Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

spre exemplu, la manierele foarte diferite de cântare chiar în(tre) diversele BisericiOrtodoxe. Cea mai evidentă este deosebirea între cântarea actuală de facturăarmonică-polifonică a slavilor nordici (ruşi, ucrainieni...) şi cea a celorlalŃiortodocşi, monodică şi de tradiŃie bizantină.În interiorul unei aceleiaşi unităŃi jurisdicŃionale bisericeşti - Patriarhie,Mitropolie - s-a încercat uneori realizarea unei unităŃi a stilului de cântare, inclusivprin reglementări bisericeşti sau chiar de stat. Succesul a fost de obicei relativ şiîntotdeauna parŃial. Pentru Biserica Ortodoxă Română putem număra cel puŃincâteva astfel de iniŃiative, care au influenŃat evoluŃiile cântării bisericeşti: reformahrisantică a Patriarhiei Constantinopolului, la începutul sec.al XIX-lea, care a avutun efect imediat şi în łarile Române, datorită domnitorilor fanarioŃi, provenind dinConstantinopol şi a cântăreŃilor greci care se aflau la noi 9 , apoi încercările luiAlexandru Ioan Cuza de a introduce cântarea corală armonică (prin Decretul nr.101din 1865 10 ) şi, în sfârşit, mai aproape de noi, iniŃiativele de uniformizare a cântăriibisericeşti sub P.F.Patriarh Justinian, la mijlocul secolului trecut 11 . Toate acestea, şialte încercări (unele cu un caracter local 12 ), au lăsat urme în cântarea actuală dinBiserica Ortodoxă Română. Şi atunci, după atâtea încercări mai mult sau mai puŃinreuşite, când se simte nevoia vreunei unităŃi văzute - „auzite” ar fi poate mai bine9 Gheorghe Ciobanu, Raportul dintre muzica liturgică românească şi muzica bizantină, în ”Studii deetnomuzicologie şi bizantinologie”, vol.II, Editura Muzicală, Bucureşti, 1979, p.265.10 Vasile Grăjdian, LegislaŃia lui A.I.Cuza şi evoluŃia cântării bisericeşti, în ”Studii şi cercetări deistoria artei” (seria - teatru, muzicæ, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17.11 V.lista publicaŃiilor de muzică psaltică „uniformizată”, începută cu Gramatica muzicii psaltice din1951: Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice,Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1951 (ed.II, 1969); Prof.Nicolae Lungu,Protodiac.Anton Uncu, Cântările Sfintei Liturghii şi cântări la cateheze, Edit.Institutului Biblic şi deMisiune Ortodoxă, Bucureşti, 1951; Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru,Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Edit.Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti,1953 (ed.II, 1974); Idem, Cântările Sfintei Liturghii şi podobiile celor opt glasuri, Edit.InstitutuluiBiblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1960 (cu ediŃii ulterioare; ed.III, 1969); Prof.NicolaeLungu, Pr.Prof.dr.Ene Branişte, Prof.Chiril Popescu, Cântările Penticostarului, Edit.InstitutuluiBiblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1980 etc.12 În Mitropolia Ardealului, Dimitrie CunŃanu alcătuieşte şi publică Cântările bisericesci (dupămelodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici ortodoxe, culese, puse pe note şi arangeate de DimitrieCunŃanu, Profesor la seminarul "andreian" arhidiecesan, Sibiu, ed.I, 1890, Editura autorului, tipărităla “Imprimăria de musicalii Jos.Eberle şi Co.”, Viena, VII) la îndemnul Mitropolitului Andrei Şaguna,menŃionat de D.CunŃanu in PrefaŃa cărŃii cale de cântări (p.4): „încă la anul 1868, MetropolitulAndreiu m'a sfătuit: ca, pentru conservarea şi cultivarea lor mai sigură, tóte cântările de strană să leculeg şi să le scriu cu notele muzicii moderne. Urmând sfatului arhieresc, încă de pe atunci am făcutînceputul acestei colecŃiuni, scriind pe rând cântările nóstre bisericesci”.12