Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

unde se găseşte. Chiar şi cel ce a căzut mai adânc, adesea e mişcat în inima sa şi seînmoaie văzând, cu câtă dragoste se milostiveşte preotul de el, se gândeşte la el, îlcaută, pe lângă toată osteneala, şi cu riscul de a fi refuzat, se îngrijeşte cu intenŃiacea mai curată, de mântuirea sufletului lui” 17 .I. ObiecŃii la vizitele pastorale.Asemenea fiecărei activităŃi şi cea pastorală urmează trecerea printr-unanume filtru al necesităŃii sau nu. Voi aduce în atenŃie câteva obiecŃii, folosindargumentele pro şi contra, în vederea stabilirii unor acŃiuni corecte, bine venite dinpartea preotului ca păstor sufletesc şi bine primite precum şi benefic valorificate defiii duhovniceşti.1. O „permanentă” criză de timp.Poate cea mai des întâlnită scuză sau eschivă cu privire la împlinirea uneiîndatoriri. Aminteam mai sus un reper din programul paulin de pastoraŃie eficientăşi anume de a lucra cu timp şi fără timp. Un program alcătuit cu mare grijă faŃă desemeni şi faŃă de sine, îi va da preotului posibilitatea de a acŃiona în etape, pepriorităŃi, mai repede răscumpărând vremea (Ef. 5,16) decât irosind timpul.Nu trebuie supralicitată la maxim perioada petrecută în casele credincioşilorcu ocazia săvârşirii unor oficii liturgice. Sunt răstimpuri eficiente dar nu suficiente.Nu este oferit mediul propice, pentru cunoaştere şi comunicare, cum îl oferă vizitapastorală.„Cine zice, că din capul locului nu are vreme pentru pastoraŃie individuală,acela vrea să spună că nu are timp pentru una dintre cele mai grave îndatoririprofesionale: cunoaşterea oilor,… nu are timp să fie preot!” 18 O astfel demărturisire urmată de o astfel de constatare, ne cutremură. Este pusă sub semnulîntrebării esenŃa preoŃiei. Datorită unui factor comun sau, pentru unii banal, timpul,se ajunge la a evidenŃia, nu vocaŃia ci impostura, nu dragostea ci dezgustul.17 Nicolae Brânzeu, op. cit., pag. 175.18 Ibidem, pag. 176.53