vă ruga să binevoiŃi a ne vota o sumăpotrivită pentru a iniŃia clădirea unui edificiu pentru această şcoală.PrimiŃi etc.Sibiu, 21 III 1926” 21În această „comemorare”, Mitropolitul stabilise şi o posibilă locaŃiepentru şcoala de cântăreŃi, pentru a contracara un eventual refuz alautorităŃilor statului. „Grădina Lebu” 22 era alternativa locală pentru caaceastă instituŃie să aibă unde să îşi desfăşoare activitatea, iar alegerea nuera hazardată, deoarece aici funcŃiona o şcoală cu profil economic, lucru cenu putea fi decât benefic pentru viitorii elevi, aceştia putând fi „introduşiîntr-ale economiei, ca întorcându-se la sate, să introducă poporul în purtareanaŃională a gospodăriei” 23 . Perspectiva legată de acest spaŃiu se lărgea, dacăse lua în considerare şi faptul că elevii „ar putea fi introduşi în anumemeserii, pe cari le-ar putea deprinde la sate” 24 . Aşadar, Ministrul Cultelor dela aceea vreme putea veni în întâmpinarea acestui proiect prin acordarea„sumei potrivite” în vederea construirii unei clădiri, iar Ministrului21 Arhiva Mitropoliei Sibiu, comemorare a Mitropolitului Bălan, nr. 2772 Bis., din 21 martie 1926, alcărei conținut prefațează demersurile ulterioare, ce vor conduce la apariția Școlii de cântărețibisericești din Sibiu.22 A se vedea: Mircea Păcurariu, Pr. Prof., Un mecenat din mărginimea Sibiului Alexandru Lebu, înTR, an 126, nr. 43-44, Sibiu, 1978, pag. 4.23 Ibidem.24 Ibidem.121

Domeniilor, i se cerea „pământ cultivabil în hotarul Sibiului, pentrutrebuinŃele şcolii de cântăreŃi” 25 .Toate aceste cereri direcŃionate către cei doi Miniştri, trecute înComemorare, sunt reluate punctual în partea a doua a cererii şi întărite cuargumente de natură să convingă oficialităŃile de imperativul înfiinŃăriiacestei Şcoli de cântăreŃi în Ardeal fiind de altfel şi singura de acest gen dinîntreaga Arhidieceză.Trebuie subliniat meritul Mitropolitului Nicolae Bălan şi interesulmanifestat pentru dezvoltarea învăŃământului religios pe toată duratapăstoririi sale. În protocoalele sinodale care se regăsesc în arhivamitropolitană găsim adesea informaŃii despre acestă şcoală chiar cu multtimp înainte ca ea să devină o realitate, ceea ce denotă în mod limpede cădorinŃa exista încă de mai multă vreme în mintea Mitropolitului, însă nu seiviseră mijloacele reale de a transpune în ceva palpabil idealul său legat decântăreŃii bisericeşti.În şedinŃa a III-a din 4 mai 1926, art. 57, sunt evidenŃiate resurselefinanciare care ar putea ajuta la îndeplinirea acestui deziderat. Acolo seconsemnează următoarele:„Identificându-se cu totul cu principiile exprimate în concluzul CongresuluinaŃional-bisericesc nr. 53/1924, Adunarea decide ca din sumele ce s-ar obŃineapentru locarurile de şcoală ce nu pot fi redate încă bisericii pentru scopurile purbisericeşti, să se înfiinŃeze: O şcoală de cantori formând în această şcoală pecantorii satelor din sătenii cu deosebite aptitudini sufleteşti pentru a putea fi unsprijin preotului în lupta lui culturală religioasă” 26Cântarea bisericească urma să fie revigorată prin tinerii şcoliŃi laSibiu, după cum reiese şi din pasajul următor, desprins dintr-o circulară aMitropolitului, al cărei conŃinut reprezintă concluziile Consiliului25 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 2772 Bis., din 21 martie 1926, cerere pentru fonduri în scopulînființării Școlii de cântăreți ”Dimitrie Cunțan”.26 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu,1926, Sibiu, pag. 31.122

Arhiepiscopesc ca senat bisericesc, şedinŃă ce a avut loc la 27 iulie 1927.Aşadar membrii consiliului au fost de părere că:„Poporul nostru întotdeauna a Ńinut la o cântare frumoasă în biserică, ea –cântarea – frumoasă s-a considerat ca o deosebită podoabă bisericească şi ca unfactor de promovare a vieŃii evlavioase. Cursul de cântăreŃi va regenera modul decântare şi va introduce o uniformitate, stabilind şi o pronunŃare mai corectă” 27În altă parte se afirmau următoarele: ”vom păstra melodioaselenoastre cântări bisericeşti, introducând uniformitatea necesară şi mai puŃinadaptându-le vremurilor moderne” 28 , ilustrând prin aceasta care era rolulviitoarei instituŃii de cultură ce urma să-şi deschidă porŃile” cu scopul de apregăti buni cântăreŃi de strană şi destoinici dirigenŃi pentru a instrui şi aconduce un cor” 29 . Nu numai cei care intrau în şcoli vocaŃionale de acest tiptrebuiau să primească cunoştiinŃe despre cântarea bisericească, ci şi elevii„şcoalelor normale” 30 erau introduşi în acest studiu.Astfel, tot în sedinŃa a III-a de la „4 maiu 1926” 31 la art. 56, alineatulb), se consemnează că trebuie „să se insiste la On. Minister ca programaşcoalelor normale să cuprindă şi studiile tipicului şi cântărilor bisericeşti destrană” 32 .În acelaşi spirit, Mitropolitul Nicolae Bălan, „înfăptuitorul şipatronul acestei şcoli” 33 şi întreg consiliul s-au pus în slujba împliniriiacestui deziderat, trimiŃând numeroase cereri către Ministerele avizate săvină în sprijinul înfiinŃării acestei şcoli, dar şi către Sfântul sinod, fărăaprobarea căruia nu s-ar fi putut concretiza nimic.27 Circulara 7008, a Mitropolitului Bălan, care conŃine date preŃioase despre viitoarea Şcoală decântăreŃi bisericeşti din Sibiu, atât sub aspect ideatic cât şi organizatoric.28 (Redacția), Comunicat despre Școala de cântăreți, în „Telegraful Român”, an LXXV, nr. 68-69,din 23 septembrie 1927, Sibiu, pag.3.29 Ibidem, pag. 2.30 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu, 1926, pag. 31.31 Ibidem.32 Ibidem.33 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act. Nr. 71 din 5 mai 1931. Memoriu scris de Directorul Ştefan Morariuşi semnat de profesorii Nicolae Topolog, Vasile Chira, Ioan Luca.123

Dacă anul 1926 este un an de tatonări, un an în care s-au căutat şi s-au propus toate soluŃiile pentru ca proiectul Şcolii de cântăreŃi să devinăviabil şi începerea activităŃii sale să nu fie prea mult amânată, fapt ce ar fifost în detrimentul vieŃii bisericeşti şi al învăŃământului religios, deopotrivă,atunci anul 1927 devine cel al înfăptuirii, al încununării muncii depuse înlegătură cu acest proiect.Anul 1927 anunŃa „o eră nouă pentru cântăreŃii bisericeşti” 34 . Înbugetul pe acest an Ministerul Cultelor şi al Artelor prevăzuse pentru fiecareEparhie în parte câte 4 catedre la şcolile de cântăreŃi, un salariu pentrudirector, secretar şi personal nedidactic, dând astfel avânt învăŃământuluireligios muzical, care îi pregătea pe cântăreŃii bisericeşti, care până la acelmoment fusese lăsat în voia sorŃii. Contextul legislativ, vedem, era favorabilînfiinŃării de şcoli de cântăreŃi, în toate eparhiile, aceasta în cazul în care nuexistau deja.Aşadar, acum era un moment potrivit de a-şi începe activitatea şi laSibiu această instituŃie. La momentul deschiderii Școlii de cântăreŃibisericeşti din Sibiu presa religioasă semnalizează prompt aceastăinaugurare, cu atât mai valoroasă cu cât era „singura (n.n. şcoală) de acestfel în întreg Ardealul” 35 .În urma cererilor adresate Ministerului Cultelor, ArhiepiscopiaSibiului primeşte avizul favorabil înfiinŃării Şcolii de cântăreŃi, iarregulamentul şi programa analitică urmau să fie aceleaşi cu cele pe care leadoptaseră şcolile de profil deja existente în Ńară.Din conŃinutul Regulamentului se vede că aria curriculară era destulde amplă pentru o instituŃie al cărei profil era unul apropiat mai degrabă deaspectul practic al cântării bisericeşti, ceea ce confirmă că o astfel de şcoalăurmărea să creeze oameni de cultură, care să aibă pe lângă cunoştinŃe demuzică bisericească şi altele de natură să îi confere absolventului34 Ion Popescu-Pasărea, O eră nouă, în ”Cultura”, an XVI, nr. 1-2, București, 1927, pag.3.35 Ibidem.124

perspective mai largi, decât acelea legate de strană. Mitropolitul Bălananticipase acest lucru şi chiar mizase pe deschiderea acestor orizonturi, dupăcum am consemnat mai sus în acea „Comemorare” pe care o făcuse spre aaşeza cât mai convingător în pagină doleanŃele legate de înfiinŃarea acestuitip de şcolarizare.Această idee a complementarităŃii şi a complexităŃii învăŃăturiioferite de Şcoala de cântăreŃi din Sibiu este întâlnită în mai multedocumente mitropolitane, în care se consemnează perspectiva intelectualăde înalt nivel ce le era rezervată elevilor care urmau să se înscrie aici.Cu câteva luni înainte de deschiderea cursurilor, într-un Raportgeneral al Consiliului Arhiepiscopesc plenar, la acluzul 24, înregistrat cu nr.4705/1927 se arată clar că strana nu mai putea fi deservită doar de învăŃătorisau absolvenŃi ai şcolii normale de stat deoarece ei „nu cunosc tipicul şicântările bisericeşti şi nu mai fac serviciul cântăreŃilor în biserică.Împrejurarea aceasta precum şi dorul de a cultiva în toată frumuseŃea lorcântarile bisericeşti ne-au îndemnat să proiectăm înfiinŃarea unui curs decântăreŃi aici la Sibiu” 36 . Precizări se fac şi asupra viitorilor cursanŃi: „ eleviiacestei şcoli vor fi tineri care au absolvat cu succes şcoala primară cu cursulsuplimentar, având etatea între 16-25 ani. Cursul va avea durată de 2 ani şiel va împărtăşi elevilor cunoştiinŃele necesare din studiul biblic, mărturisireaortodoxă, cultul divin, cântările bisericeşti şi tipic, muzica vocală şiinstrumentală, constituŃia bisericii şi noŃiuni din unele meserii pe care le vorputea practica cu folos la sate” 37 . Iată, aici întâlnim pentru prima dată orezumare schematică, dar reprezentativă pentru aria curiculară ce urma să opropună această şcoală vocaŃională, care nu se limita numai în a forma oanumită clasă de profesionişti, tagma cântăreŃilor de strană, ci îşi propuneaŃeluri mult mai măreŃe, în care complexitatea, plurivalenŃa ocupaŃională a36 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu, 1927, Sibiu, pag. 66.37 Ibidem.125

viitorului absolvent să îi creeze acestuia beneficii notabile şi care să aducă,deopotrivă, un aport considerabil la dezvoltarea vieŃii săteşti.Un Extras din protocolul Adunării Eparhiale, şedinŃa a V-a, Ńinută la24 mai 1927, care are ca „prezident” 38 pe Mitropolitul Bălan şi notar Dr.Liviu Ionaşiu, ne conduce pe traiectoria legislativă pe care a urmat-o deciziade înfiinŃare a şcolii de cântăreŃi. Aşadar, conŃinutul extrasului este cel carene redă cu exactitate momentul în care s-a hotărât soarta şcolii. Voi redaceea ce s-a consemnat în extrasul nr. 73:„La ordinea zilei urmează comisia bisericească, raportorul Ioan Dumaprezintă actul Consiliului Arhiepiscopesc din 8. V. 1927 nr. 3403 referitor lanecesitatea urgentă a înfiinŃării unei şcoli de cântăreŃi bisericeşti.La propunerea comisiunei Adunarea decide înfiinŃarea acestei şcoli la 1septemvre 1927” 39 .Data la care se efectuează acest extras, de către secretarulArhiepiscopiei, este 21 iunie 1927.La 1 iulie a aceluiaşi an Mitropolitul Bălan face o adresă cătreSenatul Episcopesc Sibiu prin care le aduce la cunoştinŃă membrilor lui că s-a luat decizia înfiinŃării „şcolii de cântăreŃi bisericeşti şi deschiderea ei cuîncepere dela 1 septemvre 1927” 40 . Totodată Mitropolitul precizează şi careva fi sediul noii instituŃii „în lipsă de alte localităŃi” 41 , şi anume „casele de laşcoala economică Lebu” 42 . Motivul pentru care se face această adresă este„rugarea” 43 de a se dispune evacuarea locaŃiei pentru „începerea şi adaptarea38 Protocolul Sinodului Arhidiecezei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu, 1924, pag. 40.39 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 3403/1927, extras privind data înființării Școlii de cântăreți.40 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 6333/1927, adresă către Senatul Episcopesc Sibiu pentruanunțarea faptului că s-a luat decizia înființării Școlii de cântăreți și începerea acesteia de la 1septembrie 1927.41 Ibidem.42 Ibidem.43 Ibidem.126

lor, ca cu deschiderea şcoalei la 1 septemvre 1927, ele să poată fi puse lanoua lor destinaŃiune” 44 .Depăşind hăŃişul legislativ, proiectul intra acum pe drumul sinuos alorganizării administrativ-economice şi didactice, odată cu alegereaprofesorilor ce aveau menirea de a crea cântăreŃi „evlavioşi şi bine instruiŃi”,după dorinŃa Mitropolitului fondator.La 13 iulie se întruneşte „comisiunea” pentru discutarearegulamentului şi a salarizării cadrelor didactice. Suma acordată de cătreConsiliul Arhiepiscopesc pentru retribuŃia profesorilor a fost considerată cainsuficientă pentru a acoperi toate cheltuielile celor care urmau să le fiedascăli viitorilor cântăreŃi cu diplomă. Acest proces-verbal este semnat deurmătorii: Arhimandrit Vasile Stan, Mateiu Voileanu, Theodor ScorobeŃ,Candid Popa, Timotei Popovici şi Gheorghe Maior, adică membrii comisieidelegate de Mitropolit să urmărească îndeaproape toate problemele cepriveau deschiderea cursurilor Şcolii de cântăreŃi la 1 septembrie. Ca oriceproiect de oarecare anvergură şi concretizarea acestuia a întâmpinat o seriede dificultăŃi, a căror rezolvare s-a găsit în timp optim pentru ca festivitateade inaugurare a cursurilor să nu suporte amânare.La 27 iulie Mitropolitul Nicolae Bălan semnează un „Consens” încare sunt precizate catedrele scoase la concurs pentru şcoala ce îşi deschideaporŃile peste 2 luni. Tot aici sunt cuprinse şi cerinŃele ce trebuiau îndeplinitede viitori dascăli pentru a putea fi acceptaŃi la catedrele vacante.Pentru aspiranŃii la statutul de elev al acestei şcolii probeleexaminatorii se dădeau la limba română, istoria biblică şi auz muzical.Limitele de vârstă erau cuprinse între 16 şi 25 de ani, iar durata studiilor erade 2 ani şi 8 luni. Se acceptau în vederea susŃinerii examenului absolvenŃi aişcolii primare şi ai cursului suplimentar.44 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 6333/1927; adresă către Senatul Episcopesc Sibiu pentruanunțarea faptului că s-a luat decizia înființării Școlii de cântăreți și începerea acesteia de la 1septembrie 1927.127

Toate deciziile care gravitau în jurul viitoarei şcoli de cântăreŃibisericeşti au fost grupate în Circulara 7008 din 27 iulie 1927, aMitropolitului Bălan, fiind aduse în acest fel spre cunoştinŃă tuturor oficiilorparohiale şi protopopeşti din Arhidieceza română de Alba-Iulia şi Sibiu.După publicarea acestei circulare prin informarea ce se aduceaclerului se spera ca numărul celor care se vor prezenta la examinare să fiedestul de mare şi ca şcoala să îşi dovedească faptic necesitatea şi eficienŃa.Admiterea la Şcoala de CântareŃi de la Sibiu se făcea pe baza uneidocumentaŃii care cuprindea mai multe acte referitoare la datele personaleale candidatului, nelipsită fiind recomandarea preotului paroh. Relevantpentru necesitatea existenŃei unei astfel de recomandări, este faptul că în maitoate preotul sublinia motivul pentru care alătura recomandarea sa unuienoriaş, care dorea să ajungă la statutul de cantor cu studii. Nu de puŃine orise întâmpla să coincidă textul recomandărilor în special acolo unde se făceareferire la nevoia de a avea la strană o persoană instruită, aptă să se alăturepreotului în procesul de educare moral-religioasă a credincioşilor.Actele anexate cererilor de înscriere, prevăzute în Circulara 7008, aMitropolitului Bălan, erau următoarele:1. Certificat de naştere2. Certificat de botez3. Certificat oficios al parohului4. Atestat medical5. Certificat de absolvire a celor 6 clase elementare.Trebuie însă evidenŃiat şi faptul că se mai întâmpla sporadic ca aceastădocumentaŃie să fie diferită prin adăugarea sau omiterea unui act, pe carecandidatul îl găsea important şi potrivit pentru a intra în componenŃadosarului său. Aceste cereri erau aprobate spre participare în concurs,Ńinându-se astfel cont de subiectivitatea candidatului în a-şi alcătui un dosarcare să vorbească în termeni cât mai pozitivi despre aptitudinile sale deviitor cantor, cu atât mai necesare cu cât vorbim despre o şcoală vocaŃională,unde talentul, înclinaŃia spre acel domeniu, era o componentă esenŃială.128

Vom reda în cele ce urmează una dintre cereri, pentru a reliefamodul de concepere al acestora. Aşadar, iată ce cuprindea:”Prea Venerabil Consiliu Arhiepiscopesc,Subsemnatul, supus fiu sufletesc, din Poplaca jud. Sibiu, am fost la sf.Biserică când Dl părinte nea publicat întruna din duminecile trecute despre cursulde cântăreŃi bisericeşti. Cu mare bucurie aş dori şi eu să fiu primit la acel curs, cudeosebire că îmi place să cercetez sf. Biserică şi D-zeu mea dăruit şi voce bună. Înşcoală şi la armată am fost cel dintâiu cântăreŃ. Maş bucura când aş putea învăŃacântări bisericeşti, să pot şi eu lăuda pe D-zeu cu cântări în sf. Biserică.Vin deci cu rugarea către Veneratul Consiliu Arhiepiscopesc săbinevoiască a mă admite şi pe mine la examenul de primire la curs de cântăreŃi.La rugarea mea aştern documentele următoare:Extras de botezExtras dela matricula civilăCertificat şcolarCertificat de moralitateCertificat medical.Repetând rugarea rămân al Prea Venerabilului Consiliu ArhiepiscopescPoplaca în 22 august 1927. Supus fiu sufletescIoan Bădilă” 45Cererile vizau de multe ori probleme chiar mai complexe decît celelegate de dosarul pentru admitere. Astfel, la cîteva luni de când şcoala activadeja, direcŃiunea primea o scrisoare al cărei conŃinut ne dovedeşte cărenumele şcolii era în plină expansiune. Aceasta era concepută după cumurmează:”On. DirecŃiune a şcoalei de vocaŃiune Sibiu,On. Dle Director subsemnatul Zuga Ioan com. Adrian Jud. Mureş amabsolvat IV (patru) clase secundare sunt în etate de 20 ani, m’am hotarât să trec deliberă voie dela religiunea greco-catolică, la cea ortodoxă română pentru care am şiprimit informaŃiuni şi am şi făcut prima prezentare, adecă sunt în trecere.45 Arhiva Mitropoliei Sibiu, Rugarea lui Ioan Bădilă, din Poplaca, nr. 492, din 22 august 1927.129

Vă rog Dle Director să binevoiŃi a-mi da explicaŃiuni dela şcoala ce cuonoare conduceŃi:Ce spese sunt?Se primeşte ajutor de la stat?În cât timp?Doresc să ştiu care sunt cele mai mici preŃuri şi cel mai scurt timp.După informaŃia D-voastre aş avea voie să mă înscriu şi eu dacă potajunge, fiincă sunt sărac. Am obŃinut nota medie la studii 6,21. La caz deneconvenŃie să ştiu să intru pe altă carieră.Cu cel mai mare respect Vă rog D-le Director a-mi comunica cele cerute.Totodată vă rog de răspuns cât de curând.Adrian la 28 martie 1928. Cu deosebită stimă Zuga Ioan” 46 .DorinŃa de a urma cursurile era, după cum vedem, în plină creştere,însă neajunsurile materiale erau cele care se interpuneau de această datăîntre elev şi şcoală.Problemele legate de şcolarizare vor continua pe tot parcursul anului1927, deoarece fiind o instituŃie aflată la început de drum nu era nici foartecunoscută, iar legislaŃia aferentă nu era desăvârşită, deci încurcăturile erauinevitabile. Ceea ce contează însă într-un astfel de moment, este faptul căşcoala era în plină dezvoltare, iar numele ei devenea din ce în ce maicunoscut.Timiditatea unui nou început şi parcursul legislativ şovăielnic nu auocolit nici acest nou înfiinŃat centru de cultură, iar documentaŃia studiatăsusŃine deplin această ipoteză. În Protocoalele şi Procesele verbale care neaurămas în Arhiva Mitropolitană găsim informaŃii despre locaŃia iniŃială aŞcolii de cântăreŃi, adică grădina Lebu unde s-au făcut în acel an „reparaturişi adaptări mai însemnate” 47 , deoarece „clădirile FundaŃinunii Alexandru46 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 32 din 31 martie 1928, cerere de informare din partea lui ZugaIoan privind condițiile materiale din cadrul Școlii de cântăreți.47 Arhiva Mitropoliei Sibiu, procesul Verbal al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei ortodoxe românede Alba-Iulia şi Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, pag. 110.130

