Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

isipitor, zgârcit, încăpăŃânat; ce familie, ce ocupaŃie, ce serviciu are, etc.” 10 .Raportarea credinciosului la factorii de mediu social, îl va ajuta pe preot încreionarea unei imagini de ansamblu, în vederea alcătuirii unei strategii de lucru.Este interesant de observat că rareori preotul are o perioadă de acomodaremai lungă. După instalare, când îşi intră în toate drepturile, se vede, repede, asaltatde solicitări. Parohia este un organism viu, cu activităŃi multiple şi orice abordaredin partea fiilor duhovniceşti, presupune şi o soluŃionare cât se poate de rapidă.Întrucât lucrarea preotului nu se bazează pe reŃete stabilita a priori, fiecare omavând alte particularităŃi şi fiecare acŃiune având un specific aparte, cel recunoscutşi chemat ca părinte trebuie perceapă fiecare acŃiune cu maximă atenŃie, cu drag şicu optimism. Un om trist este un credincios la jumătate din capacitate iar ocomunitate formată doar din astfel de „jumătăŃi”, este una cu un mare deficitspiritul şi nu numai, este una „bolnavă”. Realizăm, în mare măsură şi cu unprocentaj ridicat, că „viaŃa pe care o trăim azi este dincolo de ce ar trebui să fie. Oprimim cu murmur, nu ne place şi-i dorim o grabnică primenire…Vasta dezordinesufletească pe care o vedem în noi şi în jurul nostru porneşte din faptul că oameniiceasului de faŃă au sterilizat în ei tocmai centrul ordinii şi al ierarhiei. Oameniinoştri nu mai cred sau cred vag în Supremul Osârduitor al vieŃii şi al inimii” 11 .Într-un astfel de context, preotul, învăŃător şi medic, purtător de grijă şiîngrijitor de suflete, va purcede la o formă de pastoraŃie ce a fost şi va fi deactualitate şi anume la vizitele pastorale.O astfel de vizită rezidă nu numai într-o simplă deplasare a preotului în fiefulcredinciosului său, pentru o simplă şi seacă vedere sau revedere ci reprezintă un actce vizează şi avizează o acŃiune demnă şi responsabilă, de îngrijire şi/sauîngrijorare, de coborâre de la o înălŃime a percepŃiei publice, spre o ascensiunecomună cu cei vizitaŃi, un fel elegant de a purta de grijă, cu bucurie duhovniceascăşi cu smerenie, toate spre atingerea unor scopuri nobile, unul dintre ele fiind şiconsolidarea structurilor comunitare. Semnalele vremii sunt, de cele mai multe ori,îngrijorătoare. „Oamenii noştri, deşi se numesc creştini, nu mai au în ei aproapenimic din comorile şi energiile creştinismului…Trebuie să dăm încă o datăBisericii lui Iisus Hristos, precăderea şi creditul de altădată. Trebuie să reclădim în10 Nicolae Brânzeu, Păstorul şi turma, Lugoj, 1930, pag. 172.11 Gala Galaction, op. cit., pag. 303.50