Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

vreme a căzut rob la barbari. Gallienus, fiul lui, a oprit imediat persecuŃiile contracreştinilor, 44 astfel încât „toate Bisericile petreceau în pace.” 45H. E. lasă mai degrabă impresia că unii împăraŃi virtuoşi au fost aproapesă devină un fel de „Constantin cel Mare” în sensul că ar fi putut acceptacreştinismul. Astfel, Tiberiu ar fi primit de la PonŃiu Pilat un raport cu privire lapatimile Mântuitorului şi „zvonurile care circulau deja prin întreaga Palestinadespre învierea din morŃi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum şi desprealte minuni în care poporul crede, spunând că din moment ce a înviat din morŃi, Eleste cu adevărat Dumnezeu.” Tiberiu a adus la cunoştinŃa senatului cazul lui Iisus,spre a fi trecut în rândul zeilor, căci „la romani nimeni nu putea fi recunoscut caDumnezeu decât printr-un vot şi printr-o hotărâre a senatului.” Senatul însă „n-avrut să ia la cunoştinŃă poate pentru că despre aşa ceva nu se făcuseră cercetări maidevreme.” Totuşi, un rezultat pozitiv concret a fost acela că Tiberiu, în ciudarespingerii propunerii sale de către senat, „a rămas la părerea sa şi i-a ameninŃat cumoartea pe cei care-i învinuiau pe creştini. În iconomia Sa, ProvidenŃadumnezeiască a purtat de grijă încă de la început ca învăŃarea Evangheliei să serăspândească în mod nestingherit în toate părŃile lumii.” 46Merituosul împărat Traian a oprit persecutarea creştinilor după de Pliniucel Tânăr l-a informat în legătură cu creştinii pe care-i întâlnise în provincia sa.Traian „a poruncit ca neamul creştinilor să nu fie urmărit, ci să fie pedepsiŃi numaicei care întâmplător vor fi denunŃaŃi ... În felul acesta s-a mai stins întrucâtva fricade prigoană.” Totuşi, Eusebiu observă cu obiectivitate istorică: „pentru cei carevoiau să ne ameninŃe au rămas mai departe destule pretexte, încât mulŃimile, alteoridregătorii diferitelor Ńinuturi născoceau fel de fel de uneltiri împotriva noastră.” 47Mamaea, mamă de împărat, a arătat deosebit interes pentru învăŃătura creştină, faptpentru care l-a invitat pe Origen la Antiohia să îi vorbească despre „frumuseŃeaînvăŃăturii dumnezeieşti.” 48 Împăratul Filip Arabul este considerat de cătreEusebiu ca fiind creştin. 4944 H. E. VII, XIII.45 H. E. VII, XV, 1.46 H. E. II, II, 2-6.47 H. E. III, XXXIII, 2.48 H. E. VI, XXI, 3-4.49 « Se istoriseşte că Filip era creştin şi că în ziua ultimei săptămâni din Postul Paştilor el ar fi dorit săia parte împreună cu mulŃimea la slujbele făcute atunci în Biserică, dar că întâistătătorul locului nu i-aîngăduit să intre înainte de a fi făcut mărturisire publică şi de a se fi înscris el însuşi în rândulpăcătoşilor care formau categoria penitenŃilor; altfel, într-adevăr dacă împăratul n-ar fi făcut aşa ceva,desigur că el n-ar fi fost primit de conducător din cauza multor plângeri pornite împotriva lui. Se67