Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

vor trebui identificate principiile teologice ce stau la baza ei, din perspectiva deansamblu a teologiei religiilor. Acest demers, aşa cum vom vedea, ne va dezvăluifundamentele ontologic-genetice înscrise în fiinŃa umană ce tinde spre desăvârşire,fundamente ce determină şi constituie, atât esenŃa actului spiritual-desăvârşitor întotalitatea lui, dar şi forma acestui act.CreaŃia şi fiinŃa umană în speŃă, fie ea înŃeleasă sau nu, rămâne indiferentde voinŃa şi de cunoaşterea omului, în cadrele şi structurile genetice trasate deZiditorul ei. Altfel spus, că vrea sau nu să recunoască, omul este o realitate creată acărui existenŃă vine din nefiinŃă, este religios şi spiritual prin definiŃie, şi vieŃuieşteîn perspectiva împlinirii (îndumnezeirii) sale. Religia ca fenomen preponderentuman va fi înŃeleasă în totalitatea şi unitatea ei 2 prin identificarea elementelor defond ce o condiŃionează în formele şi expresiile sale.a. Structuri profunde ale omului şi comuniunea acestuia cu Dumnezeu.Unirea omului cu Creatorul său se poate realiza pe temeiul unor structuriontologice ce se întâlnesc, atât în constituŃia omului, cât şi în întreaga existenŃăcreată. Putem, aşadar, identifica în fiinŃa umană ceea ce Emil Durkheim, MarcelMauss, Georges Dumezil şi Mircea Eliade au numit - structuri profunde 3 . Petemeiul acestor realităŃii omul poate fi numit fără echivoc homo religiosus, cea maiprofundă parte din el vizând împlinirea prin unirea religioasă cu Creatorul ei.Aceste adâncuri ale fiinŃei umane sunt intim legate de geneza acesteia şisunt determinate de momentul căderii cosmice a lui Adam. Aşadar, în structuraomului întâlnim, atât elemente ce Ńin de darul şi iubirea creatoare a lui Dumnezeu,dar şi realităŃi fiinŃiale legate de evenimentul tragic al căderii.În acest sens, Mircea Eliade remarcă existenŃa unui profund inconştientcolectiv 4 al umanităŃii; acest adânc inconştient şi colectiv este determinat de“arhetipurile” şi formele sufleteşti ale sinelui. Cu alte cuvinte, structurile profundeexistente în fiinŃa umană mijlocesc, pe de o parte unirea cu Dumnezeu, iar pe dealtă parte creează o unitate de fiinŃă între toŃi oamenii indiferent de cadrul religios2 Nae IONESCU, Filosofia Religiei, Ed. Eminescu, Bucureşti, p. 713 M. ELIADE/P. CULIANU, DicŃionar al Religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 164 M. ELIADE, Nostalgia originilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 4493