Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

că doar vremea din urmă a adus congestionări şi încordări pastorale între ceea ceputem numi a fi pastoraŃia mănăstirească şi cea parohială, lucru care poate duce laeludarea, prin tensiuni din interiorul actului pastoral, tocmai a acestei tradiŃionalelegături a Ńăranului, a bisericii cu satul, ca sumă de valori umane, de cultură şicomunicare interumană.5. Dar nu putem încheia toată această schiŃă de construire a imaginii satuluiromânesc actual fără să abordăm una dintre dramele actuale cele mai vizibile:depopularea. În actualul context al emigrării forŃei de muncă peste hotare, tot maimulŃi observatori, nu neapărat specialişti, au remarcat o depopulare masivă asatului. Problema aceasta nu este totuşi atât de nouă. Anii 1967-1970, anii de glorieai industrializării din România socialistă, au însemnat una din curbele dedepopulare majore, centrele industriale, marile şantiere de construcŃii, în generemarile aglomerări urbane, au absorbit mai bine de 40-60% din populaŃia aptă demuncă din sate, urmând, istoric vorbind, valului anilor 1952-1957 când satulromânesc a cunoscut o amplă depopulare prin efectele cooperativizării şi arezistenŃei la cooperativizare. Anii 1990-1992, cu marele şoc al deschideriigraniŃelor, au atras un nou val de risipire al populaŃiei. De atunci se înregistrează,cu foarte mici fluctuaŃii, un proces constant de depopulare, de emigrare, doar că deaceastă dată nu mai vorbim despre o emigrare spre mediul urban românesc cât spremarile centre industriale ale Occidentului. În nici unul din cazuri profilul creştin nua constituit motivul plecării din vatră. Modul exploziv în care a evoluat crearea şiactivarea de parohii ortodoxe în diaspora românească nu trebuie să ne inducă îneroarea de a crede că numai motivarea religioasă a fost fundamentul acestuifenomen. Ca întotdeauna la greu, Biserica a constituit centrul de închegare şipozitivare al energiilor naŃionale şi religioase. Afectat de contactul cu marileprovocări ale lumii occidentale, agasat şi umilit, dezorientat şi anulat ca identitatemulttimp românii moderni au fost atinşi de acelaşi sindrom al lipsei de acceptareca populaŃie recepta- românul, mai mult sau mai puŃin transfug, a reuşit să sereidentifice uman şi comunitar numai în raport cu Biserica, căreia în plan practic i-a acordat aceleiaşi valenŃe, taumaturgice şi terapeutice de acum, cu cea de acasă.Ce a redescoperit el acolo, cei de aici au înregistrat ca o asigurare a menŃinerii saleîn viaŃă, ca o certificare a faptului că nu s-adus să-şi piardă sufletul cât mai ales săajute pe cei de acasă. În fond ei au reconstruit societalul românesc pornind de la29