Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

Poate n-ar fi rău să ne amintim de două momente istorice particulare aleistoriei satului, care tocmai prin particularitatea lor specială au importanŃă îndemersul nostru:a) Martiriul Sf. Sava Gotul:” …pornindu-se de către cei păcătoşimare persecuŃie în GoŃia împotriva bisericii lui Hristos, când s-a apropiat Sfânta zia Paştelui (Sfântul Sava), a voit să plece în alt oraş, la preotul Guththicas, spre apetrece sărbătoarea împreună cu el. Iar pe când mergea el pe cale, i s-a arătat unbărbat foarte mare şi luminos la înfăŃişare, care i-a zis : Întoarce-te şi mergi lapreotul Sansalas. Iar Sava i-a răspuns: Sansalas a plecat departe. Căci Sansalas,fugind din cauza persecuŃiei, se afla în Romania (Imperiul Roman de Răsărit);atunci, însă, venise de curând printre ai săi, pentru sfânta zi a Paştelui. De aceea,neştiind nimic Sava despre întoarcerea acestuia, a răspuns celui ce i se arătase şi selupta să meargă la preotul Guththicas. Însă, nevoind el să se supună poruncii,deodată, deşi la ora aceea era cer senin, a apărut un noian nesfârşit de zăpadă pefaŃa pământului, care astupa drumul şi nu putea să treacă mai departe, poruncindu-isă se întoarcă la preotul Sansalas. Şi, binecuvântând pe Domnul, s-a întors. Şi,văzând pe Sansalas, i-a istorisit lui şi multora altora vedenia pe care a avut-o pecale. Au sărbătorit împreună ziua Paştelui. Dar, în noaptea a treia după sărbătoare,iată că Atharid, din rândul celor necredincioşi, fiul lui Rothesteu, a năvălit în satulacela cu o ceată de tâlhari nelegiuiŃi şi, găsind pe preot dormind în casa lui, a pussă fie legat. De asemenea şi pe Sava, smulgându-l din pat, l-au legat. Pe preot l-auarestat şi l-au luat cu o căruŃă iar pe Sava l-au luat gol, cum se născuse. Şi l-aupurtat prin văi împădurite pe care le arseseră de curând, prigonindu-i şi bătându-icu cruzime cu nuiele şi bice, şi purtându-se fără milă faŃă de servii lui Dumnezeu.Dar cruzimea duşmanilor a întărit răbdarea şi credinŃa celui drept; căci , făcându-seziuă, lăudându-se în Domnul, zicea celor ce-l chinuiseră: oare nu m-aŃi purtat voiprin locuri arse, printre ascuŃişurile cioturilor, bătându-mă? VedeŃi, însă, dacă s-aurănit picioarele mele şi dacă pe trupul meu am vânătăi şi de la rănile pe care mi leaŃifăcut am răni? Văzând ei, deci, că pe trupul lui nu apare nimic din cele ce-ifăcuseră să sufere fără milă, luând o osie de la căruŃă şi punându-i-o pe umeri, i-aualungit mâinile, întinzându-i-le până la capetele osiei, şi i-au legat, de asemenea, şipicioarele pe o altă osie. În sfârşit, întins astfel pe cele două osii, l-au aruncat,lăsându-l să zacă pe spate la pământ, şi nu l-au cruŃat, chinuindu-l toată noaptea.21