Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

de definire. Pentru că ceea ce a rămas mult timp nealterat, şi deci posibil de redat şianalizat, a fost fondul memoriei colective, al memoriei parohiale.Unde păstrează satul această Ortodoxie? Pe de o parte în cutumele moraleşi de cultură socială, numite sintetic legea românească, pe de altă parte în memoriaeditată 5 , a operelor folclorice sau a operelor unor mari scriitori români care, uneorisobrii alteori ironici până la o muşcătoare şi binefăcătoare autoironie, întregescoarecum sursa de analiză a rolului Bisericii în spaŃiul satului. Ulterior s-au adăugatcercetările sociologilor şi elogiul filosofilor. Din toate aceste surse secundare, laprima vedere, s-au inspirat o serie de cercetări mai moderne care n-au putut faceabstracŃie nici ele de constanta spiritual eclesială a spaŃiului satului românesc. Şidacă s-au construit mituri exegetice pozitive, de genul veşnicia s-a născut la sat(Lucian Blaga), ele au fost deconstruite de epuizările satului, mai ales în vremeacomunismului şi sub asediul consumismului din anii din urmă, care au dus laconcluzia, iritantă dar reală, că dacă veşnicia s-a născut la sat tot acolo va şi începesă moară ( Vasile Avram).Ceea ce trebuie să reŃinem însă, pentru sănătateademersului nostru, este că această centrare pe biserică nu este specifică numaiOrtodoxiei româneşti. Pentru că dacă aici avem ca modele literare, de exprimare aacestei centralităŃi, lucrări ca „Amintiri din copilărie” ale lui Ion Creangă, de altfelun exponent marcant al unei pedagogii pastorale de excepŃie, sau romanul „Ion” allui Liviu Rebreanu, care exprimă deja modelul rezervat al intelectualului ardeleandin al cărui sat poate lipsi Biserica, spaŃiul admonestării moraliste atins de modelulpastoral greco-catolic, dacă dispunem de romanul aproape jurnalistic al lui DumitruBeleneş, „Lucrătorii viei” 6 , cea mai onorantă icoană a pastoraŃiei preoŃeşti la Ńarărealizată în spaŃiul amplu al Valahiei moderne, dacă aflăm modele de sat care nupoate trăi fără omul bisericii, preotul, amplu prezentat în lucrări ale lui GalaGalaction sau Ioan Agârbiceanu, trebuie să avem conştiinŃa limpede că nu suntemsingurul neam european care dispunem de o astfel de literatură. Poate e suficient săamintim de lucrări ale lui Honore de Balzac 7 , Blaise Pascal sau ale lui George5 un exemplu de sinteză editorială poate fi lucrarea Reprezentări ale morŃii în Transilvania secolelorXVI-XX, ( coord. Mihaela Grancea), ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2005,345pg.6 Ed.aIIa, ed. Oastea Domnului, Sibiu, 20067cu o imagine tipică scrisului său dar adânc memorizată de intelectualitatea franceză până astăzi,Preotul de Ńară ( 1893), ed. rom.Saturn,1995,192pg. va crea paradigma greutăŃii pastorale catolice înmediul francez24