Lebu, din str. Orfanilor nr. 5” 48 , trebuiau „adaptate pentru plasarea Şcolii decântăreŃi înfiinŃată la începutul anului şcolar 1927/1928” 49 .După fixarea locului unde avea să îşi desfăşoare activitatea, respectivgrădina Lebu, aleasă ca locaŃie pentru anumite beneficii pe care le ofereaelevilor prin deschiderea unor perspective mai vaste, deoarece aici funcŃionaşi o şcoală economică, rămâneau de stabilit membrii corpului didactic şimateriile care trebuiau studiate în această şcoală de cântăreŃi bisericeşti.Tot în procesul verbal la care am făcut referire mai sus găsim şipreŃioase informaŃii despre corpul didactic, alegerea lui, şi materiile de careaveau să se îngrijească membrii acestuia.Aşadar, la Acluzul 16 al Raportului Congresului Arhiepiscopesc casenat Bisericesc se arată următoarea componenŃă a catedrelor şi aresponsabililor acestora. Iată textual informaŃia citată:„În virtutea concluzului sinodal nr. 73 dela 24 maiu 1927, cu începere de la1 octomvre 1927, s-a deschis şcoala de cântăreŃi, înfiinŃată de Biserica noastră.La această şcoală s-au sistematizat următoarele catedre:1 Catedră din limba română1 Catedră pentru cântări bisericeşti şi tipic1 catedră pentru muzica vocală şi instrumentală1 Catedră pentru studiile biblicePentru ocuparea acestor catedre s-a publicat concurs fiind sistematizatpentru fiecare de la stat salariu de bază 800 lei lunar cu toate adausele legale” 50 .În ”Telegraful Român” din 9 august 1927 se publică concursul pecele patru catedre ce se înfiinŃau odată cu şcoala. Tot aici se dau detalii şidespre ”calificaŃiunile” 51 pe care le ”vor documenta” 52 candidaŃii. Astfel,48 Ibidem.49 Ibidem.50 Arhiva Mitropoliei Sibiu, procesul Verbal al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei ortodoxe românede Alba-Iulia şi Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1927, pag. 75-76.51 (Redacția), comunicat despre Școala de cântăreți, în TR, an LXXV, nr. 58, din 9 august 1927,Sibiu, pag. 7.52 Ibidem.131

pentru limba română se puteau prezenta candidaŃi ”absolutori” 53 depedagogic şi deŃinători de ”diplomă de învăŃător pentru şcoalele primare” 54 .La studii biblice şi cântări bisericeşti se cereau absolvenŃi de teologie, caresă aibă şi un ”testimoniu de calificaŃiune preoŃească” 55 , iar la muzică vocalăşi instrumentală se accepta ”diplomă de la Conservator” 56 . Aşadar, viitoriidascăli trebuiau să fie oameni bine instruiŃi pentru a putea la rândul lor sătransmită generaŃiilor de cântăreŃi ce vor ieşi de pe băncile şcolii, o educaŃiealeasă şi deprinderi valoroase în practicarea muzicii bisericeşti.Numirea profesorilor pe posturile nou create se face prin respectareacu stricteŃe a calificaŃiunilor cerute. Deducem aceasta din documentulurmător, unde sunt precizate numele profesorilor şi implicit pregătirea lor.Iată ce detalii desprindem din el:”În urma cererilor intrate corpul didactic a fost instituit astfel:Profesor pentru studiile biblice, totodată şi director al şcoalei a fost numitpreotul Ştefan Morariu din CunŃa.Profesor de cântările bisericeşti, muzică vocală şi instrumentală a fostnumit preotul Nicolae Topolog din Turnişor.Profesor de limba română a fost numit învăŃătorul diplomat Vasile Chiradin Avram Iancu.Şcoala deocamdată s-a aşezat în casă potrivită în grădina unde esteeconomia fericitului Alexandru Lebu.Pentru anul şcolar curent 1927/1928 sunt primiŃi 20 de elevi interni, caripentru întreŃinere plătesc 1000 lei lunar” 57 .Textul acesta este preŃios pentru că sintetizează rapid date desprelocaŃie, profesori, materii şi elevi şi datele oferite clarifică situaŃia iniŃială aŞcolii de cântăreŃi.53 Ibidem.54 Ibidem.55 Ibidem.56 Ibidem.57 Arhiva Mitropoliei Sibiu, Procesul Verbal al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei ortodoxe românede Alba-Iulia şi Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1927, pag. 75-76.132

Am văzut că numărul elevilor care puteau fi acceptaŃi era de maxim20 persoane, iar profesorii doar 3 pe un număr de 4 catedre. Modestăimagine a unei instituŃii, însă deosebit de realistă dacă ne raportăm la toŃifactorii care au condus şi au contribuit la deschiderea acestei şcolii.Mitropolitul Bălan şi-a dorit această şcoală ca un răspuns la nevoia de aavea cantori cu studii la strană, oameni care să se alăture preotului şi săsprijine activitatea sa misionară şi educativă în popor. Tot de realism Ńine şinumărul de elevi aprobat. 20 de elevi nu era nici mult, dar nici puŃin, era unnumăr la care se putea ajunge relativ uşor pentru că cei vizaŃi erau numeroşi,însă nu putea fi depăşit din lipsa spaŃiului pentru clase sau pentru cazare.Din cauza pregătirilor necesare deschiderii noului an şcolar, datadeschiderii s-a amânat pentru ziua de 25 octombrie 1927, aşa cum reiese dinactul 10044/1927, iar programul primei zilei era următorul:„Sfânta Liturghie în biserica catedrală împreunată cu chemarea DuhuluiSfânt, apoi întrunirea la ora 11 a.m. în sala cea mare din edificiul şcoalei, cântareaÎmpărate Ceresc, o cuvântare scurtă din partea directorului şcoalei cu răspuns dinpartea prezidiului Consiliului Arhiepiscopesc” 58 .După cum reiese din documente, primii elevi declaraŃi admişi pentruanul şcolar 1927-1928 nu depăşau un total de 16 tineri 59 .58 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 10044, din 25 octombrie 1927, programul primei zile în cadrulȘcolii de cântăreți.59 Arhiva Mitropoliei Sibiu, Matricola școlii pe anul 1927-1928; Lista nominală cu prima generație deelevi ai Școlii de cântăreți bisericești din Sibiu este următoarea:Aron Ioan, VinŃul de JosBote Iov, TîrnăviŃaBădilă Ioan, PoplacaCosma Ioan, DrâmbariuDrăghiŃă Damian, TăuDuma Ioan, łichindealMihăilă Ioan, AgnitaMihailă Ioan, CrişMuntean Ioan, HunedoaraPuiu Ioan, TopliŃa românăRoman/Oleh/ Gheorghe, BăŃaniiTimar Ioan, VinŃul de josTufar Nicolae, Sibişelul noułifreu Emanuil, Nădeşul săsescVălean Ioan, Cristian133

Acestora li se cerea să se prezinte până „la data de 16 X a.c pentruînmatriculare” 60 , având asupra lor suma pentru taxă de 3000 de lei şi „hainepentru pat” 61 . Lista candidaŃiilor declaraŃi admişi devine definitivă, însă doardupă data de „15 novembre” pentru că şi la aceea dată încă se mai emiteauacte ce trebuiau înregistrate cu nume ale elevilor ce apar inclusiv în lista demai sus. SituaŃia aceasta era creată de faptul că mulŃi dintre candidaŃi nuaflaseră în timp optim despre nou înfiinŃata şcoală pentru a-şi depunedosarele din timp. Interesul crescut faŃă de cursurile de cantor bisericesc necertifică faptul că iniŃiativa de a cere înfiinŃarea acestei şcolii, care i-aaparŃinut Mitropolitului Bălan, a fost laudabilă şi extrem de utilă pentrunevoile ”turmei” pe care o păstorea cu deosebită dragoste.Afirmam mai sus că se regăsesc printre acte unele care menŃioneazăexaminări mult mai târziu decât data prevăzută iniŃial pentru începereacursurilor, adică 25 octombrie 1927. Astfel, în actul 10781/1927 suntamintiŃi elevii Dan Ionel, Irimie Ştefan, Maiorescu Matei, Gheorghişor Iosifşi łic Andronic, care au fost examinaŃi în 12 noiembrie în conformitate cuprotocolul din 26 octombrie. 62 Textul solicitării făcute sub numărul de maisus cerea ca aceştia să fie înmatriculaŃi „ca elevi ordinari ai Şcoalei deCântăreŃi, care acum cu totul are 17 elevi”. 63Motivul pentru care apare o discordanŃă între lista iniŃială din 28septembrie 1927 şi aceasta datată cu 2 luni mai târziu este acela că anumiŃielevi declaraŃi admişi în prima etapă, şi care apar pe lista din septembrie, auaplicat ulterior cereri de retragere, deoarece cheltuielile cu şcolarizarea eraumult prea mari faŃă de cele pe care le-ar fi putut suporta.Ganea Traian, Boiul Mare.60 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 9216 Bis., din 28 septembrie 1927, cerere de prezentare învederea înmatriculării și achitării taxei de școlarizare.61 Ibidem.62 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 10781 din 15 noiembrie 1927, extras cu privire la examinăripentru admitere ulterioare începerii anului școlar.63 Ibidem.134

Ca exemplu, putem aminti cererea lui Damian DrăghiŃă, din Tău, celcare ocupa poziŃia a cincea în lista de început şi care face o astfel de petiŃiecătre direcŃiune, cerând retragerea şi restituirea documentelor. Actul nr.10136 Bis./1927 înregistrează următoarele:„elevul primit la şcoala de cântăreŃi, Damian DrăghiŃă, din Tău, arătând că nupoate suporta cheltuielile se roagă a i se restitui documentele” 64Întâlnim însă şi cazuri de elevi care, deşi au candidat la examen, nuau reuşit să treacă de comisie, iar ca atare nu se află pe lista cu admişi. Esteşi cazul „tinerilor” 65 : Petru Rusu, din Cerbel şi Ioan Dan, din Alma, TârnavaMare. Socotind numărul celor care au participat la examen ajungem la cifra23, dintre care vor fii şcolarizaŃi efectiv doar 17. Restul de 6 sunt cei care nuau trecut examenele sau care s-au retras din pricina taxei de şcolarizare multprea mare. ToŃi cereau cu regret restituirea actelor pentru că nu puteau săsuporte acele cheltuieli lunare de 1000 de lei.Primul an pentru Şcoala de CântăreŃi de la Sibiu însumează unnumăr de 17 elevi şcolarizaŃi, care urmează efectiv cursurile, iar acest fapteste adeverit şi de actul nr. 57101/1927, care este o adresă din parteaMinisterului Cultelor şi Artelor către Şcoala de CântăreŃi prin care li seaducea la cunoştiinŃă că se subvenŃionează cu 50% un număr „de 17 carnetede identitate pentru reducere pe CFR” 66 . Vedem, aşadar că la 17 decembriecând se emite această adresă numărul de elevi era deja stabilit.LocaŃia, după cum am văzut, era stabilită iniŃial, în grădina Lebu, iartoate pregătirile ce Ńineau de organizare deschiderii acestui an şcolar1927/28 au trecut în grija celui care ocupa funcŃia de Director al „Scoaleiortodoxe române de cântăreŃi bisericeşti din Sibiu”, adică preotul ŞtefanMorariu. Lui îi revine sarcina dificilă de a descurca hăŃisul unui început de64 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 10136 Bis./1927, cerere de retragere din școală, motivul fiindimposibilitatea achitării taxei de școlarizare.65 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 9526 Bis./1927, tablou nominal cu elevi nedeclarați admiși.66 Arhiva Mitropoliei Sibiu, actul nr. 57101/1927, emis de Ministerul Cultelor şi Artelor în 17decembrie 1927.135

drum, întotdeauna mai greu, poate chiar prea greu uneori şi cu multeobstacole de depăşit.Detaliile erau capitale pentru buna funcŃionare a şcolii astfel ca nuputeau fi neglijate aspecte legate de cazare sau de hrană a viitorilor cursanŃi.Există documente care arată relaŃiile comerciale stabilite întreinstituŃia nou înfiinŃată şi diferiŃi prestatori de servicii. Contractele seîncheiau deopotrivă pentru Institutul Şagunian, pentru orfelinat şi pentruşcoala de cântăreŃi.Nimic din tot ceea ce Ńinea de administrarea noii Şcoli nu trebuia săfie pierdut din vedere, iar conŃinutul contractului subliniază întru totul grijaaceasta. Perfectarea juridică a prestării de servicii, adică aprovizionarea cupâine, denotă cât de important era pentru conducerea Şcolii de cântăreŃi, şiimplicit şi pentru celelalte părŃi contractante, să creeze condiŃii optimepentru desfăşurarea cursurilor. Alăturarea noii instituŃii celorlalte, deosebitde importante pentru învăŃământul teologic sibian şi nu numai, arată clar căîncă de la început această şcoală de cântăreŃi a fost integrată unui circuit, casă spunem aşa, de şcoli vocaŃionale al căror prestigiu era considerabil înlumea religioasă.Contractul stipulează de o manieră precisă care erau termenii subcare urma să se desfăşoare furnizarea de materie primă, adică făina careprovenea din cultivarea terenului obŃinut pentru întreŃinerea acestorinstituŃii, şi „liferarea” pâinii „în calitatea şi cantitatea” 67 desemnată cu o ziînainte. Făina, materia primă, era recolta pe care o aveau instituŃiile de peterenurile ce le erau arendate. Astfel pentru „trebuinŃele” 68 Şcoalei decântăreŃi avem date ce apar în diferite documente despre posesia „a 30jugăre teren arabil în comuna Tălmaciu” 69 , care s-au primit de la stat, dar şi67 Ibidem.68 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 8257/1927, act de proprietate care menționează diferite proprietățiși surse de venit ale școlii.69 Arhiva Mitropoliei Sibiu.136

”propietăŃi cumpărate în satele Alămor şi Loamneş în număr de 350jugăre” 70 .Ulterior în 1928 se regăsesc acte care indică o renunŃare la terenuldin Tălmaciu, şi la arendarea lui, preferându-se cel de la Alămor. Nu secunosc explicit motivele care au determinat o astfel de decizie. Arendareaterenului de la Alămor se face ”către Adam Matta, pentru suma de 32.500lei pe un termen de un an” 71 .Putem concluziona, pe baza acestui contract, că până şi ceva aparentlipsit de importanŃă, banal chiar, precum asigurarea cu pâine a elevilor eraun fapt extrem de important şi deloc de neglijat în vederea asigurării bunuluimers al activităŃii şcolare şi extraşcolare al acestui nucleu de instituŃii, careconstituia de fapt tot ce era mai reprezentativ pentru învăŃământul sibianreligios. Nerespectarea termenilor contractuali atrăgeau după sine orăspundere morală, dar mai ales juridică, foarte aspră pentru IoanHurdubelea. Acesta garanta cu întreaga sa avere mobilă şi imobilă, cuonoarea sa, că pâinea va avea calitatea cerută, iar cantitatea va fi onorată.Am văzut, aşadar, seriozitatea cu care se tratau toate aspectele cepriveau Şcoala de cântăreŃi, precum şi alăturarea ei Academiei teologice,şcoalei normale sau orfelinatului ortodox, ca o componentă a unui întregunitar.Următorul contract, cel despre carne, scoate în evidenŃă că hranasufletească ce o primeau prin studiu era completată şi de una în plan trupesc.ConŃinutul acestuia arată că şi în ceea ce priveşte ”liferarea cărnii” paşiijuridici de urmat sunt aceiaşi ca în cazul pâinii. Subliniam mai sus că nimicnu e hazardat, iar controlul lucrurilor evidenŃiază o gândire abilă cu veleităŃiorganizatorice, care aparŃinea fără echivoc Mitropolitului Bălan, dar care erapusă în practică de cei care conduceau efectiv Şcoala normală, Internatul70 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 11008/1927, extras ce menționează cumpărarea unor proprietăți înAlămor și Loamneș.71 Arhiva Mitropoliei Sibiu, act nr. 12230/1928, decizie privind renunțarea la un teren în Tălmaciu șiarendarea altuia în Alămor.137

preoŃesc, orfelinatul şi implicit Şcoala de cântăreŃi bisericeşti şi ale cărornume le regăsim enumerate în primele rânduri ale contractelor.Acesta a fost parcursul anului 1927, anul deschiderii Şcolii decântăreŃi din Sibiu, care la jubileul de 10 ani va primi numele de ”Școala decântăreŃi bisericeşti ”Dimitrie CunŃan”, demunire sub care, de altfel, este şirecunoscută în rândul instituŃiilor de învăŃământ muzical religios.În încheiere trebuie să apreciem rolul pe care l-a avut şcoala înconservarea cântării bisericeşti pe teritoriul Ardealului, ca factor de unitateşi stabilitate, prin absolvenŃii pe care i-a dat Ńării, în număr de 300, până ladesfiinŃarea ei din anul 1952, ca urmare a unui decret al Sf. Sinod din 1951,care prevedea ca în fiecare eparhie să existe doar o şcoală superioară deînvăŃământ religios, în Sibiu existând şi Institutul ”Andrei Șaguna”.138

RAPOARTE DE ACTIVITATE ŞTIINłIFICĂÎ.P.S. Prof. Univ. Dr. LAURENłIU STREZAArhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul ArdealuluiRaport de activitate ştiinŃifică pe anul 2009I. PUBLICAłIICărŃi:1. Cuvânt de binecuvântare în vol. „Romii – actualitate şi perspectivă”,coordonator prof. univ. dr. Elena Macavei, ed. AsociaŃiunii Astra, Sibiu, 2009.2. Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului, vol. II,ed. Andreiana, Sibiu, 2009 – coautor.3. Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului, vol. III,ed. Andreiana, Sibiu, 2009 – coautor.4. Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului, vol. IV,ed. Andreiana, Sibiu, 2009 – coautor.5. Ctitoria Martirilor Brâncoveni din łara Făgăraşului – „łara cerurilordeschise” în vol. „Valori ale patrimoniului cultural naŃional. Arhitectură şi artăreligioasă. Icoane româneşti. Tezaur imnografic”, Braşov, 2009.Studii şi Articole:6. „Răsărit-a lumii lumina cunoştinŃei”, în „Telegraful Roman”, anul 157,nr. 1-2, 1 şi 15 ianuarie 2009, p. 1-3.7. „Alegerea şi întronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Kiril ca cel dealXVI-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse”, în „Telegraful Roman”, anul 157,nr. 5-8, 1 şi 15 februarie 2009, p. 1-2.8. În Biserica Măririi Tale stând, în cer ni se pare a sta, Născătoare deDumnezeu, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 9-12, 1 şi 15 martie 2009, p. 1-2.9. Călători împreună cu Hristos spre Praznicul Învierii, în „TelegrafulRoman”, anul 157, nr. 13-114, 1 aprilie 2009, p. 1-2.139

10. Învierea Domnului şi suferinŃele lumii noastre – Pastorală la ÎnviereaDomnului 2009, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 15-16, 15 aprilie 2009, p. 1-2.11. ÎnălŃarea Domnului. Prilej pentru noi de a năzui mereu spre cele înalte, în„Telegraful Roman”, anul 157, nr. 17-20, 1 şi 15 mai 2009, p. 1-3.12. Duhul Sfânt – Duhul mărturisirii dreptei credinŃe şi al păstrării valorilorneamului, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 21-24, 1 şi 15 iunie 2009, p. 1-3.13. În mijlocul fraŃilor noştri români din Suedia 25 – 30 aprilie 2009, în„Telegraful Roman”, anul 157, nr. 25-28, 1 şi 15 iulie 2009, p. 1-3.14. O chemare şi o îndatorire sfântă: Să o cinstim pe Maica Domnului,precum o cinstesc îngerii şi sfinŃii, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 29-32, 1 şi15 august 2009, p. 1-3.15. SfinŃenia – atribut dumnezeiesc şi înveşmântare a lumii create. Gânduri laSf. Mare Muc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr.37-40, 1 şi 15 octombrie 2009, p. 1-3.16. Rolul Bisericilor creştine din Europa potrivit documentelor pregătitoareale celei de-a Treia Adunări Ecumenice Europene (AEE3), în rev. „ŞtiinŃă şiCultură”, nr. 6-9, editura UniversităŃii „Vasile Goldiş”, Arad, decembrie, 2009.17. Taina Întrupării Domnului – Taina iubirii Preasfintei Treimi pentru om, înrev. „Cenaclul de la Păltiniş”, an I, nr. 7, decembrie 2009.18. „Îndreptător credinŃei şi chip blândeŃilor” – Sf. Ierarh Nicolae, pildă deevlavie şi milostenie, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 45-46, 1 decembrie2009, p. 1.19. Samarineanul milostiv, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 41-44, 1, 15noiembrie 2009, p. 1-3.20. „Puterea vederii lăuntrice”, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 45-46, 1decembrie 2009, p. 3.21. „Hristos se naşte, măriŃi-L!”, în „Telegraful Roman”, anul 157, nr. 47-48,15 decembrie 2009, p. 1-3.II.Participări, conferinŃe şi simpozioane:• 30 ianuarie 2009 - Participare la sesiunea de comunicări ştiinŃifice „Sf. TreiIerarhi – protectorii învăŃământului teologic”, organizată în aula „Mitropolit IoanMeŃianu” a FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu.• 6 februarie 2009 - Participare la deschiderea lucrărilor conferinŃei Bio140

