Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

spre realizarea unei comuniuni de simŃire a membrilor corului cu acele persoanecare vor asculta (şi vor forma publicul respectivului cor), sau, în cazul unei „cântăriîn comun”, se vor adăuga şi ele corului iniŃial, ca membri activi în comuniuneacântării. Abordarea unui repertoriu „tradiŃional” pare o cale relativ mai uşor deurmat pentru realizarea sau păstrarea unei astfel de comuniuni, indiferent dacă prinaceasta se înŃelege încadrarea într-o tradiŃie ce priveşte istoria muzicală naŃională,regională, locală sau este vorba despre aspecte mai bisericeşti ale TradiŃiei.Dar şi abordarea repertorială a unor cântări de un stil diferit de celconsiderat tradiŃional la modul comod, poate însemna tot un efort spre comuniune,atunci când se depăşeşte simpla ispită de factură „consumistă” a eclectismuluişi/sau exotismului muzical şi cultural (în general). Caracterul diferit al felului de afi al celorlalŃi, al altor semeni ai noştri, în ceea ce priveşte cultura, implicit şicultura muzicală, poate constitui un îndemn spre înŃelegerea şi găsirea unei căi derealizare a unui „cor” mai larg de comuniune - într-un plan muzical, dar aceastatotodată ca mijloc şi simbol pentru o comuniune mai importantă, esenŃială pentruîmplinirea menirii persoanelor umane, a fiinŃei umane în sensul cel mai înalt.Şi atunci când se abordează cu grijă chiar lucrări liturgice sau religioaseîntr-o limbă „străină”, în care sensul cuvintelor este doar bănuit sau înŃelesaproximativ, muzica în sine, ca o „limbă universală”, cum se spune câteodată,poate descoperi trăiri adânci sau înalte dincolo de cuvinte - dar nu mai puŃinnăscătoare de comuniune, de fraternitate, de dragoste.În particular, şi într-un plan istoric, dintr-o aceeaşi perspectivă eclesială,pastorală şi duhovnicească totodată, pot fi privite şi evoluŃiile cântării în BisericaOrtodoxă Română (şi nu numai) în ultimele două secole. După impactul întâlniriiîn łările Române a cântării corale de factură armonică-polifonică şi de origineoccidentală cu cântarea mai tradiŃională de strană, de factură monodică şi deorigine răsăriteană-bizantină, o cale de a (re)găsi o comuniune muzical-bisericeascăîn cântare a fost armonizarea sau adaptarea pentru o tratare armonică şi polifonică amelodiilor psaltice tadiŃionale, cu căutarea reciprocă în timp a unei armonizări(modale) adecvate specificului modal (pe cele opt glasuri) al cântării bisericeştirăsăritene, de origine bizantină 13 . La fel poate fi privit şi „compromisul”13 Sebastian Barbu-Bucur, D.G.Kiriak - contribu\ii la armonizarea melodiilor psaltice, în “GlasulBisericii”, XXXIII (1974), nr.7-8, iul.-aug., p.696-705.15