Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

oprit asupra H. E. a lui Eusebiu, care este singura lucrare cu caracter istoricgeneral 5 care acoperă perioada istoriei bisericeşti de la Mântuitorul Iisus Hristos şipână în anul 324, deci care ne poate oferi o imagine de ansamblu despre atitudineacreştinilor din primele trei veacuri în ceea ce priveşte pacea sau lipsa ei, adicăviolenŃa şi războiul.H. E. are drept scop prezentarea evenimentelor istorice din perioada maisus amintită, fără a se concentra cu precădere pe o temă anume, ci are un caractergeneral, de prezentare a evenimentelor. Aceasta nu înseamnă că nu există câtevateme abordate cu prioritate, dar care se integrează bine în cuprinsul general allucrării. 6 Astfel, informaŃiile cu privire la atitudinea creştinilor faŃă de pace apar înmod aleatoriu şi trebuie adesea deduse din context. Acest lucru prezintă, în opiniamea, un avantaj, căci Eusebiu nu intenŃionează cu precădere să tematizezeatitudinea creştinilor în acest sens, nici să o interpreteze prin prisma evenimentelorsau atitudinii Bisericii din vremea sa. Aşa cum voi arăta la momentul potrivit,relatările cu privire la pace se integrează totuşi în scopul mai larg al H. E. Studiulse bazează în primul rând pe lecturarea atentă a H. E. Literatura secundară joacădoar un rol cu totul minor. Cu alte cuvinte, am încercat în primul rând să-l las peEusebiu să vorbească despre atitudinea creştinilor despre pace în primele veacuricreştine. Vocii sale i-am adăugat comentariile şi interpretările mele. Am structurattematic prezentarea de faŃă, identificând cinci subiecte principale care mi se pare căstau în directă legătură cu atitudinea creştinilor faŃă de pace. Primul subcapitolarată că, în viziunea lui Eusebiu, creştinii sunt ocoliŃi de violenŃă, în schimb evreii,din diferite motive pe care Eusebiu le menŃionează, au parte masiv de violenŃe. Aldoilea subcapitol îi prezintă pe creştini ca subiect al violenŃei. Este vorba demartirajul pe care unii dintre creştini îl suferă şi modul în care Eusebiuinterpretează existenŃa martirajelor şi atitudinea non-violentă a celor martirizaŃi. Altreilea subcapitol prezintă câteva personalităŃi creştine descrise în H. E. şi care potfi numite „făcătoare de pace.” Al patrulea capitol prezintă atitudinea non-violentă acreştinilor faŃă de eretici, iar ultimul subcapitol este dedicat descrierii unui cazaparte prezentat în H. E. care sugerează posibilitatea ca Dumnezeul creştinilor să fi5 Eusebiu însuşi a fost conştient de faptul că proiectul său istoriografic este fără precedent: „... sunt celdintâi care pornesc o astfel de lucrare, păşind oarecum pe un drum pustiu şi nebătătorit.” (H. E. I, I,1); „după câte ştim, nimeni dintre scriitorii bisericeşti nu a nutrit nădejdea de a scrie cândva o lucrarede acest fel” (H. E I, I, 3).6 „Eusebiu compară lucrarea sa cu o livadă duhovnicească, în care a adunat diferite pasaje din alŃiautori şi le-a închegat „într-o singură expunere istorică.”61