România, organizată în Aula „Mitropolit Ioan MeŃianu” a FacultăŃii de Teologie• 13 februarie 2009 – Participare la lucrările conferinŃei organizate laMănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, jud. Braşov, de către SC FabryoRomânia.• 7 – 14 martie 2009, participare în Ierusalim şi Palestina în cadrulprogramului „Living Letters”, cu o delegaŃie din partea Consiliului Mondial alBisericilor.• 26 – 30 aprilie – susŃine la parohia românească din Stockholm (Suedia)conferinŃa „Sf. Vasile cel Mare – de la Liturghie la filantropie”.• 14 – 16 mai 2009 – participare la ConferinŃa InternaŃională “RelevanŃaoperei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socială actuală.Directii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii si unităŃii Bisericii”,organizată în Aula „Mitropolit Ioan MeŃianu” a FacultăŃii de Teologie din Sibiu.• Prezidează şi coordonează conferinŃele preoŃeşti din ArhiepiscopiaSibiului, cu titlurile: „2009 – anul comemorativ-omagial al Sf. Vasile cel Mare,Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+ 379), şi al celorlalŃi sfinŃi capadocieni” –(mai 2009), respectiv „650 de ani de la întemeierea Mitropoliei łării Româneşti.În context, canonizarea unor sfinŃi români: Mitropolitul Iachint de Vicina”(octombrie 2009).• 15 – 18 iulie 2009 – participare la Lyon (FranŃa), la lucrările celei de-a 13-a Adunări Generale a ConferinŃei Bisericilor Europene.• 16 octombrie 2009 - moderează lucrările simpozionului internaŃional„Însemnătatea vieŃii şi operei Sf. Vasile cel Mare pentru misiunea si slujireaBisericii”, desfăşurat în Aula „Mitropolit Ioan MeŃianu” a FacultăŃii de Teologiedin Sibiu.• 28 octombrie 2009 – participare la şedinŃa solemnă a Sf. Sinod al BisericiiOrtodoxe Române: „2009 – anul comemorativ-omagial al Sf. Vasile cel Mare şi alcelorlalŃi sfinŃi capadocieni”.III. Preşedinte al FundaŃiei Reconciliatio în Sud-Estul Europei.IV. Preşedinte al Comisiei Teologice din cadrul Consiliului NaŃional deAtestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (MinisterulEducaŃiei, Cercetării şi Inovării).141

Arhid. Prof. Dr. Ioan I Ică jrActivitate ştiinŃifică 2009Participări internaŃionale:A XI-a Sesiune plenară a Comisiei mixte internaŃionale pentru dialog teologicîntre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, Paphos 16-23 octombrie2009.Volume publicate :Sfântul stareŃ Vasile de la Poiana Mărului, Introduceri în rugăciunea lui Iisus şiisihasm, traducere şi studiu introductiv diac. Ioan Ică jr, Deisis, Sibiu, 2009, 470 p.Simeon Monahul, Cuvinte pentru străpungerea inimii [ izvor principal alÎnvăŃăturilor Sfântului Neagoe Basarab], studiu introductiv Dan Zamfirescu,traducere diac.Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu 2009, 389 p.Ermanno M. Toniolo, Acatistul explicat. Imnul şi structurile lui mistagogice,traducere şi studiu introductiv diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2009, 375 p.Volum sub tipar:Sfântul Grigorie Palama Scrieri I. Tomosuri dogmatice—ViaŃa—Slujba—dosarelecanonizării, studiu introductiv şi traducere diac. Ioan I. Ică jr, Deisis, Sibiu, 2009,690 p.142

Pr.Prof.Univ.Dr.Vasile GrăjdianRaport de activitate ştiinŃifică pentru anul 20091.CărŃiScurtă istorie a bisericilor şi comunităŃilor religioase din Transilvania,nr.3/r în seria Reconciliatio, Presa Universitară Clujeană, CLuj, 2008, 272p. (edit.în colaborare cu Dieter Brandes şi Olga Lukács, ISBN 978-973-610-831-0);versiunea în limba maghiară Az Erdélyi egyházak és vallási közösségek rövidtörténete, nr.3/m în seria Reconciliatio (ISBN 978-973-610-832-7); versiunea înlimba germană în curs de publicare.2.StudiiAspecte privind profilul cântăreŃului bisericesc în parohiile ArhiepiscopieiSibiului, (10p.) în curs de publicare în "Anuarul academic" 2008/2009 al FacultăŃiide Teologie "Andrei Şaguna" a UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu.Cântarea corală în cultul şi propovăduirea Bisericii Ortodoxe, studiuprezentat în cadrul Simpozionului NaŃional "Muzica Corală în Biserica OrtodoxăRomână în veacul al XXI-lea, istoric şi perspective", Arad, 12 octombrie 2009, încurs de publicare.3. Articole, cronici etc.Erori acustice în Biserici, în “Îndrumător Bisericesc”, Editura AndreianaSibiu, Anul 157 (2009), p.157-167.4. Participări la congrese şi simpozioane naŃionale şi internaŃionale de specialitateSimpozionul NaŃional "Muzica Corală în Biserica Ortodoxă Română înveacul al XXI-lea, istoric şi perspective", Arad, 12 octombrie 2009, cu studiul„Cântarea corală în cultul şi propovăduirea Bisericii Ortodoxe”.5. Participări la proiecte şi dialoguri ecumeniceInternational Consultation on ‘Healing of Memories’ Reconciliationbetween Peoples, Cultures and Religion, Mănăstirea Sâmbăta-Făgăraş, 25-26 mai2009 (organizator şi referent)143

Religion-History-Culture-Society, The influence of religion and ethnicalidentity on the development of values in culture and society, Interreligious andintercultural dialogue and conference in the region of historical Scythia Minor,ConstanŃa, 28-30 mai 2009 (organizator şi participant cu intervenŃii în sesiunilemanifestării).6. Reprezentări în organizaŃii profesionale recunoscute pe plan internaŃionalMembru al IAH (Internationalen Arbeitsgemeinschaft für Hymnologie -AsociaŃia InternaŃională de Imnologie), din anul 1992.7. Reprezentări în organizaŃii profesionale recunoscute pe plan naŃionalMembru al UCMR (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România),începând din anul 2003.8. Alte activităŃiOrganizarea celei de A XI-a ediŃii a Forumului internaŃional pentru tineret dela Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, 23-29 iulie 2009.Participare la activităŃile sociale şi pastorale în cadrul A.OL.N.-Sibiu (AsociaŃiaOrtodoxă pentru o Lume Nouă.Concerte şi participări la misiuni în diverse parohii cu Corul bărbătesc alFacultăŃii de Teologie.144

Pr. Conf. univ. Dr. Irimie MARGARAPORT DE ACTIVITATE ŞTIINłIFICĂ2009Pr. Conf. univ. Dr. Irimie MARGA a desfăşurat următoarea activitate ştiinŃifică:- între 11-13 februarie 2009 a participat la Linz (Austria), capitala culturală aEuropei în anul 2009, ca delegat al IPS Sale Dr. LaurenŃiu Streza, ArhiepiscopulSibiului şi Mitropolitul Ardealului, la simpozionul organizat de fundaŃia ProOriente, secŃiunea Linz, unde a prezentat referatul cu titlul Rumänische Orthodoxienach der dritten Europäische ökumenische Versammlung (Ortodoxia româneascădupă cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană).- în data de 19 mai 2009 a participat la Facultatea de Istorie şi Filozofie din Cluj-Napoca (Institutul de Istorie „George BariŃ”, Aula „Regele Ferdinand”, Cluj-Napoca), ca profesor referent în cadrul Comisiei de doctorat, la susŃinerea tezeicandidatului pr. Florin Bengean, teza având ca temă „Filantropia şi asistenŃasocială în activitatea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în perioada1868-1918”.- în data de 4 noiembrie 2009 a participat la Graz (Austria), la simpozionulorganizat cu ocazia împlinirii a 20 de ani de parteneriat între Facultatea deTeologie Romano-Catolică din Graz şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „AndreiŞaguna” din Sibiu.A publicat următoarele:Administrarea bunurilor în parohie după dreptul canonic catolic, în”Îndrumătorul bisericesc”, Sibiu, 2009, p. 168-174 (traducere din germană).145

Pr. Conf. Univ. Dr. Nicolae MoşoiuRaport de activitate ştiinŃifică pentru anul 2009Publicatii:1. Hermeneutica ortodoxă ca dezvoltare teologică în TradiŃie, în volumulcolocviului national de Teologie Dogmatică (Bucureşti, 2008), Editura Sigma,Bucureşti, 2009, p.283-3242. Natura şi misiunea Bisericii. Un stadiu pe calea spre o declaraŃie comună, învol.: „Omagiu Părintelui Prof.Dr.Acad. Dumitru Popescu, Editura UniversităŃii„Aurel Vlaicu”, Arad, 2009,p.475-5323. PrefaŃa cărŃii: Ion Bria, Sensul TradiŃiei Ecumenice, Editura UniversităŃiiLucian Blaga, Sibiu, 2009, p.7-184. Autor coordonator al volumului omagial: „ RelevanŃa operei parintelui profesorIon Bria pentru viaŃa bisericească şi socială actuală si directii noi de cercetarein domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii.”, Editura UniversitatiiLucian Blaga, Sibiu, 2009, in curs de aparitie, contributie personala: „BazeleTradiŃiei ecumenice în gandirea Părintelui Profesor Ion Bria”5. PrefaŃa cărŃii (împreuna cu asis.dr. Ciprian Toroskai): Pr.Prof. Ion Bria,Hermeneutica teologică, Editura Arhiepiscopiei Sibiului, 2009, în curs deapariŃie6. Părintele profesor universitar doctor Ion Bria (1929-2002), dascăl de TeologieDogmatică şi Ecumenică, în volumul conferinŃei internaŃionale, Arad, februarie2009, în curs de apariŃie7. Paternitatea lui Dumnezeu şi darul filiaŃiei adoptive baptismale - πνευ̃µαυίοθεσία, spiritum adoptionis filiorum (Rm.8,15), în vol. Conferinteiinternationale de la Bucuresti, octombrie, 2009, in curs de aparitie8."ConsiderŃii cu privire la contextul religios si social al aparitiei spitalului inImperiul Bizantin", in vol . conferintei internationale dedicate Sfantului Vasilecel Mare, Sibi, in curs de aparitie9. “Schimbarea la FaŃă, referinŃe patristice principale”, în vol. conferinŃeiinternaŃionale dedicate Sfântului Grigorie Palama, Craiova, în curs de apariŃie146

10. „Towards a deeper understanding of the Ordo of the Holy Mysterion ofBaptism”, în vol. Colocviului international de Teologie Dogmatica, Arad,iunie2009, în curs de apariŃieConferinŃe:1. . Viena, noiembrie, 2008, a patra consultatie pe tema ecclesiologiei organizatăde ConferinŃa Bisericilor Europene (CEC) şi Comunitatea BisericilorProtestante din Europa2. Arad, februarie, 2009, conferinata internationala dedicata parintelui profesorIon Bria3. Sibiu, mai 2009, conferinta internationala dedicata parintelui profesor Ion Bria,organizator4. Arad, iunie, 2009, Colocviului international de Teologie Dogmatica5. Bucuresti, octombrie, 2009, conferinta internationala organizata de Facultateade Teologie din Bucuresti imreuna cu teologul protestant J. Moltman cu tema„Dumnezeu Tatal si viata Sfintei Treimi”6. Sibiu, octombrie 2009, conferinta internationala dedicata Sfantului Vasile celMare7. Tismana, noiembrie 2009, conferinta internationala dedicata Sfantului GrigoriePalama8. Targoviste, noiembrie. 2009, conferinta anuala pe tema stiinta si religie cutitlul: Provocările societăŃii contemporane asupra creaŃiei, vieŃii şi dezvoltăriiumane, din perspectiva ştiinŃei şi credinŃei de astăziMembru în:1. Grupul InternaŃional de lucru pentru Misiune Urbană şi Rurală (URM), 2000 -,http://www2.wcc-coe.org/ccdocuments2003.nsf2. Grupul european URM, 2002- prezent3. Comisia de dialog pe tema ecclesiologiei dintre Conferinta Bisericilor Europene(CEC) si Bisericile Protestante semnatare ale Acordului de la Leuenberg(1973), 2002 - prezenthttp://lkg.jalb.de/lkg/documents/lkg_doc_de_234.pdfhttp://lkg.jalb.de/lkg/documents/lkg_doc_de_36.pdf147

4. Societas oecumenica, 2004 – prezent http://www.societas-oecumenica.de/5. AsociaŃia naŃionala de îngrijiri paliative 1997- prezent6. AsociaŃia internaŃionala a dogmatiştilor ortodocşi, 2007-prezent6. Centrul de Cercetare ecumenică Sibiu , Universitatea „Lucian Blaga”2006-prezent, Coordonator al domeniului Dialog ecumenic7.Comisia de etica în cercetare a FacultăŃii de Medicină din Braşov, 2004-prezent148

Pr. Conf. Dr. Constantin OanceaActivitate ştiinŃifică în anul universitar 2008-2009PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI CU CARACTER ŞTIINłIFIC- Întrunirea anuală a „Uniunii Bibliştilor din România” – Sibiu, februarie 2009.Am fost primit în comitetul de redacŃie al revistei „Cercetări biblice”.- Simpozionul internaŃional „RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentruviata bisericească şi socială actuală. DirecŃii noi de cercetare in domeniul doctrinei,misiunii şi unităŃii Bisericii” – Sibiu, 14-16 mai.Am prezentat referatul cu titlul „Impulsuri pentru teologia biblică în operapărintelui profesor I. Bria.”- Congresul al 6-lea al SOMEF (Südostmitteleuropäischer Fakultätentag), organizatde Departamentul de Teologie Protestantă al ULB Sibiu – Sibiu, 9-12 iulie.Am prezentat referatul cu titlul: „Herausforderungen für die Gesellschaft, dieKirche und die biblische Wissenschaft. Einige Reflexionen aus orthodoxer Sicht”.- ConferinŃa Internatională „Însemnătatea vieŃii şi operei Sfântului Vasile cel Marepentru misiunea şi slujirea Bisericii” – Sibiu, 16-18 octombrie 2009, Facultatea deTeologie “Andrei Saguna” Sibiu.PUBLICAłII„Epoci ale istoriei Israelului”, apare în Anuarul FacultăŃii de Teologie „AndreiŞaguna” 2008-2009, aprox. 11 pag.„Câteva observaŃii referitoare la ideeea de izbăvire în Cartea Iona”, apare învolumul omagial pr. prof. D. Abrudan, aprox. 14 pag.149

„O reevaluare a problemei cărŃilor anaginoskomena în teologia ortodoxă”, apare învolumul simpozionului pr. prof. I. Bria, aprox. 16 pag.„Herausforderungen für die Gesellschaft, die Kirche und die biblischeWissenschaft. Einige Reflexionen aus orthodoxer Sicht“, apare în buletinulcongresului SOMEF (http://somef.univie.ac.at/publikationen/), aprox. 7 pag.MEMBRU ÎN ASOCIAłII ŞI ORGANIZAłII PROFESIONALE NAłIONALE ŞIINTERNAłIONALEDin anul 2005 sunt membru în două asociaŃii care îşi propun sprijinirea şidezvoltarea cercetării biblice din România:-Uniunea Bibliştilor din România-Centrul de Studii Biblice al UniversităŃii Babeş-Bolyai din ClujMEMBRU ÎN COLECTIVE EDITORIALEDin anul 2006 sunt redactor la „Revista Teologică”, răspunzând de articolele şistudiile de teologie biblică.Din 2009 fac parte din colectivul editorial al revistei „Cercetări biblice”ACTIVITATE DE INDRUMARE IN CADRUL FACULTATIIAm îndrumat un număr de 4 studenŃi/masteranzi în pregătirea şi redactarea lucrăriide licenŃă/disetaŃie.Am coordonat lucrările studenŃilor Alin Cudur şi Alexandru ChituŃă pentrusimpozionul studenŃesc dedicat operei SfinŃilor Capadocieni, de la mănăstireaTismana, mai 2009.150

Conf. Univ. Dr. Paul BrusanowskiRaport de activitate 2009Participări la manifestări ştiinŃificeÎn perioada 19-21 ianuarie 2009, am participat la lucrările Comitetului pentrudialog cu musulmanii din Europa (CRME), organizate la München, Germania.În perioada 27 – 30 aprilie 2009, am participat la întrunirea anuală a„European National Councils of Churches”, cu tema „Dialogul interreligios întrecreştinism şi islam în Europa”, organizată la St. Pölten, Austria.În perioada 2-6 august 2009, am participat la Seminarul Inter-religios despreEshatologie şi Mahdism, organizat de Institutul Mahdiviat la Teheran şi Kerman (Iran),unde am prezentat referatul PoziŃia oficială a Bisericii Ortodoxe cu privire laeshatologie;În perioada 26-29 noiembrie 2009, am participat la Seminarul„Kommunismus im Rückblick (1989-2009): Ökumenische Perspektiven aus Ostund West“, unde am susŃinut referatul Biserica Ortodoxă Română în perioadacomunistă şi postcomunistă. Abordări istorice şi juridice.- Membru în Comitetul de Dialog cu Musulmanii in Europa (CRME),începând din anul 2007. Comitetul activeaza sub auspiciile ConferinŃei BisericilorEuropene şi al Consiliului ConferinŃelor Episcopale Catolice din Europa(http://www.ccee.ch/english/press/CRME_inizio2008.htm).- Membru în proiectul ştiinŃific (grantul) internaŃional: "Unirea bisericească aromânilor din Transilvania (1698-1761)" – grant finanŃat de FundaŃia „Pro Oriente”– Viena, (2001-2007). Prima întâlnire: Viena, iulie 2001, a doua întâlnire – Alba-Iulia, iulie 2003, a treia întâlnire: Alba-Iulia, iulie 2005). Director de proiect: prof.Univ. Dr. Ernst Chr. Suttner, Facultatea de Teologie Catolică a UniversităŃii dinViena (Austria). A se vedea şi site-ulhttp://www.prooriente.at/?site=pr20041210200409&poSession=5b6fccce8594a5fdebd5bc6f741fcf42- Membru în proiectul ştiinŃific (grantul) naŃional , din tipul AT, cu titlul„Repertoriul cărŃii de patrimoniu din colecŃii sibiene”, condus de Dna. Conf. Dr.Doina Liliana Covaci, Maura Giura, cod CNCSIS 35/2007-2008.151

Pr.Lect.Univ.Dr. Mihai IosuCercetare ştiinŃifică 2009CarteDuhovnicul, VocaŃie, formaŃie şi misiune, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu,2009.Studii1. PriorităŃi pastorale: tinerii, în Revista Teologică, serie nouă, an XIX (91), nr.2, aprilie-iunie 2009.2. Valoarea vieŃii lăuntrice a preotului în gândirea părintelui profesor EneBranişte, în Revista Teologică, serie nouă, an XIX (91), nr. 3, iulie-august2009.3. Îndatoriri fundamentale ale credincioşilor, în Revista Teologică, serie nouă, anXIX (91), nr. 4, octombrie-decembrie 2009.4. Sfântul Vasile cel Mare. Sfaturi şi griji pastorale, volum omagial SfântulVasile cel Mare, Ed. Andreiana, Sibiu.5. Psalmi la uşile pocăinŃei, volum omagial Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Ed.Andreiană,Sibiu.6. Sfânta Cruce-forme şi sensuri în Îndrumătorul bisericesc al ArhiepiscopieiSibiului, nr. 157, 2009.152

