Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

În timpul persecuŃiilor de la Smirna, în care Policarp era urmărit spre a fiprins, el a oferit o lecŃie de pace interioară celor însărcinaŃi cu prinderea lui. Deşi is-a oferit posibilitatea să fugă, Policarp i-a primit pe cei trimişi să-l aresteze „cu oînfăŃişare veselă şi foarte plăcută ... demnă şi liniştită.” După ce le-a dat de mâncareşi de băut, „rugându-i doar să-l lase netulburat vreme de o oră”, timp în care şi-afăcut rugăciunea, Policarp a plecat alături de ei spre martiriu. 68Un caz deosebit de interesant pentru scopul studiului de faŃă este relatat deEusebiu de Cezarea în cartea VII şi implică doi oameni ai Bisericii: un oarecareEusebiu, episcop de Laodiceea şi un oarecare Anatolie, viitor episcop deLaodiceea. Istorisirea ai cărei eroi principali sunt cei doi îi plasează în rândulfăcătorilor de pace sau poate mai exact al „negociatorilor de pace.” Iată istorisirea:vorbind despre „bărbaŃi mai vestiŃi ai Bisericii,” Eusebiu descrie cum Anatolie 69 ,înainte de a ajunge episcop în Laodiceea, păstorită la acea vreme de episcopulEusebiu, care era originar din Alexandria, a fost implicat în negocieri de pace întrecetăŃenii alexandrini baricadaŃi în cartierul Piruchium din Alexandria şi armataromană. Acest cartier era unul dintre cele mai frumoase din Alexandria, iarcetăŃenii acestuia erau în conflict cu armata romană pentru că susŃinuseră la putereun alt pretendent decât Gallien care devenise împărat. Pentru că asediaŃii dinPiruchium sufereau de foame, Anatolie, aflat şi el printre asediaŃi, l-a anunŃat princurier pe episcopul Eusebiu, aflat în afara zidurilor, despre starea lor. EpiscopulEusebiu, care avea „o reputaŃie deosebită şi un nume vestit chiar şi înainteageneralului roman”, i-a cerut acestuia să asigure viaŃa „măcar acelora dintreduşmanii lui, dacă aceştia i se vor preda de bunăvoie.” Negocierile dintre răsculaŃişi romani au fost posibile datorită reputaŃiei episcopului Eusebiu. Iată ce a spusgeneralul răsculaŃilor senatului alexandrinilor: „Cred că măcar pe vlădica vostru sănu-l minŃiŃi, de aceea vă sfătuiesc ca cei ce sunt în plus şi de nici un folos: femeibătrâne, copii, moşnegi să iasă dincolo de porŃile oraşului şi să se ducă unde vorvrea,” întreaga populaŃie necombatantă, cu alte cuvinte. O dată aprobată cererea,„generalul a avut grijă ca oamenii Bisericii să plece cei dintâi, dar apoi şi ceilalŃi,de toate stările şi vârstele ... Eusebiu i-a primit pe toŃi ca un părinte şi ca un doftor,dându-le toată îngrijirea necesară.” 7068 H. E. IV, XV, 11-15.69 În treacăt fie spus, Eusebiu de Cezareea îl descrie ca fiind unul din cei mai vestiŃi oameni dinAlexandria datorită erudiŃiei sale. El ar fi deschis la Alexandria o „şcoală de direcŃie aristotelică.” (H.E. VII, XXXII, 6).70 H. E. VII, XXXII, 7-12.72