Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

(presupunem că e vorba de uşa dinspre pronaos, întrucât accesul în biserică se faceprin tindă), acolo unde se găseau şi portretele votive ale Neagoescilor, eramenŃionat, ca an când s-a petrecut actul ctitoririi, fie anul 1743 fie, mai probabil,1741.Considerăm, cu toate acestea, că data nu putea să indice momentul la cares-a clădit, din temelie, biserica ci că marca, mai probabil, inaugurarea decoruluimural. Vin în sprijinul acestei presupuneri, câteva indicii, asupra cărora se cuvinesă ne oprim.Astfel, între ctitori, membri ai aceleiaşi familii locale a Neagoescilor, aufost pomeniŃi cu numele cinci bărbaŃi şi patru femei. Ce ne atrage atenŃia, e faptulcă primul din seria numelor bărbăteşti este menŃionat cel al lui Stroia, iar dintrefemei, cel al lui Sora. Or, am stabilit deja că Stroie Neagoe fusese paroh al bisericiidin Broşteni, probabil încă înainte de 1700 şi că a decedat la 1714. Cât despre soŃiasa, preoteasa Sora, ştim din epitaful de pe monumentul funerar, că a murit în 1719,fiind înmormântată în cimitir, probabil alături de Stroie. Faptul de a-i fi numărat şipe aceştia doi între ctitori, nu s-ar fi justificat decât printr-o eventuală legătură,existentă între persoanele lor şi evenimentul construirii, cu mai multe decenii înurmă, a bisericii care abia atunci, la 1741 sau 1743, fusese înzestrată cu picturimurale, din grija fiului şi urmaşului în slujirea preoŃească a lui Stroie, protopopulNeagoe Man (†1765 sau 1766) şi, bănuim, a preotesei Maria.Mai ştim şi că, la 1761, când, prin „dezmembraŃia legii”, s-a stabilittrecerea lăcaşului de cult (menŃionat în documente, încă de la 1733, deci anteriordatei notate în pisanie) în folosinŃa minorităŃii unite din Broşteni, ortodocşilor li s-aoferit drept compensaŃie, permisiunea de a-şi construi o altă biserică în loc. Paredeci verosimil, că lăcaşul de închinare care fusese atribuit uniŃilor, data dinainteaanului 1700, când s-a creat motivul, ca dreptul de proprietate asupra sa să fiedisputat, între membrii celor două confesiuni. TradiŃia locală 24 păstrează amintireafrământărilor de la începutul celui de-al şaptelea deceniu, al secolului al XVIII-lea,când sciziunea confesională a luat forme cât se poate de dramatice, ortodocşiiabandonându-şi locuinŃele şi regrupându-se în partea răsăriteană a localităŃii, înlocul denumit „Grui”, pentru a marca cât mai ferm şi mai explicit, separarea lorfaŃă de locuitorii uniŃi. În această zonă, pe un teren donat de un sătean cu numele24 Consemnată în istoricul parohiei Broşteni, scris de părintele paroh Vasile Bichiş, în 1972.84