Pr. Lect. Univ. Dr. Daniel BudaRaport de activitate pe anul universitar 2008-2009- am susŃinut orele de curs şi seminar înscrise în fişa postului;- între 1 oct – 31 decembrie 2008 mi-am continuat activitatea ca şi consultantştiinŃific al Proiectului Healing of Memories în România, precum şi pe cea deDirector ştiinŃific adjunct al FundaŃiei Reconciliatio in South-East Europe;- de la 1 ianuarie 2009 am preluat postul de Programme Executive pentru relaŃiilebisericeşti şi ecumenice din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.I. Călătorie de studii:- Siria şi Turcia 30 septembrie – 10 octombrie 2008: călătorie de studii,organizată de Facultatea de Teologie din Berlin sub conducerea Prof. Dr. Dr.h. c. Christoph Markschies, PreşedinŃele UniversităŃii Hunboldt;II. Participări la manifestări teologice şi ecumenice interne şi internaŃionale- Geneva, 4-7 octombrie 2008: consultarea Comitetului de discernământ al ConsiliuluiMondial al Bisericilor în calitate de reprezentant al Patriarhiei Române;- Cluj, 27 noiembrie 2008: o nouă consultare Healing of Memories întrereprezentanŃii FacultăŃilor de Teologie din Transilvania, în vederea organizăriiunui curs de mediere interculturală şi interconfesională;- Sibiu, 28-29 noiembrie 2008: simpozionul „Andrei Şaguna, apărător şipromotor al demnităŃii româneşti” unde am susŃinut conferinŃa cu tema„Andrei Şaguna, autor de tratate de istorie istorie bisericească”;- Sibiu, Academia Evanghelică Transilvania, 20 februarie 2009: lansarea cărŃiilui Eugen Rosenstock-Huessy, Viitorul creştinismului sau depăşimmodernitatea şi simpozionul cu acelaşi nume; mi-a fost prezentat in absentiareferatul cu titlul Rosenstock-Huessy Eugen - Viitorul creştinului sau Depăşimmodernitatea. Încercarea unei perspective ortodoxe.- Sibiu, 14-16 mai 2009: simpozionul RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Briapentru viaŃa bisericească şi socială actuală. DirecŃii noi de cercetare în domeniul153

doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii; am susŃinut referatul cu tema ArgumentaŃiaistorică în studiile de misiologie ale Părintelui Profesor Ion Bria;- Bucureşti, Palatul Patriarhiei, 18-21 mai 2009: consultarea ecumenică privindactivitatea diaconală locală a Bisericilor organizată de Consiliul Mondial alBisericilor în colaborare cu Patriarhia română;- Belgrad, Serbia, 24-28 iunie 2009: a şaisprezecea Adunare Generală a AdunăriiInterparlamentare Ortodoxe;- Bucureşti, Palatul Patriarhiei, 29 iunie -3 iulie 2009 ConsultaŃia ortodoxă petema învăŃăturii şi a practicii privind etica păcii în Biserica Ortodoxă,organizată de Patriarhia Română în colaborare cu Institutul pentru Teologie şiPace, Consiliul Mondial al Bisericilor şi Institutul pentru Studii despre Pace înCreştinismul Răsăritean;- Lyon, FranŃa, 15-21 iulie 2009: a treisprezecea Adunare Generală a ConferinŃeiBisericilor Europene în calitate de observator din partea Consiliului Mondial alBisericilor;- Cracovia, Polonia, 6-8 septembrie 2009: întâlnirea internaŃională St. Egidio 70de ani de la cel de-al doilea război mondial. CredinŃe şi culturi in dialog;- Academia Ortodoxă Chania, Creta, Grecia, 28 sept. - 1 oct. 2009: consultareaProgramului Ecumenical Disability Advocacy Network în sud-estul Europei;III. PublicaŃii:-coordonare ştiinŃifică pentru volumul:1. Eugen Rosenstock-Huessy, Viitorul creştinilor, trad. De Prof. Dr. Uder PeterWagner, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2008, (coordonator ştiinŃifical ediŃiei în limba română);- studii:1. Sfântul Ioan Gură de Aur în Revista Teologică între anii 1957-2006 în Anuarulacademic 2007-2008, p. 23-46;- traduceri:1. Mesajul SanctităŃii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu către A şaisprezeceaAdunare Generală a Adunării Interparlamentare Ortodoxe (A.I.O.), 24-28iunie 2009, Belgrad, Serbia în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91),iul. – sept. 2009, p.163- 167;154

2. Mesajul Secretarului General al consiliului mondial al Bisericilor către Aşaisprezecea Adunare Generală a Adunării Interparlamentare Ortodoxe(A.I.O.), 24-28 iunie 2009, Belgrad, Serbia în Revista teologică, Serie Nouă,Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p.166- 167;3. RezoluŃia – Concluzie a celei de-a şaisprezecea Adunări InterparlamentareOrtodoxe, Belgrad, 24-28 iunie 2009 în Revista teologică, Serie Nouă, AnulXIX (91), iul. – sept. 2009, p. 167-170;4. RezoluŃia privind Kosovo şi Metohia a celei de-a şaisprezecea AdunăriInterparlamentare Ortodoxe, Belgrad, 24-28 iunie 2009 în Revista teologică,Serie Nouă, Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p. 170-172;5. Mesajul celei de-a treisprezecea Adunări Generale a ConferinŃei BisericilorEuropene (C.B.E.) către toate Bisericile membre în Telegraful Român, anul157, nr. 29-32, p. 1; republicat în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX(91), iul. – sept. 2009, p.157-159;6. Mesajul Secretarului General al Consiliului Mondial al Bisericilor (C.M.B.)către cea de-a treisprezecea Adunare a ConferinŃei Bisericilor Europene(C.B.E.) în Telegraful Român, anul 157, nr. 29-32, p. 2; Revista teologică,Serie Nouă, Anul XIX (91), iul. – sept. 2009, p.160-161;7. Viitorul plin de nădejde al ConferinŃei Bisericilor Europene, Cuvântare adresatăde Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I cu ocazia celei de-acincizecea aniversări a Conferintei Bisericilor Europene în Telegraful Român,anul 157, nr. 29-32, p.3; republicat în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX(91), iul.-sept. 2009, p. 147-151;8. Momente ale înstrăinării dintre Vest şi Est, Roma şi BizanŃ până la mijloculsecolului al XV-lea în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), apr.-iun.2009, p. 31-47;9. Dumitru Stăniloae, Sfintele Taine după Mărtrisirea de la Ausburg în concepŃialuterană de astăzi şi în învăŃătura Bisericii Ortodoxe în dialogul teologicdintre biserica Ortodoxă română şi biserica Evanghelică din Germania,Sesiunea 2, Iaşi 1980. Sfintele Taine ale Bisericii în Confessio Augustana şiMărturisirile de credinŃă ortodoxe din secolele XVI-XVII, Ed. UniversităŃii„Lucian Blaga” Sibiu, 2008, p. 149-158;10. Mitropolitul Ghenadios de Sassima, Modelul şi etosul convieŃuirii noastre înConsiliul Mondial al Bisericilor în Revista Teologică Serie nouă, anul XVIII(90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 249-258;155

-recenzii:1. Henry Mansel, Ereziile gnostice din primele două veacuri, trad. Din engleză deLaurian Kertesz, Ed. Herald, Bucureşti, 2008, 286p., în Revista teologică, SerieNouă, Anul XIX (91), iul-sept. 2009, p. 191-192;2. Christoph Markschies, Antike ohne Ende, Berlin University Press, Berlin, 2008,226 p., în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), ian.-mart. 2009, p.267-273;3. Martin Wallraff, Rudolf Brände (editori), Chrysostomos in 1600 Jahren.Facetten der Wirkungsgeschichte eines Kirchenvaters, Ed. Walter de Guyter,Berlin, New York, 2008, X+466 p., în Revista Teologică, Serie Nouă, AnulXIX (91), ian.-mart. 2009, p. 273-277;4. (împreună cu Andreas Heiser), Ziadé, Raphaëlle, Les martyrs Maccabées: del’histoire juive au culte chrétien: Les homélies de Grégoire de Nazianze et deJean Chrysostome, Supplements to Vigiliae Christianae 80, Leiden: Brill, 2007; p. x + 392 în Studii teologice, seria 3, anul IV, nr- 4. oct.-dec. 2008, p. 325-330;5. Jaqueline Dentzer-Feydy, Michèle Vallerin, Thibaud Fournet, Ryad et AnasMukdad, Bosra aux portes de l`Arabie, Guides archéologique de l`InstitutFrançais du Proche-Orient N° 5, Beyrouth, Damas, Amman, 2007, XVI +366p., în Revista Teologică Serie nouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p.369-371;6. Abelard, Dialog între un filosof, un iudeu şi un creştin, trad. şi note de FilotheiaBogoiu şi Sorana Sorta, prefaŃă şi tabel cronologic de Bogdan Tătaru-Cazaban,ed. îngrijită de Adrian Muraru, colecŃia TradiŃia creştină (coordonată de Ioan-Florin florescu şi Adrian Muraru), Ed. Polirom, Iaşi, 2008, 302 p., în RevistaTeologică Serie nouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 371-374;7. Epifanie al Salaminei, Ancoratus, ediŃie bilingvă, colecŃia TradiŃia creştină vol. 5,trad. şi note de Oana Coman, studiu introductiv de Dragoş Mîrşeanu, ediŃieîngrijită de Adrian Muraru, Polirom, Iaşi, 2007, 422 p., în Revista TeologicăSerie nouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 375-377;8. Augustin Handbuch, editor Volker Henning Drecoll, Ed. Mohr Siebeck,Tübingen, 2007, XVII+799 p., în Revista Teologică , serie nouă, anul XVIII(90), ian-mart. 2008, p. 383-387;9. Christoph Markschies (editor), Hans Freiherr von Camenhausen – Weg, Werkund Wirkung, Schriften der Philologisch-historischen Klasse der Heidelberger156

Akademie der Wissenschaft, vol. 43 (2007), Heidelberg, 2008, 114 p. , înRevista Teologică , serie nouă, anul XVIII (90), ian-mart. 2008, p. 380-383;- articole şi consemnări:1. A şaisprezecea Adunare Generală a Adunării Interparlamentare Ortodoxe(A.I.O.), 24-28 iunie 2009, Belgrad, Serbia în Revista teologică, Serie Nouă,Anul XIX (91), iul.-sept. 2009, p.162- 163;2. Etica Ortodoxă despre pace în creştinismul răsăritean şi oriental. O consultarecreştină ortodoxă cu privire la învăŃătura şi practica eticii creştine ortodoxe,29 iunie – 3 iulie 2009, Sala Conventus, Palatul Patriarhiei, Bucureşti,România în Revista teologică, Serie Nouă, Anul XIX (91), iul.-sept. 2009,p.173-178;3. Prima Adunare a Comitetului de discernământ la Consiliului Mondial alBisericilor, 4-7 noiembrie 2008, Geneva, ElveŃia în Revista Teologică Serienouă, anul XVIII (90), nr. 4, oct.-dec., 2008, p. 333-338;4. Prof. Dr. Dr. h. c. Adolf Martin Ritter a împlinit vârsta de 75 de ani în Telegrafulromân, anul 156, 15 decembrie 2008, p. 2;5. Consiliul ConferinŃelor Episcopale Europene(CCEE) are un nou SecretarGeneral în Telegraful român nr. 41-44/ 1 şi 15 noiembrie 2008, p. 6;IV. Membershipam continuat să fiu membru al:- SocietăŃii Teologice Heidelberg;- Alumni Heidelberg International;- Alumni KAAD;- SocietăŃii americane de Patrologie;V. DistincŃie:- 25 decembrie 2008: hirotesit iconom stavrofor de către Înalt Prea SfinŃia SaProf. Dr. LaurenŃiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului;157

Lect. dr. Alina PătruRaport de activitate ştiinŃificăpe anul 2009Activitatea didactică:SusŃinere cursuri şi seminarii corespunzătoare postului de lector pentru Istoria şifilozofia religiilor.Activitatea ştiinŃifică:Studii publicate:„Elemente de critică religioasă în mişcarea Zeitgeist”, in „Revista teologică” 91,2/2009, 110-126.„TradiŃia patristică în modernitate. Regândind Biserica împreună cu GeorgesFlorovsky”, în „Idei în Dialog” 56, 5/2009, 40-42.„Problematica pluralismului religios în gândirea lui Eugen Rosenstock-Huessy“, încurs de apariŃie în „Jahrbuch der Eugen Rosenstock-Huessy-Gesellschaft”.„Tinerii şi implicarea lor teologică ecumenică – exemplul Dialogului bilateralpentru Tineret BOR - EKD“, în curs de apariŃie în volum colectiv.„Der bilaterale Dialog zwischen Orthodoxie und Judentum ab den 70-ern”, în cursde apariŃie în revista „Res” a Centrului de Cercetare Ecumenică Sibiu.„Religion, Kultur und Gesellschaft heute – Fallbeispiel Rumänien“, în curs deapariŃie în volm colectiv editat la Graz.„The Religious Life in Romania. Living together and painting of Icons inTransylvania“, în curs de apariŃie în volum colectiv editat la Editura Lit din Viena.Participări la congrese, simpozioane şi manifestări ecumenice, susŃinere dereferate:Ökumenisches Wochenende Graz, manifestare organizată de Forumul ecumenic alBisericilor Creştine din Stiria, cu tema „Spiritualitatea din perspectiva marilor158

tradiŃii creştine” – participare cu referat pe tema „Spiritualität aus der Sicht derOrthodoxen Kirche“ – Graz, 23-25 ianuarie 2009.Simpozion omagial dedicat personalităŃii lui Eugen Rosenstock-Huessy, organizatde Societatea Rosenstock-Huessy în colaborare cu Academia Evanghelică dinTransilvania – participare cu referat pe tema „Problematica pluralismului religiosîn gândirea lui Eugen Rosenstock-Huessy“ – Sibiu, 20 februarie 2009.ConferinŃa internaŃională cu tema „RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Briapentru viaŃa bisericească şi socială actuală. DirecŃii noi de cercetare în domeniuldoctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii”, organizată de Facultatea de Teologie„Andrei Şaguna” din Sibiu - participare cu referat pe tema „Tinerii şi implicarealor teologică ecumenică – exemplul Dialogului bilateral pentru Tineret BOR -EKD“ – Sibiu, 14-16 mai 2009.A 13-a Adunare Generală a ConferinŃei Bisericilor Europene – participare încalitate de delegat al Mitropoliei Ardealului, moderarea unui workshop pe tema„Spiritualitatea în context ecumenic” – Lyon, 15-22 iulie 2009.World Student Christian Federation European Regional Assembly 2009 –participare cu referat pe tema „Gender, Orthodox Theology and RomanianContext” – Măn. Sâmbăta, 7 octombrie 2009.Simpozionul internaŃional „Dialogul iudeo-creştin în spaŃiul ortodox”, organizat deCentrul de Cercetare Ecumenică Sibiu – participare cu referat pe tema „Derbilaterale Dialog zwischen Orthodoxie und Judentum ab den 70-ern” – Sibiu, 8octombrie 2009.Congresul internaŃional „Sf Vasile cel Mare”, organizat de Facultatea de Teologie„Andrei Şaguna” din Sibiu – participare, traducere – Sibiu, 16-17 octombrie 2009.Seria de prelegeri „Religion am Donnerstag” a FacultăŃii de Teologie din Graz –susŃinerea unui referat cu titlul „Religion, Kultur und Gesellschaft heute –Fallbeispiel Rumänien“ – Graz, 29 octombrie 2009.Programul „Basiskurs Ostkirchen“, organizat de „Theologische Kurse Österreich“şi FundaŃia „Pro Oriente” – susŃinerea unui referat cu titlul „Einführung in dieorthodoxe Spiritualität” – Graz, 30 octombrie 2009.Simpozionul internaŃional cu titlul „Art of Life”, organizat de Facultatea deTeologie Catolică din Ljubljana, Slovenia – participare cu referat pe tema „TheReligious Life in Romania. Living together and painting of Icons in Transylvania”– Celje, Slovenia, 4-8 noiembrie 2009.159

Participare la şedinŃa Comitetului Central al CEC-KEK – 15-19 decembrie 2009.DistincŃii şi burse, participare la programe de cercetare:Participare la programul de studii biblice şi religioase „One-Month-Program” alInstitutului ecumenic Tantur din Ierusalim, finanŃat printr-o bursă din partea TanturScholarship Fund: 1-30 iunie 2009.Participarea la şedinŃele programului de cercetare pe tema „Dialogul iudeo-creştinîn spaŃiul ortodox”, organizate de CCES: martie – decembrie 2009.ApartenenŃă la asociaŃii profesionale:Membru al Comitetului Central al ConferinŃei Bisericilor Europene, propus dedelegaŃia BOR şi ales prin vot, iulie 2009 – prezent.Membru al Consiliului ştiinŃific al Centrului de cercetare ecumenică Sibiu,octombrie 2006 – prezent.Membru al SocietăŃii europene de cercetare în domeniul ecumenismului „SocietasOecumenica”: august 2004 – prezent.Membru al Cercului ecumenic tânăr din Graz, condus de prof. Dr. GrigoriosLarentzakis: aprilie 2005 – prezent.160

Lect. dr. Daniel MihocActivitate ştiinŃifică 2009CărŃiIstoria epocii Noului Testament, Ed. Teofania, 2009, 168 p., ISBN 978-973-86188-4-8.Studii„De la independenŃă la stăpânirea romană. łara Sfântă în zorii erei creştine”, înAnuarul FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna”, 2008-2009 (în curs de apariŃie).Traduceri(în colaborare cu Emanuel Dumitru) Stelian G. Papadopoulos, Sf. Ioan Gură deAur. ViaŃa, activitatea şi scrierile sale; în curs de editare la Ed. Teofania.Participări la conferinŃe de specialitate„TradiŃia ca mijloc de transmitere a revelaŃiei in Vechiul şi Noul Testament. Operspectivă interconfesionala”, Sibiu, 28 februarie 2008.„RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socialăactuală. Directii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃiiBisericii”, Sibiu, 14-16 mai 2009.„Însemnătatea operei şi vieŃii Sfântului Vasile cel Mare pentru misiunea şi slujireaBisericii”, Sibiu, 16-17 octombrie 2009.161

Lect. dr. Ioan Ovidiu ABRUDANActivitate ştiinŃifică 2008/2009• I. D. Ştefănescu în spaŃiul artelor româneşti, Editura UniversităŃii „LucianBlaga” din Sibiu, 2009, (format : 15.5 cm / 22 cm), 565 pagini.• „Sfântul Ioan Gură de Aur în iconografia bizantină”, în Anuarul Academic serienouă V (XXX) 2004-2005, Sibiu, pp. 219-291 (56 pag. + 16 pl.)• „Biserica «Sfântul Ioan Evanghelistul» din Apoldul de Jos”, în AnuarulAcademic serie nouă VI (XXXI) 2005-2006, Sibiu, pp. 203-240 (29 pag. + 8pl.)• „Vechiul iconostas al bisericii «Adormirea Maicii Domnului», din satul Bungard.Istorie, iconografie, tehnică”, dat spre publicare în Anuarul Academic serienouă VIII (XXXIII) 2008-2009, Sibiu, 37 pag. = 10 pl.• „Un program de generaŃie : Revista Istorică Română”, în Patristică şiactualitate. Omagiu în onoarea P. C. Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu,la împlinirea a 75 de ani de viaŃă, coordonator editorial Pr. Conf. Univ. Dr.Ioan Mircea Ielciu, Editura Andreiană, Sibiu, 2008, pp. 329-365.• „Un ansamblu iconografic inedit : pictura lui Ioan Grigorievici şi a zugravilorfamiliei Grecu, din biserica satului CornăŃel”, în Revista Teologică, XIX(2009), nr. 2, pp. 288-340 (46 pag. + 6 pl.)• „Biserica de lemn «Buna Vestire», din Ilimbav”, dat spre publicare în RevistaTeologică, XIX (2009), nr. 3, 29 pag. + 6 pl.• „Şaguna în viziunea a doi importanŃi artişti de la începutul secolului XX : SavaHenŃia şi Frederic Storck”, dat spre publicare în Revista Teologică, XIX(2009), nr.4, 42 pag. + 7 pl.În vara anului 2009 am participat împreună cu un student de la Facultatea deTeologie „Andrei Şaguna”, la proiectul : 60 de biserici (din sudul Transilvanieişi nordul Olteniei), iniŃiat de Ordinul ArhitecŃilor din România, FundaŃia Dalaşi cu parteneriatul UniversităŃii de Arhitectură „Ioan Mincu” din Bucureşti.Este vorba de un proiect amplu de repertoriere, cercetare şi „intervenŃie deurgenta pentru asemenea monumentele aflate în situaŃie critică, bisericile de162

lemn fiind un element esenŃial în cadrul peisajului cultural din sudulTransilvaniei şi nordul Olteniei. Cele 60 de biserici de lemn conŃin circa 3000mp de pictură care se află în diverse stări de degradare. La unele monumenteatât obiectul de arhitectură cât şi pictura este în prag de colaps”.163

Protos. Asist. dr. Vasile BîrzuActivitate ştiinŃifică 2009PublicaŃiiSpiritualitatea „simŃirii minŃii” în tradiŃia filocalică ăsăriteană, în Omagiu PărinteluiProfesor Ion Bria, Sibiu 2009Studiul: „Cerul şi cosmosul în Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare”. ÎnAnuarul FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna” 2009-2010Studiul: Slavă deşartă – frustrare – (neo)-păgânism – crimă, prefaŃă a cărŃii Pr.Prof. Dr. RĂMUREANU, IOAN - PersecuŃia împăratului Iulian Apostatulîmpotriva creştinismului / prof. dr. Ioan Rămureanu ; 39 pagini, ed. îngrijită şi pref.de Protos. dr. Vasile Bîrzu. - Sibiu : Anastasis, 2009 Prezenta lucrare apare încadrul Centrului de Cercetare Teologică (CCT) al FacultăŃii de Teologie "AndreiŞaguna", Sibiu.Disputa messaliană – doctrină, istoric, influenŃe, RT nr 1 / 2009 p. 40Modelul treimic şi eclesial al familiei, în Teologia ortodoxă în destin românesc,Omagiu în onoarea PC Pr. Prof. Univ. Dr. I. Moldovan la împlinirea a 80 de ani deviaŃă, Ed. Andreiană, Sibiu, 2008.Participări la Simpozioane şi conferinŃe interne şi internaŃionaleSimpozionul teologic internaŃional „Teologie şi viaŃă isihastă în opera Sf. GrigoriePalama” Mănăstirea Tismana, 11-14 noiembrie 2009SusŃinut lucrarea: ConsideraŃii cu privire la poziŃia cosmică, paradigmatică a MaiciiDomnului la Sf. Grigorie Palama şi Teofan al Niceii – în curs de publicareParticipare la Simpozionul internaŃional cu tema „Moştenirea spirituală a SfinŃilorPărinŃi Capadocieni pentru creştinii de pretutindeni”, organizat de Facultatea de164

