Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

Prin urmare, omul fie că vrea sau nu să îşi asume această realitateconstitutivă fiinŃei sale, operează şi se manifestă sau spre asemănarea cuDumnezeu, sau spre nimic, neant şi întuneric. În orice spaŃiu religios acest elementse face simŃit mai ales prin aceea că toŃi tind spre o transcendere a condiŃiei umane.În toŃi oamenii, fără deosebire, se află această tensiune chip-asemănare care iadiferite forme de exprimare.O altă structură fundamentală a fiinŃei umane este cea a relaŃiei ontologiceom-cosmos. În om se află virtualităŃile şi raŃionalităŃile întregului cosmos, de eldepinde armonia sau deconstrucŃia acestuia. Cosmosul este pentru om o lumedeschisă de virtualităŃi. Prin el, cum observă M. Eliade, omul se afla în legătură cuzeii şi participă la sfinŃenia lumii 15 . Astfel, omul ca microcosmos 16 realizează înfiinŃa sa, prin relaŃie cu Dumnezeu, întreaga existenŃă creată. Nu poate să nuvieŃuiască în relaŃie cu lumea, căci astfel aceasta l-ar elimina. El realizeazăcomuniunea cu FiinŃa divină prin intermediul cosmosului care O face pe Aceastatransparentă în manifestările Ei. 17Ultimele două structuri definitorii omului indisolubil legate între ele, suntcea a paradisului pierdut 18 şi cea a condiŃiei căzute a omului.În conştiinŃa omului există o vreme în care acesta se afla în relaŃie deplinăcu FiinŃa divină, se afla în harul şi fericirea comuniunii cu El. Prin două importantelucrări ale sale, “Aspecte ale Mitului” şi “Mitul eternei reîntoarceri”, Mircea Eliadeîncearcă să arate că “ab origine” se află sensul relaŃiei cu Sacrul, relaŃie ce a fostparŃializată de drama căderii adamice. Altfel spus ne vom reface starea căzută prinvieŃuirea şi întoarcerea la starea cea dintâi. .19Aflându-se în această situaŃie, omul, de-a lungul istoriei îşi caută, petemeiul structurilor profunde menŃionate, firea-fiinŃa originară, coruptă prinevenimentul căderii. Efectul acestei căutări, aflate în afara RevelaŃiei dumnezeieşti,îl reprezintă mulŃimea de religii de la cele mai primitive şi elementare la cele maielaborate şi subtile. Toate acestea vădesc un adânc de înŃelepciune care îl15 M. ELIADE, Sacrul şi Profanul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 15816 IBIDEM, p. 15917 IBIDEM, p. 12818 IDEM, Imagini şi Simboluri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 2219 IDEM, Aspecte ale mitului…op.cit., p. 7796