Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

dând răspunsurile la strană împreună cu credincioşii, iar nu în locul lor” 18 .În Biserica de Răsărit, ei au încetat, de altfel de timpuriu, de a mai face partedin rândul clericilor (inferiori), rămânând în rândul laicilor.Mai târziu, în evoluŃia cântării bisericeşti se consemnează o oarecareschimbare a rolului cântăreŃului de strană. Introducerea în cult a troparelor, acondacelor, a canoanelor, adică a poeziei imnografice cum sunt denumitegeneric aceste cântări, şi stilizarea acestora a produs de fapt o ruptură întrestrană şi restul credincioşilor din biserică. Cele 8 glasuri 19 sau Octoihul 20 ,după care s-au grupat cântările, erau greu de învăŃat pentru credinciosul derând, deoarece tehnica mai pretenŃioasă a cântării sistematizate nu eraaccesibilă tuturor. Astfel, era nevoie de oameni care să se dedice studiuluiacestor cântări, iar acest lucru trebuia să se întâmple într-un mediuorganizat.Deschizătoare de noi perspective şi doritoare de a sălta poporul sprecele mai înalte trăiri morale şi intelectuale, Biserica şi-a asumat acest roleducativ şi în acest sens s-au înfiinŃat primele şcoli confesionale, undeînvăŃarea tipicului şi a cântării erau obligatorii. Toate iniŃiativele de „şcoalăromânească dovedesc înscrierea în program a muzicii bisericeşti” 21 , ea fiindconsiderată ca o „parte organică, indispensabilă” 22 a cultului ortodox.Iar şcolile de muzică sau de psaltichie de pe lângă mănăstiri îşipropuneau să împărtăşească cursanŃilor tehnicile muzicale bizantine,necesitatea existenŃei lor fiind legată de nevoia de a avea în serviciul18 Ibidem; CântăreŃul, cantorul sau psaltul este cel care va prelua atribuŃiile anagnostului. Introducereacântării antifonice atrage după ea şi apariŃia acestei noi categorii bisericești, deoarece doar cei instruiŃiputeau să ducă această cântare pe opt glasuri, ea fiind una mai aparte.19 A se vedea, pentru edificare în privința notației celor opt glasuri, adunarea Pr. Prof Vasile Stanciu,Cele opt glasuri bisericeşti, Editura Arhiepiscopiei Alba-Iulia, Alba-Iulia, 1997.20 Cf. lui Dumitru Bughici, în Dicționar de forme și genuri muzicale, Editura. Muzicală, București,1978, octoih înseamnă cântarea pe opt tonuri sau glasuri. Primul octoih a fost conceput în sec. VI deSever de Antiohia și desăvârșit în sec. VIII de Sf. Ioan Damaschin.21 George Breazul, Patrium Carmen. Contribuții la studiul muzicii românești, Editura Scrisulromânesc, Craiova, 1941, pag. 571-572.22 Ibidem.106