Teologie Ortodoxă din Oradea, de Centrul de Studii Teologice Interdisciplinare încolaborare cu Institutul de DiplomaŃie Religioasă. SusŃinut studiul „The heaven andthe firmament in Saint Basil Hexaemeron” – în curs de publicare19 Octombrie 2009 Emisiune la TV Sibiu, Sfântul Vasile om al dreptăŃii şifilantrop. Moderator Pr. Dr. Petian Mihai.Simpozionul teologic internaŃional cu tema: Însemnătatea vieŃii şi operei SfântuluiVasile cel Mare pentru misiunea şi slujirea Bisericii” 16 – 18 octombrie 2009.SusŃinut studiul: „Modele şi teorii cosmologice antice şi moderne în HexaimeronulSfântului Vasile cel Mare şi în epoca sa”- în curs de publicare08 iulie 2009 Emisiune la TV Sibiu, CredinŃă şi devenire, Moderator Pr. Dr. PetianMihai.Participare la Simpozionul naŃional pentru tineret „PărinŃii Capadocieni, SfinŃi aizilelor noastre”, desfăşurat la Academia Teologică de Spiritualitate, Cultură, Artăşi ŞtiinŃă, Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, 15-17 mai 2009. SusŃinutprelegerea „Misiunea Capadocienilor în Dacia sec. al IV-lea”.03 mai 2009 Emisiune la Eveniment TV Sibiu: Femeile mironosiŃe şi feminismul.Moderator Pr. Constantin OpreaParticipare la Simpozionul cu participare internaŃională „RelevanŃa opereiPărintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socială actuală. DirecŃii noide cercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃii Bisericii”, Facultatea deTeologie „Andrei Şaguna” Sibiu, 14 - 16 mai 2009. SusŃinut studiul „SimŃireaharului ca mijloc al restaurării firii umane şi posibilele ei implicaŃii asupramisiunii creştine”22 martie 2009 Emisiune la Eveniment TV Sibiu, Crucea – Pomul vieŃii.Moderator Pr. Constantin Oprea8 februarie 2009 Emisiune la Eveniment TV Sibiu, CredinŃă şi magie. ModeratorPr. Constantin Oprea165

Asist dr. Lucian D. ColdaRaport de activitate2009Subsemnatul Colda Lucian-Dumitru, asistent la catedra de „TeologieDogmatică şi Simbolică” a FacultăŃii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” dincadrul UniversităŃii “Lucian Blaga” – Sibiu, am fost în anul 2009 beneficiarul uneiburse de studii de cercetare în ElveŃia, pentru o săptămână, în luna februarie. Caurmare a acestui fapt, am efectuat muncă de cercetare teologică în bibliotecileFacultăŃii de Teologie Catolică din cadrul UniversităŃii „Misèricorde” Fribourg şiTheologische Hochschule Chur, continunând redactarea unor noi capitole lalucrarea „Das Bischofsamt im orthodox-katholischen Dialog nach dem II.Vatikanischen Konzil; Mit Berücksichtigung der historischen Rückfrage bezüglichder evangelisch-lutherischen Konzeption des Bischofsamtes“.De asemenea, am participat la a VIII-a ediŃie Simpozionul TeologicInternaŃional „Libertate şi responsabilitate. IniŃiative şi limite în dialogul religios”organizat de către Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia în perioada 4-6mai 2009, unde am susŃinut referatul cu tema „Teologia conceptului de «Bisericisurori» şi implicaŃiile ecclesiologice rezultate din folosirea sa în cadrul dialoguluiteologic ortodox-catolic”.În perioada 14-16 mai 2009 am participat la ConferinŃa Internatională„RelevanŃa operei Părintelui Profesor Ion Bria pentru viaŃa bisericească şi socialăactuală. DirecŃii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităŃiiBisericii”, dedicată evocării personalităŃii şi operei Părintelui Profesor Ion Bria şiorganizată de către Arhiepiscopia Ortodoxă a Sibiului în colaborare cuUniversitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi Autoritatea NaŃională pentru CercetareŞtiinŃifică, unde am susŃinut referatul cu tema „Aspecte ecclesiologice aleConciliului II Vatican reflectate critic în gândirea teologică a Părintelui Prof. IonBria”.Între 16-18 octombrie 2009 am luat parte la ConferinŃa InternaŃională„Însemnătatea vieŃii şi operei Sfântului Vasile cel Mare pentru misiunea şi slujireaBisericii”, la care am prezentat referatul cu tema „InfluenŃele teologice trinitare166

capadociene asupra pnevmatologiei Sfântului Fotie cel Mare alConstantinopolului, cu o privire specială asupra accentelor vasiliene”.Temele majore de cercetare ştiinŃifică asupra cărora mi-am îndreptat atenŃiaîn anul 2009 au fost următoarele:1. Ecclesiologie comparată ortodoxă/catolică; Conciliile Vatican I şi Vatican II.2. Sacramentologie ortodoxă şi catolică.3. Antropologie, Hristologie şi Mariologie la diverşi autori patristici şipostpatristici, în special la Sfântul Fotie cel Mare, patriarhulConstantinopolului.În paralel cu activitatea menŃionată mai sus, am desfăşurat şi o activitatepublicistică, după cum urmează:1. „Die unbefleckte Empfängnis Marias: Realität oder Missverständnis dermariologischen Lehre des Patriarchen Photius des Grossen vonKonstantinopel?“, în: Anuarul FacultăŃii de Teologie Ortodoxă “AndreiŞaguna” – Sibiu; Nr. VII (XXXII)/2006-2007, Ed. UniversităŃii „LucianBlaga”: Sibiu, 2009, pp. 77-100.2. „Aspekte der Theologie des kirchlichen Amtes im ökumenischen Kontext mitBerücksichtigung der Konzeption von Dumitru Stăniloae bezüglich desBischofsamtes“, în: Anuarul FacultăŃii de Teologie Ortodoxă “Andrei Şaguna”– Sibiu; Nr. VIII (XXXII)/2007-2008, Ed. UniversităŃii „Lucian Blaga”: Sibiu,2009, pp. 96-118 (Studiul poate fi accesat şi în format electronic la următoareaadresă de internet: http://teologie.ulbsibiu.ro/anuar/Anuar2007-2008-TEOLOGIE-Sibiu.pdf – Postat la data de 24.03.2009).3. „Photius der Grosse von Konstantinopel: Hauptkoordinaten seines Lebens undWerks; Grundgedanken und Schwerpunkte seiner theologischen Lehre”, înrev.: „Altarul Reîntregirii“; Nr. 1(ianuarie-aprilie)/2009 (anul XIV), Ed.Reîntregirea: Alba Iulia, 2009, pp. 62-83 (Studiul poate fi accesat şi în formatelectronic la următoarea adresă de internet: http://www.fto.ro/userfiles/Nr-1-pe-2009.pdf – Postat la data de 26.03.2009).4. „ÎnvăŃătura Sfântului Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului, desprepurureafecioria Mariei, Născătoarea de Dumnezeu şi despre «fraŃiiDomnului»”, în periodicul Telegraful Român, Anul 157, Nr. 13-14/1 aprilie2009, pp. 1 şi 2.167

Următoarele studii se află în curs de publicare:1. „Repere dogmatico-doxologice ale unei Biserici misionar-pastorale”;2. „Aspecte ecclesiologice ale Conciliului II Vatican reflectate critic în gândireateologică a Părintelui Prof. Ion Bria”;3. „InfluenŃele teologice trinitare capadociene asupra pnevmatologiei SfântuluiFotie cel Mare al Constantinopolului, cu o privire specială asupra accentelorvasiliene”;4. „Tipuri de mentalităŃi şi «metanaraŃiunile» de legitimare ale acestora. CâtevareflecŃii asupra conceptelor de «psihologie socială» la Constantin Rădulescu-Motru şi «rescriere a modernităŃii» la Jean-François Lyotard”.5. „Scurt istoric al raporturilor dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică”.Pe parcursul celor două semestre ale anului universitar 2008/2009 am susŃinutseminariile de „Teologie Dogmatică şi Simbolică” aferente postului meu deasistent universitar.168

DOCTORATE PROMOVATE ÎN ANUL UNIVERSITAR2009-2010Domeniul de doctorat: TEOLOGIEConducător : I.P.S.Prof.univ.dr. LaurenŃiu Liviu Streza1 Duca Marian 23.11.2009 “Locaşul de închinare: de la Templul Vechiului Testament labisericile bizantine: evoluŃie şi simbolism”2 Botezatu Bogdan 23.11.2009 “Cultul divin şi imaginea. Teologia şi funcŃia liturgică a icoanei”3 Mocioiu Emil 16.12.2009 “Teologia Învierii în Penticostar”4 Grecu Corina 23.03.2010 “Realitatea liturgică şi problematica teologică a realităŃii virtuale”Domeniul de doctorat: TEOLOGIEConducător : Pr.Prof.univ.dr. Vasile Mihoc1 Moldovan Alexandru 5.11.2009 “Evanghelia lucanică a copilăriei (Luca 1-2)- exegeză şi teologie”Domeniul de doctorat: TEOLOGIEConducător : Arhid.Prof.univ.dr. Constantin Voicu1 Cosma Dionisie 6.11.2009 “Lupta Fericitului Augustin împotriva pelegianismului.”2 Manea Ion 6.11.2009 „Sfântul Efrem Sirul. Îndrumător al vieŃii duhovniceşti.”3 Sicoe Tudor 6.11.2009 “Fericitul Augustin: aspecte teologice cu referire specială latriadologie.”4 Neamtu Victor 24.11.2009 „Eshatologia primelor trei secole.”5 Nistor LaurenŃiu 24.11.2009 „Eshatologia părinŃilor capadocieni.”6 Vidican DănuŃ 8.12.2009 “Epoca, viaŃa şi învăŃătura Sfântului Grigorie Taumaturgul.”7 BănuŃă Alexandru 8.12.2009 “Teologia Sfântului Chiril al Alexandriei.”8 Nicolăescu Nicolae 9.03.2010 “Teologia şi spiritualitatea Avvei Dorothei de Gaza.”9 ChiŃulescu Gabriel 9.03.2010 “Filantropia divină în opera Sfântului Ioan Gură de Aur.”10 GheŃu Iulian 10.06.2010 “Arheologia la cei mai de seamă SfinŃi PărinŃi ai Bisericii.”11 Spiridon IoanSebastian17.06.2010 “Actualitatea teoriei Logosului la Sfântul Maxim Mărturisitorulîn conştiinŃa creştinului de azi.”12 Oprea Călin 17.06.2010 “Eshatologia Sfântului Grigorie de Nyssa.”13 Croitoru Grigore 19.07.2010 “Teologia Sfântului Sofronie al Ierusalimului.”14 Gilla Ioan 19.07.2010 “Hristologia lui Apolinorie din Laodiceea şi combaterea ei decătre scriitorii capadocieni de la Sfîntul Vasile cel Mare laAnfilochiu de Iconiu.”15 Mura IonuŃ 23.09.2010 “Teologia lactanŃiană.”16 Coroi Petru 23.09.2010 “Teologia Sfântului Atanasie cel Mare.”Domeniul de doctorat: TEOLOGIEConducător : Pr.Prof.univ.dr. Dumitru Abrudan1 Taloş Ciprian 27.04.2010 “Cultul divin al Vechiului Testament. Privire istorico-teologică”169

Domeniul de doctorat: TEOLOGIEConducător : Pr.Prof.univ.dr. Mircea Păcurariu1 Dobrei Iosif 20.10.2009 “ViaŃa bisericească a românilor hunedoreni.”2 Tăvală Emanuel 21.12.2009 “Diaspora ortodoxă română din Europa Occidentală după alDoilea Război Mondial. Aspecte istorice şi canonico-juridice.”3 Rădoi LaurenŃiu 30.09.2010 “Vâlcea-vatră de cultură şi spiritualitate ortodoxă. ”4 Androne Iustin 30.09.2010 “Presa bisericească românească până în anul 1918. ”Domeniul de doctorat: TEOLOGIEConducător : Pr.Prof.univ.dr. Ilie Moldovan1 Oprea Maria 5.11.2009 “Teologia frumuseŃii harice, umane şi cosmice în Ortodoxie”Domeniul de doctorat: TEOLOGIEConducător : Pr.Prof.univ.dr. Nicolae Chifăr1 Stancu Sabin 25.02.2010 “Contrareformă şi uniatism.”2 Negreanu BarbuŞtefan23.03.2010 “Biserica Răsăritului şi Apusului în secolul al IX-lea. InterferenŃe,conlucrare şi controverse.”Domeniul de doctorat: TEOLOGIEConducător : Pr.Prof.univ.dr. Ioan Ică1 Tănase Nichifor 8.12.2009 “Receptarea spiritualităŃii Sfântului Grigorie Palama în teologiaortodoxă a secolului XX-lea”2 Lemeni Daniel 8.12.2009 “TadiŃia paternităŃii duhovniceşti în monahismul răsăritean creştin(secolele IV-VII)”170

CONDUCEREA UNIVERSITĂłII „LUCIAN BLAGA” SIBIURECTORProf. univ. dr. ing. Constantin OPREANPRORECTORIProf.univ. dr. ing. Dan Maniu DUŞEProf.univ. dr. Luigi DUMITRESCUProf. univ.dr. Mihai Leonida NEAMłUProf. univ. dr. Alexandru BACACIConf. univ. dr. Rodica Ofelia MICLEASECRETAR ŞTIINłIFICProf. univ.dr. Dorin STOICESCUDIRECTOR GENERAL ADMINISTRATIVEc. Vasile MOłOCDIRECTOR ADMINISTRATIV ADJUNCTEc. Ramona TODERICIUCONTABIL ŞEFEc. Cristina PUIASECRETAR ŞEFJr. LaurenŃiu SMARANDA171

CONDUCEREA FACULTĂłII DE TEOLOGIE„ANDREI ŞAGUNA” SIBIUDECANÎPS Prof. Univ. Dr. LaurenŃiu StrezaPRODECANPr. Prof. Univ. Dr. Aurel PavelSECRETAR ŞTIINłIFICPr. Prof. Univ. Dr. Vasile GrăjdianŞEF CATEDRA I Teologie Biblică şi SistematicăConf. Univ. Dr. Sebastian MoldovanŞEF CATEDRA II Teologie Istorică şi SistematicăPr. Lect. Univ. Dr. Mihai IosuPERSONAL DIDACTIC, AUXILIAR ŞI ADMINISTRATIVAL FACULTĂłIICATEDRA I – TEOLOGIE BIBLICĂ ŞI SISTEMATICĂPr. Prof. Dr. Oancea DorinPrPr. Prof. Dr. Mihoc VasileArhid. Prof. Dr. Ică Ioan jr.Pr. Prof. Dr. Pavel AurelPr. Conf. Dr. Moşoiu NicolaePr. Conf. Dr. Oancea Horia C-tinLect. Dr. Moldovan SebastianLect. Dr. Chira VasileIstoria şi Filosofia ReligiilorStudiul Noului TestamentSpiritualitate ortodoxăMisiologie şi EcumenismTeologie DogmaticăStudiul Vechiului Testament şi lb.ebraicăTeologie Morală şi SpiritualitateLimbile clasice: greacă, latină;Filosofie172

Lect. Dr. Mihoc DanielLect. Dr. Pătru AlinaAs. drd. Grecu CorinaAs. dr. Colda LucianIerom. Asist. Dr. Bîrzu VasileAsist. Dr. Toroczkai CiprianStudiul Noului Testament, LimbagreacăIstoria şi Filosofia ReligiilorInformaticăTeologie DogmaticăSpiritualitate ortodoxăMisiologie şi EcumenismCATEDRA II – TEOLOGIE ISTORICĂ ŞI PRACTICĂÎPS Prof. Dr. LaurenŃiu StrezaPr. Prof. Dr. Nicolae ChifărPr. Prof. Dr. Vasile GrăjdianPr. Conf. Dr. Mircea IelciuPr. Conf. Dr. Irimie MargaPr. Conf. dr. Constantin NeculaConf. Dr. Paul BrusanowskiPr. Lect. Dr. Mihai IosuLect. Dr. Ciprian StrezaPr. Lect. Dr.Sorin DobrePr. Lect. Dr. Daniel BudaLect. Dr. Ioan Ovidiu AbrudanPr. Dr. Pantiş PetruTeologie LiturgicăIstoria bisericească universalăMuzică bisericeascăPatrologie şi Literatură postpatristicăDrept bisericesc şi administraŃieparohialăCatehetică şi OmileticăIstoria Bisericii Ortodoxe RomâneFormare duhovniceascăTeologie liturgicăMuzică bisericeascăIstoria bisericească universalăArtă creştinăFormare duhovniceascăProfesori consultanŃi:Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu Istoria Bisericii OrtodoxeRomânePr. Prof. univ. dr. Ilie Moldovan Teologie Morală şiSpiritualitate ortodoxăArhid. Prof. univ. dr. Constantin Voicu Patrologie şi LiteraturăpostpatristicăPr.Prof. Dr. Abrudan DumitruStudiul Vechiului Testament173

Ropotin Marcela – Secretar şefCojocea Dorina – secretarSpătăcean Adriana – secretarMeŃiu Ciprian – secretarCînduleŃ Diana – secretarPERSONAL DIDACTIC AUXILIARSecelean CornelGovorean Constantinescu IulianaMîia CristinaSusan ElenaIoniŃă AlexandruPantiş MărioaraSava DanielaPERSONAL BIBLIOTECĂCărăuş TeodorBădilă FlorinMăerean VasilicaCostea MarilenaCrăciun AnaBeju DumitruOpriş MariusGeantă ConstantinCernea AdrianPERSONAL ADMINISTRATIV174

STUDENłI LA CURSURILE DE LICENłĂANUL ITEOLOGIE PASTRORALĂ2009/2010Nr.crtnume Prenume Judet Localitate1 ALEXANDRU ANTONIO Vâlcea MILCOIU2 ALEXOAEI SERGIU-PAUL Iaşi IAŞI3 AMBRUŞ CIPRIAN-MIHAI Braşov FĂGĂRAŞ4 ANDRONIC GHEORGHE Suceava PÂRTEŞTII DE SUS5 ANTOFE SIMONA-GEORGIANA Braşov ŞINCA VECHE6 ANTONESCU COSMIN Prahova PLOIEŞTI7 ARSINTE VALENTIN NeamŃ BORCA8 AXINTIOAIE IOAN Braşov BRAŞOV9 BADEA FLORIN Giurgiu MÂRŞA10 BARBU MIHAI-GABRIEL Alba ABRUD11 BĂRBULESCU-NIłU MĂDĂLIN-DANIEL Hunedoara VULCAN12 BERCARU SILVIU Braşov RÂŞNOV13 BLEAHU NICOLAE Sibiu GIACĂŞ14 BODA RĂZVAN-ALEXANDRU Maramureş BAIA MARE15 BOLBOAŞĂ-ŞOFARUALIN Olt DRĂGĂNEŞTI-OLT16 BOTEANU CORNELIU-CIPRIAN Braşov BRAŞOV17 BOTIŞ ADRIAN-DAN Bihor ORADEA18 BOTORAN ŞTEFAN Braşov FĂGĂRAŞ19 BRAN ALEXANDRU Braşov BRAŞOV20 BRATOSIN OVIDIU Vrancea FOCŞANI21 BRUDA COSMIN-ANDREI Sibiu SIBIU22 BUCERZAN ILEANA-RALUCA Alba BLAJ23 BUCUR EUGEN-MIHAI Mureş REGHIN24 BUDĂLĂCEAN ANDREI Braşov BRAŞOV25 BUŞE TOMA-IONUł Sibiu AVRIG175

26 CALINCIUC IONUł-ALIN Vaslui NEGREŞTI27 CÂNDEA INOCENłIU Sibiu MEDIAŞ28 CEUŞAN COSTEL-ROMULUS NeamŃ BORLEŞTI29 CHEPTĂNARU ROBERT-CLAUDIU Suceava FĂLTICENI30 CHETRONI FLORIN Sibiu SIBIU31 CHIOARU COSTEL Bacău TÂRGU OCNA32 CHIŞ ALIN-IOAN Braşov PREDEAL33 CHITACU VALENTIN-IONUł Vrancea VIDRA34 CIOARĂ OVIDIU-MARIUS Sibiu MIERCUREA SIBIULUI35 CIOBANU MARIUS Braşov CODLEA36 CISMAŞ EMIL-DANIEL Alba ABRUD37 CIULE RĂZVAN-FLORIN Sălaj ZALĂU38 CIUREA CRISTIAN-IONUł Covasna BREłCU39 CÎRSTEA ADRIAN-IONUł Olt SLATINA40 COLłEA IOAN-ANDREI Braşov MOIECIU DE JOS41 CORBU MIHAI-DANIEL Braşov ZĂRNEŞTI42 COSTAN ANDREI-GABRIEL Iaşi TĂTĂRUŞI43 COSTINEANU MARIUS-CIPRIAN Hunedoara PETRILA44 CRĂCIUN IOAN Braşov BRAŞOV45 CROITORU VICTOR-CONSTANTIN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI46 CUCĂ LAURENłIU-COSMIN Vâlcea IZVORU RECE47 DĂNILĂ VALENTIN-IONEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA48 DEDIU DANIEL-COSTEL Vaslui RÂNZEŞTI49 DIACONU DRAGOŞ-IOAN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 550 DRAGU IACOB ROBERT Vâlcea BERBEŞTI51 DRĂGAN MARCEL-CODRUł Sibiu SIBIU52 DRĂJNEANU ŞTEFAN-MARIUS Prahova PLOIEŞTI53 DRUGAN CONSTANTIN Vâlcea COPĂCENI54 DUMITRESCU ŞTEFAN-ALEXANDRU Vâlcea HOREZU55 DUNDEV ANATOLIE - CAHUL56 DURĂ ILIE-CORNEL Vâlcea HOREZU57 FER VASILE-SEBASTIAN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI58 FILIPOIU GABRIEL Braşov FĂGĂRAŞ59 FRÎNCU IACOB Sibiu MEDIAŞ176

