Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

pentru adevăr mai curând decât pentru patrie, pentru credinŃă mai curând decâtpentru cei pe care-i iubim mai mult, întrucât ele vestesc statornicia şi marele curajal luptătorilor pentru credinŃă, în stare pentru înfrângerea vrăjmaşilor nevăzuŃi şi, însfârşit, cununile de laudă spre veşnică pomenire.” 66 Avem de-a face cu ocomparaŃie între lupta eroică pentru „biruinŃe războinice” şi „războiul liniştit” almartirilor pentru pacea sufletului, dintre lupta pentru adevăr şi lupta pentru patrie.Evident că Eusebiu relevă superioritatea luptei creştinilor faŃă de cea a romanilor.Această superioritate a luptei creştine implică excluderea luptei pentru patrie? Aşacum vom vedea în ultimul subcapitol al acestui studiu, Eusebiu nu exclude, pe bazaunor fapte petrecute în istoria Bisericii, posibilitatea ca creştinismul să nu aibă ocontribuŃie la războiul „văzut” pentru apărarea patriei.III. PersonalităŃi creştine făcătoare de paceH. E. prezintă numeroase personalităŃi creştine. De fapt, unul din scopurileprincipale ale lucrării a fost acela de a arăta că Biserica primelor veacuri s-abucurat de contribuŃia a numeroase personalităŃi. Unele dintre acestea s-auremarcat prin aceea că îşi merită pe deplin numele de făcători de pace. Am văzutdeja cazul Apostolului Iacov care a oferit pacea sa celui care l-a denunŃat ca şicreştin şi care a ales să moară alături de el pentru Hristos.Merită amintită aici o relatare care-l are ca erou principal pe SfântulApostol Ioan aflat în ultimii ani ai vieŃii. După persecuŃia lui DomiŃian, Apostolul arevenit la Efes din exilul de pe insula Patmos. Apostolul a încredinŃat un tânăr spreîngrijire episcopului din Efes. Tânărul a alunecat spre cele rele, astfel încât a intratîntr-o bandă de tâlhari şi, „întrucât el era cel mai brutal, cel mai crud şi cel maisângeros, a ajuns repede căpetenia tâlharilor”. Când Apostolul Ioan a revenit înoraş, l-a cerut de la episcop pe tânăr. Când a aflat de soarta tânărului, Apostolul amers la locul unde tâlhărea banda condusă de tânăr, a fost prins de straja tâlharilorşi dus la căpetenia lor, care aştepta „înarmat”. Când l-a recunoscut pe Apostol,tânărul ajuns căpetenie de tâlhari a luat-o la fugă. Apostolul l-a urmărit strigând:„fiule, de ce fugi ... nu-s înarmat ... Opreşte-te şi ai încredere!” Tânărul s-a oprit şi,„aruncându-şi armele”, s-a pocăit. 6766 H. E. V, 3-4.67 H. E. III, XXIII, 6-19.71