60 GAFIłA EMANUEL Timiş LUGOJ61 GAGEA LUMINIłA-ELENA Iaşi TÂRGU FRUMOS62 GALEA IOAN-EMANUEL Sibiu SIBIU63 GANłOLEA EUGEN Alba ABRUD64 GEORGESCU CORNEL-DUMITRU Vâlcea BREZOI65 GHEłU AURELIAN-GABRIEL Suceava VATRA DORNEI66 GOGA IOAN-ADRIAN Alba CETATEA DE BALTĂ67 GONCIULEA MARIUS VALENTIN Gorj MOTRU68 GRANCEA IOAN-ALEXANDRU Braşov VICTORIA69 GRĂMADĂ ANTONIU-GHEORGHE Braşov BRAŞOV70 GRIGORE OCTAVIAN-IONUł Braşov BRAŞOV71 GROSU TEODOR ADRIAN Buzău CALVINI72 GUIAŞ ANDREI-IOAN Maramureş ŞOMCUłA MARE73 HOPULELE MIHAI-BOGDAN Suceava CACICA74 HOłA MARIUS-VIOREL Sibiu MEDIAŞ75 IANCU ANDREI Vaslui ŞERBOTEŞTI76 IARU MARIAN-IOAN Braşov GURA VĂII77 IFTIMIE COSTEL Braşov BUCIUM78 IONESCU ANDREI-LUCIAN Vâlcea BĂBENI79 IONIłĂ MARIAN-IONUł Olt DOBROTINET80 IONIłĂALEXANDRU-VALENTIN81 IORDACHE VASILE-COSTINEL Olt SLATINA82 IORDACHE MIHAIL Olt SLATINA83 IORGA ION-EMILIAN Hunedoara LUPENIOltDRĂGĂNEŞTI-OLT84 IRIMIA MIHAI-GABRIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA85 ISTINA VASILE - TORINO86 KARAKITSOS PANAGIOTIS - KAPANDRITI87 LAZAROVICI COSTEL-ILIE Suceava PÂRTEŞTII DE JOS88 LAZĂR IOAN NeamŃ SĂVINEŞTI89 LAZĂR ANDREI RĂDUCU NeamŃ SĂVINEŞTI90 LĂDARIU ADRIAN-ANTONIU Braşov BRAŞOV91 LEUCĂ VALENTIN-MIHAI Suceava SUCEAVA92 LOUKAS IOANNIS - ATENA177

93 LUPESCU IOAN-GABRIEL Alba ABRUD94 LUPU IOAN-BOGDAN Prahova CÂMPINA95 MACREA TIBERIUS-NICOLAE Sibiu SIBIU96 MAIER SERGIU-OVIDIU Mureş TÂRGU MUREŞ97 MAIER SORIN-IOAN Braşov FĂGĂRAŞ98 MALOŞ RADU Suceava MARGINEA99 MALOŞ DUMITRU Suceava MARGINEA100 MARCIU FLORIN Braşov HÂRSENI101 MARDARE COSMIN Bacău SECUIENI102 MATEIESCU-PĂUN MIHAI-DUMITRU Vâlcea BERBEŞTI103 MĂRIUłA IOAN-MIHAI NeamŃ SĂVINEŞTI104 MELENTE CONSTANTIN-MARIN Vâlcea DRĂGOEŞTI105 MEREU BOGDAN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 5106 MESAROŞ DANIEL-TEODOR Braşov FĂGĂRAŞ107 MIHĂIESCU DARIUS-PETRIŞOR Vâlcea FÂRTĂłEŞTI108 MILEA VASILE Bacău PLOPU109 MILITARU BOGDAN-CONSTANTIN Vâlcea COPĂCENI110 MORARU NICOLAE Olt ARCEŞTI111 MOŞOIU IONUł-GABRIEL Braşov MOIECIU DE JOS112 MUNTEANU MIHAI-VIOREL Braşov BRAŞOV113 MUNTEANU SERGIU-CRISTIAN Hunedoara DEVA114 MUREŞAN VASILE Sălaj SURDUC115 MURGU ALEXANDRU-OVIDIU Vâlcea SLĂTIOARA116 MUSCALU EUSTAłIU-CLAUDIU Mureş TÂRNĂVENI117 NATU ANDREI Suceava SUCEAVA118 NEAMłU VALENTIN Braşov COMANA DE SUS119 NEGREI ALEXANDRU-IOAN Braşov DUMBRĂVIłA120 NEGRU CONSTANTIN-CORNEL Braşov BUCIUM121 NISTOR CIPRIAN-GHEORGHE Braşov CODLEA122 NOROCEL BOGDAN Suceava SADOVA123 NUłU ANDREI-BOGDAN Vâlcea RĂDĂCINEŞTI124 OLARIU MARIAN-GHERASIM Timiş POVÂRGINA125 PALADE CONSTANTIN Bacău MOINEŞTI126 PASCU MARIUS Bacău ORBENI178

127 PAVEL EMANUEL IOAN Bihor BEIUŞ128 PETRAN IONUł-REMUS Sălaj JIBOU129 PETRARU VALENTIN Vaslui VASLUI130 PETREUŞ FLORIN Sibiu łAPU131 PISĂRU COSMIN-CRISTIAN Olt SLATINA132 PIłIGOI ION-BOBI Vâlcea MUEREASCA133 PÎNZARI IOAN-EMANUEL Suceava BĂLĂCEANA134 POINESCU COSTEL-CRISTINEL Braşov BRAŞOV135 POP IUSTINIAN-GHEORGHE Maramureş POIENILE IZEI136 POPA NICUŞOR Vaslui VIIŞOARA137 POPA ALIN-CONSTANTIN Sibiu SIBIU138 POPA IOAN-ALEXANDRU Sibiu SIBIU139 POPA IONUł Vaslui HUŞI140 POPESCU ADRIAN-NICOLAE Gorj TÂRGU JIU141 POŞTEANU ALEXANDRU-TEODOR Mureş AłINTIŞ142 PREDA VLAD-IOAN Braşov BRAŞOV143 PRESCURĂ CONSTANTIN-EMILIAN Bacău MOINEŞTI144 PUIU BOGDAN-CĂLIN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 4145 RĂDUCANU FLORIN-CIPRIAN Braşov BRAŞOV146 RĂDUCĂ ALEXANDRU-CIPRIAN Vâlcea PĂUŞEŞTI-MĂGLAŞI147 ROMAN DARIUS-AURELIAN Sălaj ZALĂU148 RONCEA ELISEI Bacău TÂRGU OCNA149 SAGONAS APOSTOLOS - ATENA150 SARCA IONEL-CĂTĂLIN Satu Mare SATU MARE151 SIMION-DIACONU COSMIN-GEORGEL Vâlcea BERBEŞTI152 SÎRBU PETRU Sibiu SIBIU153 SMĂDU DANIEL-MIHAI Braşov VICTORIA154 STANCIU ŞTEFAN-LAURENłIU Vâlcea GOVORA155 STĂNICĂ FLORIN Vâlcea BLEJANI156 STINIGUłĂ RAREŞ Sibiu SIBIU157 STOICA NICOLAE Vâlcea ZĂVIDENI158 STRECHE SERGIU-CĂTĂLIN Braşov CODLEA159 STROILĂ CONSTANTIN Sibiu TĂLMĂCEL160 ŞANDRU GEORGE Vâlcea GREBLEŞTI179

161 ŞERBAN VASILE-BOGDAN Vâlcea OTEŞANI162 ŞERBAN IOAN-CIPRIAN Braşov VOILA163 ŞTEFAN IOAN-CONSTANTIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA164 ŞTEFĂNUCĂ IOAN ConstanŃa CONSTANłA165 TARNU FLORIN ARITON Sibiu MEDIAŞ166 TIMARIU BOGDAN Sălaj ZALĂU167 TIMIŞ PETRU Sibiu TĂLMĂCEL168 TRÂNCĂ DRAGOŞ CONSTANTIN Bacău BACĂU169 TURINOVICI IOAN LUCIAN Botoşani BOTOŞANI170 UNGUREANU CĂTĂLIN-NICOLAE Hunedoara LELESE171 UNGUREANU SILVIU-ALIN Braşov CAłA172 USZOGES ELORIAN-PAVEL Braşov BUDILA173 VÂLCU RĂZVAN-ANDREI Prahova PLOIEŞTI174 VEREŞ VASILE-DUMITRU Braşov CODLEA175 VLAD ŞTEFAN-ADRIAN Vâlcea Ocnele Mari176 ZAHARIA ALEXANDRU-CĂTĂLIN Vaslui VIIŞOARA177 ZAHARIE DORU-CONSTATIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA178 ZALĂU TUDOR-VALENTIN Braşov BĂRCUT179 ZOIłANU LIVIU-DAN Suceava SUCEAVAANUL IITEOLOGIE PASTRORALĂ2009/2010Nr. crt nume Prenume Judet Localitate1 ABABEI CRISTINA Ilfov CIOLPANI2 ACHIM CONSTANTIN-COSMIN Sibiu SADU3 ADAM ŞTEFAN Braşov BRAŞOV4 AIOANEI IONUł-CĂTĂLIN Suceava FĂLTICENI5 ANDRUŞCĂ PETRU-CORNELIUS DâmboviŃa FINTA MARE6 ANTOCHI DAN-GABRIEL Bacău BACĂU7 ARDELEAN BOGDAN Braşov ZĂRNEŞTI8 ARDELEAN ALEXANDRU-CĂLIN Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI9 ATUDOREI GHEORGHE-FLORIN Braşov SELIŞTAT180

10 BALEA MIRCEA Braşov BRAŞOV11 BARKO GYÖRGY-PETRU Braşov BRAŞOV12 BARKO GYÖZÖ-PAVEL Braşov BRAŞOV13 BĂDĂRÎNZĂ IOAN-MARIUS Sibiu CURCIU14 BĂRSOIANU IOAN-DANIEL Vâlcea STOILEŞTI15 BERCAN TUDOR-FLAVIUS Braşov DACIA16 BOBEICA ALEXANDRU-IONUł Braşov VICTORIA17 BOEANGIU ŞTEFAN-ALEXANDRU Vâlcea ALUNU18 BOSUIOC IONUł-GABRIEL Braşov BRAŞOV19 BOTA MARIAN Sibiu TĂLMACIU20 BOUR ADRIAN-LUCIAN Bacău BACĂU21 BRATU IOAN-DANIEL Sibiu RĂŞINARI22 BRĂILEANU RĂZVAN ŞTEFAN Braşov HĂLCHIU23 BRISC PETRU Sălaj VALCĂU DE SUS24 BRISCAN MARIUS-ANDREI Braşov BRAŞOV25 BUCUR IOANA Sibiu RACOVIłĂ26 BUDA PETRE-ADRIAN Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI27 BULĂU ALEXANDRU-IOAN Braşov BRAŞOV28 BURCĂ ADRIAN-CRISTIAN Suceava MOLID29 CACIUR LIVIU Suceava PUTNA30 CANCIU NICOLAE Sibiu SIBIU31 CÂRSTEA EUGEN Sibiu SIBIU32 CĂłOIU VASILE-ALIN Vâlcea MATEEŞTI33 CERNEA MIHAI NeamŃ POIANA TEIULUI34 CHERETE ANDREI-CONSTANTIN Vâlcea PĂUŞEŞTI35 CHITIC FLORIN GalaŃi TECUCI36 CIOBÂCĂ ILIE-ALEXANDRU Braşov BRAŞOV37 CIOBANU EMANUEL-ALEXANDRU Braşov BRAŞOV38 CÎRSTEA AURELIAN Braşov FĂGĂRAŞ39 CODLEANU FLORIN-ALEXANDRU Braşov ŞIMON40 COLCERIU DANIEL-ILIE Braşov BRAŞOV41 COMARIłA VIRGIL Suceava PUTNA42 COMĂNESE DAN-RĂZVAN Sibiu BUNGARD43 COSTE MIHAI Sălaj SOLOMON181

44 COSTE ANIN-ALEXANDRU Sălaj IAZ45 COłAN MIRCEA-GABRIEL Vâlcea BREZOI46 CRECIUNESCU VASILICĂ-TIBERIU Suceava CÂMPULUNG MOLDOVENESC47 CREłU COSTICĂ Bucureşti BUCUREŞTI48 CRIŞAN MIRCEA-CONSTANTIN Braşov FĂGĂRAŞ49 CRIŞAN IONUł-VASILE Sălaj ZALĂU50 CSORDAŞ TEODOR-IOAN Sălaj MARCA51 CSUDOR IONEL Vrancea TULNICI52 DANELIUC CRISTIAN-IONUł Suceava CLIT53 DÂNGĂ MARIUS-TĂNASE Sălaj MUNCEL54 DĂRĂBAN LIVIU-MIHAI Sibiu MEDIAŞ55 DIACONU DANIEL-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV56 DIMA ANDREI Iaşi IAŞI57 DÎNGĂ VICTOR-MARIUS Sălaj CRISTOLł58 DÎRLEA IUSTIN Braşov HĂLCHIU59 DOROFTEI EMILIAN-CONSTANTIN Iaşi IAŞI60 DRĂGAN CRISTIAN-COSTEL Tulcea MINERI61 DULCA ALEXANDRU Bihor ORADEA62 DUMBRAVĂ MARIUS-CIPRIAN Vrancea FOCŞANI63 DUŞA ALEXANDRU-BOGDAN Sibiu SIBIU64 DUŞESCU RAREŞ-GEORGE Braşov TOHANU NOU65 EFTEMIE PETRUŞ Braşov BUCIUM66 ENE CONSTANTIN-RĂDUCU Vâlcea OTEŞANI67 ENEA COSTEL-IULIAN Suceava FĂLTICENI68 FILOFIE ANTON Braşov BRAŞOV69 FLOCEA PETRU-PAVEL Suceava PĂLTINOASA70 FODOR CORNEL Suceava BURSUCENI71 GALEA TEOFIL-ALIN Sibiu GIACĂŞ72 GHERMAN IULIAN Braşov BRAŞOV73 GORAŞ CONSTANTIN Suceava ARGEL74 GRECU ANA-MARCELA Braşov BUNEŞTI75 HANEŞ NICOLAE Braşov DRĂGUŞ76 HASNA VLAD-ILIE Sibiu TĂLMĂCEL77 ION ŞTEFAN Braşov BRAŞOV182

78 ISTRATIE IONUł-ALEXANDRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA79 ISTRATUC VEACESLAV-IVAN Alba ABRUD80 JOIłA CRISTIAN-MIHAI Braşov FELDIOARA81 JURJ SORIN Bihor BĂIłA82 KALANYOS ZSIGMOND Braşov BRAŞOV83 KULCSAR JOZSEF Braşov ORMENIŞ84 LAZARI ION-IVAN Alba ABRUD85 LAZĂR GHEORGHE-FLORIN Vâlcea GURA VĂII86 LAZEA HORATIU Braşov FĂGĂRAŞ87 LUCA ADRIAN Suceava MĂLINI88 MADAN STELIAN-GABRIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA89 MADAN IULIAN-FLORIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA90 MAN REMUS Mureş TÂRGU MUREŞ91 MARTIN JANE FLORENTIN Teleorman ROSIORI DE VEDE92 MIHALI PAUL Maramureş BORŞA93 MIHĂESCU ALEXANDRU-CĂTĂLIN Prahova PLOIEŞTI94 MIHOC ALEXANDRU-CONSTANTIN Suceava SFÂNTU ILIE95 MITITELU IULIAN Braşov BRAŞOV96 MOCANU TEODOR-FLORIAN Covasna DOBÂRLĂU97 MOISI CĂTĂLIN-TRAIAN Sălaj ZALĂU98 MOLDOVAN DANIEL-IOAN Sălaj ZALĂU99 MOLDOVAN CLAUDIU Mureş FRUNZENI100 MOSCALU TUDOR Braşov BRAŞOV101 MUNTEANU MARIUS-BOGDAN Harghita SICULENI102 MUREŞAN CODRUł Maramureş CAVNIC103 NACU IONUł Vaslui BÂRLAD104 NECHIFOR ŞTEFAN-ALEXANDRU ConstanŃa CONSTANłA105 NEDELEA VASILE Braşov LUNCA CALNICULUI106 NEGRILĂ IOAN-MANIU Sibiu OCNA SIBIULUI107 NICĂ DARIUS-GHEORGHE Sibiu PORUMBACU DE SUS108 NISTOR BOGDAN Suceava FĂLTICENI109 NOVOTNY BOGDAN Suceava ARGEL110 OANCEA EMIL Covasna BARAOLT111 OANCEA CONSTANTIN Sibiu AVRIG183

112 OBREJA COSTANTIN-MARIAN Braşov BRAŞOV113 OEGAR FLORIN-CLAUDIU Sălaj ZALĂU114 OLARIU FLORIN-IULIAN Bacău FILIPENI115 ONICA POMPILICA Brăila BRĂILA116 OPREA DANIEL Iaşi IAŞI117 PANCIU LAURENłIU-GABRIEL Caraş-Severin CARANSEBEŞ118 PANDREA GABRIEL-GHEORGHE Braşov SĂCELE119 PÂRJOL ŞTEFAN Bacău MOINEŞTI120 PĂVĂLAŞCU MARIAN Braşov BUDILA121 PETRESCU MIHAI DâmboviŃa TĂRTĂŞEŞTI122 PINTEA SERGIU-ADRIAN Suceava SIRET123 PINTILIE CIPRIAN Braşov BRAŞOV124 PÎRGHI ALIN-DUMITRU Suceava RĂDĂUłI125 POP CORNEL-SILVIU Maramureş PLOPIŞ126 POP DANIEL-MIRCEA Sălaj CRIŞENI127 POP SEVER-DANIEL BistriŃa-Năsăud BISTRIłA128 POPONEA MARIAN IOAN Sibiu SIBIU129 PREDELEANU GHEORGHE Braşov BRAŞOV130 PUTINĂ ADRIAN Bacău BACĂU131 RABLOU VIOREL-IOAN Sălaj BOBOTA132 RATZ HORIA-NICOLAE Braşov FĂGĂRAŞ133 RĂDULESCU ANCA-MARIA Sibiu SIBIU134 RODEAN RADU-CONSTANTIN Sibiu SIBIU135 ROŞAN VASILE-DORIN Sălaj FIZEŞ136 RUNCAN EMANUEL/IONUł BistriŃa-Năsăud BREAZA137 SABĂU VIOREL-IONUł Satu Mare SATU MARE138 SANDA COSMIN-CĂTĂLIN Prahova BUCOV139 SANDU EDUARD Suceava FĂLTICENI140 SAVU CONSTANTIN Sibiu AMNAŞ141 SĂCUIU NICOLAE-RADU Braşov ZĂRNEŞTI142 SCORłEA IONEL-EDUARD Braşov ŞIMON143 SIMIONESCU DUMITRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA144 SIMOTA ALEXANDRU-IULIAN Suceava RĂDĂUłI145 SÎRBU DRAGOŞ-MIHAI Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA184

146 SOPONARU GHEORGHE-VASILE NeamŃ SĂVINEŞTI147 STAMATE GEORGE-SEBASTIAN Covasna SFÂNTU GHEORGHE148 STAMOULIS GEORGIOS - ATENA149 STĂNILĂ IOACHIM-ADRIAN Sibiu VESEUD150 STĂTICESCU ION Vâlcea RUNCU151 STOIA GHEORGHE-SEBASTIAN Braşov VICTORIA152 STOIA DAN-IOAN Sibiu SIBIU153 STOIAN NICOLAE Bacău COMĂNEŞTI154 STOIAN DAN-GEORGE Braşov BRAŞOV155 STOICA VLAD-DUMITRU Sibiu CÂRłIŞOARA156 STRĂTULAT SABIN-ALEXANDRU Covasna BARAOLT157 STUPU EMANUEL-LUCIAN Braşov BRAŞOV158 SURDU ANDREI-MIHĂIłĂ Suceava CÂMPULUNG MOLDOVENESC159 ŞERBAN MIHAI-GHEORGHE Braşov BRAŞOV160 ŞOMŞAG AUGUSTIN-VASILE Sălaj JIBOU161 ŞURANI HORAłIU-VASILE Satu Mare NEGREŞTI-OAŞ162 TALABĂ RADU Braşov FĂGĂRAŞ163 TĂMAŞ VASILE-ANTONIE Covasna VÂLCELE164 TCACIUC DUMITRU Suceava SUCEAVA165 TERCIU PETRUł-CIPRIAN Braşov BRAN166 TOLOLOANCĂ ION Vâlcea DĂEŞTI167 TOPORAŞ GABRIEL-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV168 TUDORESCU GHEORGHE-FLORIN Vâlcea CÂRSTĂNEŞTI169 TUDOSE GHEORGHE Suceava MOLID170 łOLAŞ NICOLAE Sălaj BĂNIŞOR171 łURU CONSTANTIN-RAZVAN Vâlcea COSTEŞTI172 łUłUROI CRISTIAN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 4173 UDREA DANIEL-NICOLAE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA174 URSU ADRIAN-NICOLAE Sibiu VESEUD175 VĂCARIU NICOLAE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA176 VINTILĂ TOADER Sibiu ŞURA MARE177 VLAD LĂCRĂMIOARA-ELENA NeamŃ PIATRA-NEAMł178 VLAICU IONUł-MĂDĂLIN Vâlcea BĂLCEŞTI179 VRÎNCIANU IULIAN Bacău ONEŞTI185

180 VUC SERAFIM-DĂNUł Hunedoara DEVA181 VULCU ADRIAN-OVIDIU Braşov BREAZAANUL IIITEOLOGIE PASTRORALĂ2009/2010Nr.crtnume Prenume Judet Localitate1 ABAGIU DUMITRU BOGDAN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA2 AILENI GIULIAN VASILICĂ Sibiu TORONTO3 ALBU GEORGE - IONUł Brăila BRĂILA4 APETREI IONEL-ALEXANDRU Gorj TÂRGU JIU5 ARGATU CRISTI NeamŃ CRACĂUL NEGRU6 AVASILOAIE MIHAI-IOAN Suceava STRAJA7 BABOLEA OVIDIU - MIHAI Caraş-Severin REŞIłA8 BALAN MIHAI - ANDREI Bacău PARINCEA9 BASARABĂ GHEORGHE-SIMION Sibiu BOIłA10 BĂLĂŞCUłĂ FLORIN-NICOLAE Braşov PREJMER11 BĂLUłĂ ROMULUS-VALENTIN Caraş-Severin CARANSEBEŞ12 BĂRBĂTEI SERGIU Braşov DACIA13 BEŞLEAGĂ GEORGE DOREL Sibiu SIBIU14 BIVOL OLEG - CĂINARI15 BOGDAN DANIEL Braşov BRAŞOV16 BUDILEANU MAXIN-VASILE Covasna BREłCU17 BURECHIA DAVID-FLORIN Vâlcea PĂUŞEŞTI18 CANCIU ALEXANDRU-MIHAI Sibiu SIBIU19 CĂRĂUŞU SIMION-LEONARD Gorj POLOVRAGI20 CHITIC MARIN-TUDOREL GalaŃi MUNTENI21 CHITUłĂALEXANDRU-CONSTANTINSibiuSIBIU22 CIULEI NICOLAE-MARIUS Braşov FUNDATA23 CLAPA CLAUDIU Cluj CUZDRIOARA24 COCOR ŞTEFAN Prahova SCHIULEŞTI25 CODREANU ADRIAN Braşov CODLEA186

26 COJOACĂ ANDREI Braşov BRAŞOV27 COMANICI DUMITRU Braşov SÂMBĂTA DE SUS28 COTOI IOAN-VASILE Mureş BĂIłA29 CREłAN IONEL Suceava PUTNA30 CREłU MIHAIL Botoşani BOTOŞANI31 CRUŞOVEANU MARIANA Braşov BUNEŞTI32 CUDUR NICOLAE-ALIN Sălaj CIZER33 DAN DANIL Sibiu BRADU34 DASCĂLU IONEL-MARIUS Suceava35 DAVID VASILICĂ Bacău BACĂU36 DĂSCĂLAŞU VLĂDUł Bacău BACĂU37 DEMETER ZOLTAN Mureş ADĂMUŞ38 DRAGOSLOVEANU IOAN-PAUL Braşov FELDIOARA39 DRUGAN NICOLAE-COSMIN Vâlcea BREZOI40 DUCA SORIN Arad ZĂDĂRENI41 DULGHERU IONUł Sibiu SIBIU42 DUMITRU IOAN - ANDREI Vâlcea HOREZU43 ERHAN ANDREI - ORHEI44 FER IOAN - COSMIN Sălaj BOBOTA45 FEREŞTEANU MARIAN Giurgiu CETĂłUIA46 FILIMON ALEXANDRU CĂTĂLIN Braşov VICTORIASF IOAN BOTEZĂTORUL,MORENI47 FLOREA CĂTĂLIN NeamŃ BICAZU ARDELEAN48 FLOREA GHEORGHE Cluj TURDA49 FLOREŞTEANU ADRIAN-IONUł Suceava DOROTEIA50 FLOROIU SEBASTIAN-NICOLAE Sibiu MEDIAŞ51 FOICA FLAVIUS MIHAI Braşov BRAŞOV52 FURNICĂ DUMITRU-ADRIAN Vaslui MÂNĂSTIREA53 GANEA RĂZVAN VLAD Caraş-Severin OBREJA54 GÂRNEAłĂ LAURENłIU-SEBASTIAN Vrancea FOCŞANI55 GERGULOV ILIE - CONSTANTIN Sibiu ŞURA MICĂ56 GHEORGHE OVIDIU Braşov BRAŞOV57 GHIURCUł IONUł-VIOREL Sălaj ZALĂU58 GRAMA BOGDAN Braşov BRAŞOV187

59 GRAPĂ DĂNUł - NICOLAIE Suceava60 GRECU DANIEL MehedinŃiMĂNĂSTIREA SF. IOAN CELNOUDROBETA-TURNUSEVERIN61 HAICU ŞTEFAN Bacău BERZUNłI62 HAIDUC MARTIN Braşov BRAŞOV63 HĂBĂLĂU MIHAI Mureş TÂRGU MUREŞ64 HÎRCEAGĂ LUCIAN-CORNELIU Braşov BRAŞOV65 ILIEŞ FLORIN-ANDREI Sălaj ZALĂU66 IVANVALENTIN DUMITRUIOANSibiuCISNĂDIE67 LĂCULEANU DUMITRU-LUCIAN Vâlcea DRĂGĂŞANI68 LĂPĂDUŞ VASILE OVIDIU Gorj DOBRIłA69 LEUCIUC DANIEL Suceava ŞERBĂUłI70 LIUłE PETRU-MARIUS Cluj CLUJ-NAPOCA71 LUCA LUCIAN-TOMA Sibiu SIBIU72 LUPU IOAN Sibiu SIBIU73 MAGYAR COSMIN-FLAVIU Sălaj ZALĂU74 MANOLE CRISTIAN Suceava VATRA MOLDOVIłEI75 MAREDAVID FLORIN Braşov BRAŞOV76 MIHAI ALEXANDRU ANDREI Vrancea FOCŞANI77 MITROFAN HORAłIU Covasna SITA BUZĂULUI78 MOCANU LIVIU-CONSTANTIN Suceava SUCEAVA79 MOCANUBOCÎRNEADANIEL ALEXANDRU Braşov TĂRLUNGENI80 MORAR GHEORGHE Sibiu ERNEA81 MORARIU (SĂDEAN) ADRIANA ELENA Sibiu ARPAŞU DE JOS82 MOTRICALĂ MIHAIL - CHIŞINĂU83 MUNTEANU VASILE-AURELIAN Vâlcea BĂRBĂTEŞTI84 MUNTEANU MARIUS Braşov BRAŞOV85 MUSTAłĂ NICUŞOR-SORIN Braşov PREJMER86 NICOLAE VLAD Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI87 NISIPEANU DUMITRU Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA88 OLTEAN VASILE -COSMIN Mureş TÂRGU MUREŞ89 OLTEANU MARIUS IONUT Braşov FUNDATA90 ONECI FLORIN Braşov BRAŞOV188

91 OPREA GABRIEL Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA92 OPRIŞOR ION-MIHAIL Gorj GÂRBOVU93 PALMEŞ CIPRIAN-NICOLAE Braşov CAłA94 PASCAL IONUł Braşov BRAŞOV95 PETREA MIHAELA MAGDALENA Bacău PODU TURCULUI96 POPA OLIMPIU-GEORGE Vâlcea HOREZU97 POPA IOAN ALEXANDRU Braşov CODLEA98 POPA CONSTNATIN CIPRIAN Bacău RACOVA99 POPONEA NICOLAE-BOGDAN Vâlcea BRATOVEŞTI100 POSTOLEA VLAD MIRCEA Braşov BRAŞOV101 RADU ION-DRAGOŞ Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA102 RAłĂ VIOREL Sibiu SIBIU103 RĂSVAN IOAN-REMUS Braşov VAD104 ROMAN MIHAIL Braşov UCEA DE JOS105 ROŞU GHEORGHE NeamŃ BORLEŞTI106 RUSNAC MIRCEA - CHIŞINĂU107 SALONARIU LUCIAN ANDREI Sibiu SIBIU108 SAMOILĂ DANIEL-MARIUS Braşov CODLEA109 SILEA MIHAI Braşov SÂMBĂTA DE SUS110 STÎNGĂ IOAN-FLORIN Bacău BACĂU111 STÎNGU (ŞERBAN) MIRELA CELIA Braşov FĂGĂRAŞ112 STOENOIU CONSTANTIN Gorj DRĂGUłEŞTI113 STOIA MIRCEA Sibiu AGNITA114 STOIAN MIHAI VICTOR DIMITRIE Braşov BRAN115 STREZA IOAN Sibiu BRATEIU116 STROIA RAZVAN-ALIN Sibiu MEDIAŞ117 ŞAMU GHEORGHE Sibiu CÂRłA118 ŞCHEIANU IONUł Vaslui VASLUI119 ŞOVREA IOAN Maramureş BORŞA120 ŞTEFAN CONSTANTIN Gorj TÂRGU JIU121 ŞTEFAN GEORGE - NICOLAE Vaslui MÂNĂSTIREA122 ŞTETA IONUł MehedinŃi SLAŞOMA123 TĂNASE ADRIAN IONUł Braşov BRAŞOV124 TITI MIHAI - DORIN Suceava PÂRTEŞTII DE JOS189

125 VÎRLAN ADRIAN-MIHAIL Suceava SUCEAVA126 VOINICU ŞTEFAN-CRISTIAN Braşov FELDIOARA127 VULPOIU LIDIA MIHAELA Braşov BRAN128 ZGÂMBĂU CLAUDIU - GHIORGHIłĂ Braşov BRAŞOVANUL IVTEOLOGIE PASTRORALĂ2009/2010Nr. crt nume Prenume Judet Localitate1 ADOMNICĂI CIPRIAN Suceava VEREŞTI2 AGAVRILOAEI MIHAI Suceava ZVORIŞTEA3 ALACI COSTIN-ALEXANDRU Vaslui ARMĂŞENI4 ARTENE EMILIAN-CAMELIU BistriŃa-Năsăud POIANA ILVEI5 ATUDOREI IONICĂ Bacău BRUSTUROASA6 AVANU CRISTI - NICOLAE Vaslui BÂRLAD7 BABII ELENA Sibiu NOCRICH8 BĂLĂNESCU SEBASTIAN Iaşi IAŞI9 BĂLUł ANDREI-TRAIAN Mureş SIGHIŞOARA10 BĂNCILĂ DANIEL Braşov BRAŞOV11 BENESCU MIHAI - LUCIAN Braşov RÂŞNOV12 BEŞCHEA IOAN-DUMITRU Braşov BRAŞOV13 BLANARU IONUł-MARIAN Bacău BACĂU14 BLĂGAN GEORGE-BOGDAN Braşov BRAŞOV15 BOIA CLAUDIU-IONUł Sălaj ZALĂU16 BOICU FLORIN Suceava SUCEAVA17 BORBÉLY - NISTOR ADRIAN Sibiu SIBIU18 BOZGA SILVIU Caraş-Severin CARANSEBEŞ19 BUTNARIU MIRCEA Suceava RIŞCA20 CHIPER VASILE Bacău PODU TURCULUI21 CHIŞU MARIUS-CRISTIAN Sibiu MEDIAŞ22 CLINCIU NICOLAE-MARIUS Braşov MOIECIU DE JOS23 CORDA LIVIU Sălaj AGRIJ24 COROSAN CRISTIAN-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV190

25 COZMA ŞTEFAN Vaslui VASLUI26 CRĂCIUN RĂZVAN-ANDREI Braşov BRAŞOV27 CRISTUłI CRISTIAN-VASILE Sălaj ZALĂU28 DANCU ALEXANDRU Sibiu TĂLMACIU29 DĂDÎRLAT ALEXANDRU-DRAGOŞ Braşov FĂGĂRAŞ30 ENACHE ANDREI Bacău BACĂU31 ENEA IONEL-DANIEL Bacău MOINEŞTI32 FLEŞER FLAVIU-GABRIEL Sibiu MEDIAŞ33 FLOROIU GHEORGHE Covasna DOBÂRLĂU34 FLUTUR REMUS-IOAN Braşov FĂGĂRAŞ35 GĂBINAT MIHAELA Sibiu NOCRICH36 GECAN OVIDIU Alba CUGIR37 GHERASIMESCU IOAN Bacău COMĂNEŞTI38 GOMOI GHEORGHE-CONSTANTIN Gorj BĂLEŞTI39 GORAŞ BOGDAN-ANDREI Suceava FRASIN40 GRAMA MARIAN Bacău ŞERBEŞTI41 GROSU VALERIU-ANDREI Vaslui TRESTIANA42 GUDEA MIRCEA-IOAN Sălaj CIZER43 HĂBĂLĂU MIHAI Mureş TÂRGU MUREŞ44 ILIEŞ CRISTIAN-GABRIEL Sălaj ZALĂU45 IONETECU GEORGEL-RĂZVAN Braşov BRAŞOV46 IRIMIA COSTEL Vaslui SCHINENI47 ISTRATE MIHAIL NeamŃ AGAPIA48 IVAN CONSTANTIN Sibiu SADU49 IVAN (BURLĂ) CARMEN-NONA Sibiu SIBIU50 LAZA MIRCEA Mureş SIGHIŞOARA51 LAZĂR ŞTEFAN Braşov BRAŞOV52 LUCHIAN IONUł Vaslui BÂRLAD53 LUPU CONSTANTIN Braşov BRAŞOV54 MANCIU MIHAI-LAURENłIU Vâlcea MĂGURA55 MANOLIU IONUł NeamŃ BORCA56 MANU IONUł-DRAGOŞ Argeş GODENI57 MÂNZATU DANIEL-NICOLAE Braşov POIANA MĂRULUI58 MATEI MIRELA-MARIA Sibiu NOCRICH191

59 MĂRCUłĂ DUMITRU-MARIUS Vaslui BÂRLAD60 MĂRGINEAN RADU Mureş LUDUŞ61 MIHALCEANU ALEXANDRU - SURUCENI62 MIHOC GEORGE Suceava BOSANCI63 MIHU MARIA Braşov PREDEAL64 MINICA VASILE-SORIN Maramureş BOGDAN VODĂ65 MOGA NICOLAE-IOAN Sibiu MAG66 MOLDOVAN OVIDIU-PETRU Sibiu MEDIAŞ67 MORAR RADU-MIRCEA Maramureş TÂRGU LĂPUŞ68 MUCHE DOMIDE-MARIAN Bacău POIANA69 MUNTEANU NICOLAE Braşov BRAŞOV70 MUNTEANU AUREL-CONSTANTIN Călăraşi DRAGOŞ VODĂ71 NACU OVIDIU Braşov RÂŞNOV72 NEAGU GHEORGHE-CĂTĂLIN Braşov VICTORIA73 NICOARĂ CIPRIAN-VALENTIN Sălaj ZALĂU74 NICULA (BEJENARU) RODICA Sibiu SIBIU75 NOROCEA LAURENłIU GalaŃi FRUMUŞIłA76 OLAH RĂZVAN-GEORGE Sălaj ŞIMLEU SILVANIEI77 OLAR ADRIAN-ILIE Suceava PĂLTINOASA78 ONCESCU NICOLAE-BOGDAN Argeş TOPOLOVENI79 OPINCĂ CIPRIAN-COSTEL Bacău MOINEŞTI80 PANłÂRU DAN Braşov BRAŞOV81 PÂTEA IONUł-ADRIAN Braşov FUNDATA82 PAVEL FLORIN-ALEXANDRU Sibiu SIBIU83 PĂTATU VASILE NeamŃ BICAZU ARDELEAN84 PĂTRĂŞCAN IONUł-CĂTĂLIN GalaŃi UNGURENI85 PEIU VLAD-PANTILIMON NeamŃ TÂRGU NEAMł86 PLEŞCA EUGENIU - BĂLłI87 POENAŞU CĂTĂLIN GalaŃi TECUCI88 POLEXA EUGEN-GHEORGHE Braşov FĂGĂRAŞ89 POPA IOAN Alba VALEA LUNGĂ90 PREDA ION Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA91 PULHAC BOGDAN-IONUł Harghita SĂRMAŞ92 RADU GHEORGHE Covasna BARCANI192

93 ROMAN BOGDAN-MIHAI Sibiu CISNĂDIE94 ROŞCA LUCIAN-IOAN BistriŃa-Năsăud SÂNTIOANA95 ROŞIORU GHEORGHE Braşov BRAŞOV96 SOCACIU CRISTIAN Braşov FĂGĂRAŞ97 SOCACIU ALEXANDRU Braşov FĂGĂRAŞ98 STAN CONSTANTIN-TIBERIU Giurgiu GIURGIU99 STÎRLEA DANIEL-LIVIU Olt CARACAL100 STOIAN VALENTIN-ANDREI Braşov RÂŞNOV101 SUCIU BOGDAN-SILVIU Sălaj ZALĂU102 SUCIU BOGDAN-EUGEN Sălaj AGRIJ103 TĂUT GHEORGHE Maramureş LEORDINA104 TERINTE MATEI Bacău BACĂU105 TERIŞ VICTOR-MARIAN Bacău COMĂNEŞTI106 TOACŞE ADRIAN-CORNEL Sibiu SIBIU107 TRIF NICOLAE Satu Mare MEDIEŞU AURIT108 łINTEA NICOLAE Braşov VULCAN109 URS IOAN-MARIUS Braşov FĂGĂRAŞ110 URSU MARIAN-IONUł Vaslui SOLEŞTI111 VĂRVĂRUC MINA Sibiu NOCRICH112 VELEŞCU LAURENłIU Vaslui BÂRLAD113 VÎLCAN BOGDAN-NICOLAE Braşov BRAŞOV114 VLAD CIPRIAN-IONUł Alba ABRUD115 ZAHARIA SORIN Braşov BRAŞOVANUL ITEOLOGIE SOCIALĂ2009/2010Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 ALBULEłU MARIA-FLAVIA Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI2 ANTOHE ANNEMARIE Braşov BRAŞOV3 BOBEŞ (HAMPU) MARIOARA Braşov FĂGĂRAŞ4 BRĂTEAN (LUPEA) DANIELA Sibiu SIBIU5 CERNEA ANDREEA-ALEXANDRA Vâlcea SĂLĂTRUCEL193

6 CIOLACU CORINA Braşov FĂGĂRAŞ7 CONDREA ANCA-ELENA Covasna BĂCEL8 DAMIAN IULIA Braşov VICTORIA9 DIMOFTE RAMONA Braşov BRAŞOV10 DORNESCU LYANA-ALYS-ROXANA Bacău BACĂU11 DRĂGUŞANU ALEXANDRA Vâlcea SLĂTIOARA12 FĂłAN CĂTĂLINA-PAULA Sibiu SIBIU13 GHIłULESCU OANA-JANINA Sibiu SIBIU14 GIURGEA ROXANA-MARIA Braşov BRAŞOV15 LUCACI LUCIA Sibiu SIBIU16 MOGA-POPLĂCEAN ANA-MARIA Alba ABRUD17 MORARI ALEXANDRA - JELOBOC18 MUNTEAN MARIA-MAGDALENA Braşov VICTORIA19 PĂNĂZAN CODRUłA-MARIA Alba SÂNCEL20 POPA ELENA-MIHAELA Vâlcea BARCANELE21 PRODE CLAUDIU Sibiu SIBIU22 REDNIC ADRIAN Maramureş SIGHETU MARMAłIEI23 STOICA ELENA Braşov RUPEA24 ŞOMŞAG LUCIA-MARIANA Sibiu SIBIU25 TAMAŞ IONELA Vâlcea BISTRIłA26 VUłĂ (PETRARU) CONSTANłA-MĂDĂLINA Vaslui VASLUIANUL IITEOLOGIE SOCIALĂ2009/2010Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 CHITIC FLORINA GalaŃi MUNTENI2 DOGARU FLORENłA Vâlcea ALDEŞTI3 DOGARU (GHIGENESCU) ANA-MARIA Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA4 DOROBANł VIVIANA-ELENA Sibiu VEŞTEM5 FONTUL AMALIA BistriŃa-Năsăud MITITEI6 HUŞTIU TEODORA-IOANA Braşov VICTORIA7 IONAŞ ELENA-DOINA Sibiu ŞEICA MARE194

8 LITA MARIA Sibiu CISNĂDIE9 MACARIE FLORINA-VASILICA NeamŃ TÂRGU NEAMł10 MUNTEAN SIMINA-ALEXANDRA Covasna SITA BUZĂULUI11 NICOLĂESCU VIOLETA-BEATRIS Braşov DEJANI12 NUłU MARIA-ALINA Vâlcea RĂDĂCINEŞTI13 OSIP ECATERINA-FLORINA Sibiu SĂCĂDATE14 PINCA ANCA-CRISTINA Alba CERGĂU MARE15 SANDU ALEXANDRA-IRINA Harghita MIERCUREA CIUC16 STOICA ANA-MARIA Braşov SĂCELE17 ŞTIRB MARIUS-DAN Sălaj ZALĂU18 TRÎMBIłAŞ (POPESCU) GABRIELA Sibiu SIBIU19 VLĂDOIU OANA Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 6ANUL IIITEOLOGIE SOCIALĂ2009/2010Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 BÎRSAN (CÂRSTEA) MIHAELA IZABELA Sibiu SIBIU2 CIOATĂ MIHAELA Sibiu SIBIU3 OLTEAN IOANA-MARIA Sibiu MEDIAŞ4 PAL SONIA-VERA Sibiu MEDIAŞ5 URDAŞ MARIA - VIOLETA Maramureş VIŞEU DE JOS6 VLAD MARIA MONICA Vâlcea CĂLIMĂNEŞTI195

STUDENłII DE LA CICLUL DE STUDII MASTERALEÎN ANUl UNIVERSITAR 2009-2010ANUL I MASTERTEOLOGIE ISTORICĂ2009/2010Nr.CrtNume Prenume Judet Localitate1 ANDRUŞCĂ ION Bacău OITUZ2 ANTOCI FLORIN NeamŃ PÂNGARAłI3 BABICI OREST Suceava4 BALTĂ ADRIAN-COSMIN Sibiu MEDIAŞCÂMPULUNGMOLDOVENESC5 BEŞCHEA IOAN-DUMITRU Braşov BRAŞOV6 BOTEZ LUCIAN Alba ABRUD7 CLINCI IONEL Alba ABRUD8 CONSTANTINESCU VLAD-ŞTEFAN Braşov BRAŞOV9 DĂIAN IOAN-ALEXANDRU Sibiu SIBIU10 DIACONU CRISTINA-GEORGETA Olt VIŞINA11 DOMINTE DORIN SuceavaCÂMPULUNGMOLDOVENESC12 FLORESCU PAUL-CRISTIAN Braşov SÂMBĂTA DE SUS13 GRAPĂ DĂNUł-NICOLAE Vaslui BĂCEŞTI14 GROSU ADRIAN Braşov BRAŞOV15 IANC MIHAI Braşov CODLEA16 MĂRCUŞ DARIUS-MARCIANCaraş-SeverinCARANSEBEŞ17 MIHĂILĂ HORIA-GABRIEL Braşov BRAŞOV18 MIHĂILĂ ALEXANDRU-VALENTIN Braşov BRAŞOV19 MOLDOVAN COSMIN-MIHAI Braşov BRAŞOV20 MURARIU ION Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA21 MUTESCU GAVRIL Alba ABRUD196

22 NEACŞU BOGDAN Bacău BACĂU23 NEGOIłĂ IOAN Bacău PÂNCEŞTI24 NEGOMIREANU DRAGOŞ-DANIEL Gorj DRĂGOTEŞTI25 OLAHALEXANDRU-SEBASTIANHarghitaMIERCUREA CIUC26 PETRACHE DANIELA-VALERIA Vâlcea LUNGEŞTI27 PINTILIASA MIHĂIłĂ Iaşi PAŞCANI28 PRODEA VASILE-ALEXANDRU Braşov ZĂRNEŞTI29 REUł-GAFIłUC DĂNUł-CRISTINEL Suceava VICOVU DE SUS30 SĂRARU DANIEL Braşov BRAŞOV31 SIMIONESCU GHEORGHE Alba ABRUD32 TOHĂNEAN IULIAN-PETRU Covasna SITA BUZĂULUI33 łEPEŞ MIHAI-DANIEL Mureş SIGHIŞOARAANUL II MASTERTEOLOGIE ISTORICĂ2009/2010Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 BADEA FLORIN Giurgiu MÂRŞA2 BARNA CORNEL/IONEL Sibiu MÂRŞA3 BĂZĂVAN GABRIEL-LAURENłIU Prahova PLOIEŞTI4 BLAGA LUCIAN-IOAN BistriŃa-Năsăud BISTRIłA5 BLAJ-IARCA NICOLAE Braşov ZĂRNEŞTI6 BOBOC ALIN MIHAI Braşov BRAŞOV7 BOICU DRAGOŞ Braşov BRAŞOV8 BOLOCAN CIPRIAN Braşov BRAŞOV9 CĂLIN RADU-MARCEL MehedinŃi OSTROVU CORBULUI10 CĂTANĂ NICOLAE Sibiu BOARTA11 COTLOGUł VASILICĂ Braşov CRISTIAN12 CRIVłONENCU MARIUS-SORIN Braşov BRAŞOV13 DOMINTE DRAGOŞ-DĂNUł Bacău COMĂNEŞTI14 DRACEA GHEORGHE Braşov BUNEŞTI197

15 DRĂGHICI MARIUS-GHEORGHE Sibiu SIBIU16 FĂTU OVIDIU Braşov FĂGĂRAŞ17 GURZĂU EMILIAN-LAURENłIU Alba ABRUD18 JERĂU RALUCA-PETRUłA Braşov SĂCELE19 MARIAN GHEORGHE-ILIE Caraş-Severin NAIDĂŞ20 MATEI IULIAN Vaslui BÂRLAD21 MATEI VIOREL Bacău AGĂŞ22 MICU IONEL-FLORENTIN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 623 MITREA GIORGIAN-BOGDAN Braşov RUPEA24 MITROFAN COSTEL GABRIEL Bacău COMĂNEŞTI25 MORAR CORNEL-OVIDIU Sibiu HOGHILAG26 PÎRGHI FLORIN-CONSTANTIN Vaslui BÂRLAD27 POPA ANFIAN-VASILE Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA28 RAMPA CARMEN Sibiu SIBIU29 REGMAN ROMAN-CRISTIAN Braşov BRAŞOV30 TOLBARU RADU-NICOLETA Sibiu SIBIU31 UNGUREANU FLORIN-AUREL MehedinŃi VÂNJULEłANUL I MASTERTEOLOGIE SISTEMATICĂ2009/2010Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate1 BURGHIŞ-DRĂGHICI IOAN-IULIAN Braşov FĂGĂRAŞ2 CIUTĂ SILVIU-CLAUDIU Vrancea PANCIU3 CORAŞ DOREL Bihor BRĂDET4 CRÎNGAŞU IOAN-PAUL Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 25 DEAC IOAN-CĂLIN Sibiu ERNEA6 DINICĂ SILVIU-COSTIN Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 37 ENCIU MĂDĂLIN-FLORIAN Braşov BRAŞOV8 GRAPĂ DĂNUł-NICOLAE Vaslui BĂCEŞTI9 HORODINCĂ DAN-IONUł Braşov PREDEAL10 IUGA PETRU-PAUL Sibiu SIBIU198

11 MACOVEI GHEORGHE Sibiu SIBIU12 NEDELCU PETRU-CIPRIAN Bacău BACĂU13 PANDREA IOAN Alba ABRUD14 RANCEA IONUł BistriŃa-Năsăud SATU NOU15 RĂDUCANU (BADEA) MARIA Giurgiu MÂRŞA16 ROCIU VALENTIN-DORIN Sibiu SIBIU17 SCHIPOR SEBASTIAN-VASILE Suceava VICOVU DE SUS18 STANCIU HORIA Braşov BRAŞOV19 STOIAN CRISTIAN Caraş-Severin BUCHIN20 ŞTEFAN EMANUEL-LIVIU Braşov BRAŞOV21 TOMA SEBASTIAN-HORAłIU Covasna SFÂNTU GHEORGHE22 łUGLEA RAZVAN Bacău COMĂNEŞTI23 ZAMFIR GABRIEL Bucureşti BUCUREŞTI SECTORUL 1ANUL II MASTERTEOLOGIE SISTEMATICĂ2009/2010Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 BRAT ZAHARIA-CIPRIAN Braşov RÂŞNOV2 HALMAGIU MIHAI-DUMITRU Braşov VICTORIA3 MIHOC (IUGA) ALINA-CORNELIA Sibiu SIBIU4 OBERŞTERESCU ADINA Caraş-Severin ANINA5 OLARIU MARIAN-IONUł Braşov CODLEA6 POPESCU SILVIU Braşov ZĂRNEŞTI7 POPIŞTIU OCTAVIAN-GHEORGHE Caraş-Severin BOZOVICI8 RÎNEA IOAN Braşov FĂGĂRAŞ9 URSUł VASILE-ALEXANDRU Sibiu SIBIU199

ANUL I MASTERTEOLOGIE BIBLICĂ2009/2010Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate3 CIOBOTĂ OVIDIU-CONSTANTIN Mureş STÂNCENI4 CUłIC CONSTANTIN Braşov BRAŞOV5 DOBRE CARMEN-RODICA Dolj CRAIOVA6 DOBREANU ADRIAN-TRAIAN NeamŃ TÂRGU NEAMł7 FARCAŞ FLAVIUS Braşov BRAŞOV8 GAVRILĂ CEZAR-MIHAI Braşov BRAŞOV9 NICŞAN VALENTIN Suceava SUCEAVA10 NOGY KAROL Sibiu SIBIU11 OPREAN CĂLIN-TIBERIU Mureş LASLĂU MARE12 POP GHEORGHE-MARIAN Alba ABRUD13 SANDU TRAIAN Bacău BACĂU14 SAVU FLORIN-VIOREL Sibiu GIACĂŞ15 STOIA ALEXANDRU-NICOLAE Sibiu AGNITA16 łONOIU ANDREI-LAURENłIU Sibiu SIBIUANUL II MASTERTEOLOGIE BIBLICĂ2009/2010Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate1 ASTANEI VLAD Harghita TOPLIłA2 BÂRLĂ RĂZVAN-IOAN Braşov RÂŞNOV3 BOLOVAN RALUCA-FLORENłA Argeş PITEŞTI4 COJOCARU VALENTIN Bacău TÂRGU OCNA5 DĂRĂBAN VLAD-RĂZVAN Harghita TOPLIłA6 GÂRBACEA GHEORGHE-RADU Braşov HĂLCHIU7 MIHĂILESCU LEONARDO-EMILIAN Sibiu DUMBRĂVENI8 OLENICI IONUł Suceava DORNEŞTI9 PIROC MIHAI-GAVRIL Arad ARAD200

ANUL I MASTERTEOLOGIE PRACTICĂ2008/2009Nr. Crt Nume Prenume Judet Localitate1 ANDRAŞCO SERGIU Botoşani BOTOŞANI2 APAHIDEAN MARIA Sibiu MEDIAŞ3 AVRAM CONSTANTIN Sibiu AVRIG4 BĂCILĂ IOACHIM-ARSENIE Sibiu SIBIU5 BOANGHER FLORIN-IONUł MehedinŃi6 BOGDAN MARIUS-CIPRIAN Braşov BRAŞOV7 BORODI OVIDIU-CORNEL BistriŃa-Năsăud JELNADROBETA-TURNUSEVERIN8 BORŞEVSCHI LAZĂR - CHIŞINĂU9 CÂMPEAN CORNELIA-LUCIANA Alba ALBA IULIA10 CIOCAN MARIAN-ALCIPID Braşov FĂGĂRAŞ11 CIOCAN IOAN-LUCIAN Braşov FĂGĂRAŞ12 CIUCLE FLORIN-SABIN Bihor MARGHITA13 DANCIU ALIN Sibiu SIBIU14 DINESCU CLAUDIU-GEORGE Vâlcea BUJORENI15 FLUERICĂ MARIAN-FLORIN Botoşani BOTOŞANI16 FORł ŞTEFAN-ALEXANDRU Sibiu GURA RÂULUI17 GEORGIłĂ PETRU BistriŃa-Năsăud BISTRIłA18 GERMAN ADRIAN-GRIGORE Sibiu SIBIU19 GRIGORIE VASILE-CĂLIN Sibiu SIBIU20 HULPAN IULIANA Braşov BRAŞOV21 IACOB RAUL-TUDOREL Sălaj ZALĂU22 IVANA DANIEL Braşov FĂGĂRAŞ23 LAVU DAN Braşov FĂGĂRAŞ24 MAIOR POMPILIU-IOAN Sibiu SIBIU25 MIHAI GIGEL-MARIAN Vaslui CÂRJA26 MITREA MIHAIL Alba ABRUD27 MUJAT LIVIU-ANGHEL Sibiu AVRIG201

28 MUNTEAN ADRIAN-GHEORGHIłĂ Covasna ÎNTORSURA BUZĂULUI29 MUNTEANU ANAMARIA Alba ABRUD30 NEAGU CORINA-LILIANA NeamŃ RĂZBOIENI31 NEGRILĂ MARIA-LUCIANA Sibiu SIBIU32 NISTOR ION Sibiu SIBIU33 PLETEA CONSTATIN Bacău BACĂU34 RĂŞOIU GHEORGHE Braşov RÂŞNOV35 RIZEA IOAN Alba CUGIR36 RUSEI MIRCEA Braşov FELDIOARA37 SAVIN VASILE-VALER Sibiu COPŞA MICĂ38 SIMIONESCU DANIEL Sibiu SIBIU39 TAFLAN CONSTANTIN Braşov MÂNDRA40 TRÂMBIłAŞ GABRIEL Braşov FĂGĂRAŞ41 łIGĂNESCU VASILE Suceava VĂLENI42 VĂCĂRUŞ MIHAI-MARIUS Sibiu TĂLMACIU43 ZAHARIA GIGEL Suceava SCHEIAANUL II MASTERTEOLOGIE PRACTICĂ2009/2010Nr. crt Nume Prenume Judet Localitate1 BALINT CIPRIAN-SEBASTIAN Braşov BRAŞOV2 BOSTAN OVIDIU-IULIAN Braşov OLTEł3 BRUDIU RĂZVAN Alba AIUD4 BUGĂRIN (VINTILĂ) NICOLETA-MARIA Sibiu SIBIU5 BUNESCU BOGDAN-CONSTANTIN Sibiu SIBIU6 CHIPERI LILIANA - MĂGDĂCEŞTI7 CIUBAN CONSTANTIN-ILIE Maramureş VALEA VINULUI8 CREłA SIMONA-RALUCA BistriŃa-Năsăud JELNA9 DAN GHEORGHE-ADRIAN Braşov BRAŞOV10 DOBRIN MARIUS-VASILE Braşov VICTORIA11 DONOSĂ FLORIN Braşov BRAŞOV202

12 FĂRCAŞ MIRCEA Sibiu DÂRLOS13 FULGA FLORINEL-DUMITRU Braşov FĂGĂRAŞ14 GHINCEA GHEORGHE - MARINICĂ Sibiu SIBIU15 GOJA NICOLAE-TEODOR Braşov HĂLCHIU16 HOADREA (VASIU) CRINA Sibiu SIBIU17 IRIDON DUMITRU-VIRGIL Sibiu SIBIU18 LAZĂR IOAN Braşov BRAŞOV19 MARCU (ŞTEFAN) DANIELA-CLAUDIA Braşov BRAŞOV20 MARIN IOAN Alba ABRUD21 MATEI GHEORGHE-DRAGOŞ Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA22 MIHALCEA CONSTANTIN-FLORIAN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA23 MILOŞAN VIOREL-DĂNUł Braşov DEJANI24 MITU CLAUDIU-ADRIAN Braşov FĂGĂRAŞ25 MOŞOIU VALENTIN-IONUł Braşov RÂŞNOV26 MUREŞAN REMUS Harghita FĂGEłEL27 NEGREA BOGDAN-VASILE Suceava SUCEAVA28 OLTU IOAN Bacău PODURI29 ONICA CIPRIAN-ALEXANDRU Suceava HORODNIC DE SUS30 ONUC GELU Vaslui IVĂNEŞTI31 OPREA GHEORGHE Braşov TICUŞU NOU32 PAROŞ IOAN Sibiu VEŞTEM33 PETECILĂ BOGDAN NICOLAE Braşov BRAN34 PINTRIJEL CRISTIAN ANTHONIO Suceava SIRET35 PLOSCARU TEODOR-IONUł Braşov BRAŞOV36 POPA VASILE Bacău PODURI37 PREDA LIVIU Braşov BRAŞOV38 RAMBA STELIAN Sibiu SIBIU39 RĂDUł FLORIN Vâlcea RÂMNICU VÂLCEA40 SANDU MĂDĂLIN-CONSTANTIN Braşov POJORTA41 SOARE VASILE-ADRIAN Argeş MIOVENI42 SPĂTARU CĂTĂLIN-NICOLAE Braşov BRAŞOV43 STROIA SEBASTIAN-IOAN Sibiu MEDIAŞ44 TÎLVĂR NECULAI-LUCIAN Braşov CODLEA45 TODIRENCHI MIHAI Braşov BRAŞOV203

46 TOMUł MARIAN-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV47 UNGUREANU IULIAN-VINCENłIU Braşov VĂLENI48 URS SIMION-IONUł Braşov FUNDATA49 UłĂ MARIUS-CONSTANTIN Braşov BRAŞOV50 VINTILĂ NICOLAE Sibiu SIBIU51 VOINESCU LIVIU Braşov ZĂRNEŞTIANUL I MASTERTEOLOGIE PROIECT SOCIAL2009/2010Nr.crt Nume Prenume Judet Localitate1 ACHIM MIHAELA AURELIA Sibiu SIBIU2 BUZINCHE OANA-MIHAELA Bacău ONEŞTIANUL II MASTERTEOLOGIE PROIECT SOCIAL2009/2010Nr.crt nume prenume judet localitate1 BUCUR ANCA-GEORGETA Sibiu RACOVIłĂ2 DAVID VALERICA Sibiu ŞURA MICĂ3 LĂCĂTUŞU RALUCA-MARILENA MehedinŃiDROBETA-TURNUSEVERIN4 PETRACHE LAVINIA Braşov FĂGĂRAŞ204

DOCTORANZIIÎNMATRICULAłI ÎN ANUL UNIVERSITAR 2009-2010Domeniul: TeologieConducător ştiinŃific : I.P.S. Prof.univ.dr. LaurenŃiu Liviu StrezaNr.cNume şi prenume Data înmatriculării OBS.rt.1. POVÎRNARU RAUL DARIUS 1.11.2009Domeniul: TeologieConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. Dumitru AbrudanNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. CONDREA VASILE ANDREI 1.11.2009 CU TAXĂ2. CHIRILĂ ALOMN GHEORGHE 1.11.2009 CU TAXĂDomeniul: TeologieConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. Vasile MihocNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. CHIŞCARI ILIE 1.11.20092. IONIłĂ ALEXANDRU 1.11.2009Domeniul: TeologieConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr.NICOLAE CHIFĂRNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. VASILE IULIAN MIHAIL 1.11.20092. DUMITRU STELIAN ALIN 1.11.2009 CU TAXĂ3. ROŞU MIHAI 1.11.2009 CU TAXĂDomeniul: TeologieConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr. IOAN ICĂNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. TOFAN MARIUS VASILE 1.11.20092. TOMA COSTEL 1.11.2009 CU TAXĂ3. ROMÂNU VICENłIU ILIE 1.11.2009 CU TAXĂDomeniul: TeologieConducător ştiinŃific : Pr.Prof.univ.dr.VASILE GRĂJDIANNr.crt. Nume şi prenume Data înmatriculării OBS.1. MILEA ELISABETA 1.11.2009205

CUPRINSSTUDII ŞI ARTICOLEPr. Prof. Univ. Dr. Vasile Grăjdian, Cântarea „corală” în cultul şi propovăduireaBisericii Ortodoxe. Raportul cu problemele unităŃii de credinŃă......................................7Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Rolul istoric tradiŃional al BisericiiOrtodoxe Române în cadrul comunităŃilor rurale. Scurtă diagnoză pastoralcatehumenală ...........................................................................................................20Conf. Univ. Dr. Ciprian Streza, La théologie de l’épectase, synthèse de laspiritualité du Saint Grégoire de Nysse ...................................................................36Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Iosu, Vizitele pastorale ..............................................47Pr. Lect. Univ. Dr. Buda Daniel, Atitudinea creştinilor din primele veacurifaŃă de pace, potrivit lucrării Istoria bisericească (H. E.) a lui Eusebiu deCezarea ....................................................................................................................59Lect. Univ. Dr. Ioan Abrudan, Biserica de lemn, cu hramul “Buna Vestire”,din Broşteni .............................................................................................................77Protos Dr. Nathanael Neacşu, Omul sau Taina asemănării. Aspecte defenomenologie religioasă şi teologic-creştină a îndumnezeirii umane....................92Pr. Drd. Craiu Ovidiu-Ion, ÎnfiinŃarea Academiei de muzică bisericească de laBucureşti................................................................................................................103Pr. Drd. Craiu Ovidiu-Ion, Contextul apariŃiei Şcolii de cântăreŃi bisericeşti”Dimitrie CunŃan” din Sibiu; câteva aspecte legate de deschiderea cursurilor şiprimul an de activitate ...........................................................................................117Rapoarte de activitate ştiinŃifică ............................................................................139Doctorate promovate în anul universitar 2009-2010.............................................169Conducerea UniversităŃii „Lucian Blaga” Sibiu ...................................................171Conducerea FacultăŃii de Teologie „Andrei Şaguna”............................................172Personalul didactic, auxiliar şi administrativ al FacultăŃii ....................................172StudenŃii de la Cursurile de LicenŃă ......................................................................175206

StudenŃii de la Ciclul de Studii Masterale .............................................................196Doctoranzii înmatriculaŃi în anul universitar 2009-2010.......................................205Cuprins ..................................................................................................................206207