Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

două din coordonatele sale fundamentale: satul şi Biserica lui, Ortodoxia dinamicăa spaŃiului devenirii sale umane. Cu alte cuvinte, trecând oarecum în spaŃiul etnopsihanalizei,sătenii noştri plecaŃi spre alte orizonturi poartă cu ei relaŃia ontologicăcu spaŃiul liturgic şi duhovnicesc al satului, aşa cum altădată, la vremea războiului,acelaşi Ńăran român purta cu sine valorile care-l motivau să rămână în viaŃă.6. Un alt aspect care marchează realitatea acestei tradiŃionale legături estelegat de rezistenŃa preotului la risipirea vremii de acum. Zeci de sate româneştiau rămas fără ceea ce altădată numeam intelectualitatea satului, ştim cum s-audiminuat posturile de învăŃători şi profesor, cum aproape au dispărut dispensarelesăteşti şi cum s-au transformat în teribile focare de boală o serie de zonedescoperite la virulenŃa unor epidemii, am văzut toŃi lipsa de reacŃie a unor consiliilocale la chestiuni legate de drame familiale sau catastrofe naturale, multe dintreele evitabile cu un minim efort comunitar. La personajele lipsă ale acestei drame dedezintegrare a nucleului rural un singur personaj nu s-a aliat: preotul. Umil şi decele mai multe ori prost sau insuficient plătit, în ciuda scenariilor construite peseama averii sale, aproape înghiŃit de aceleaşi probleme cu ale enoriaşilor săi,preotul a rămas punctul de tradiŃională rezistenŃă la valul de plecări. Desigur cănoua viroză a emigraŃiei s-a abătut şi asupra sa, dar de cele mai multe ori, atuncicând a plecat a făcut-o cu enoriaşii săi, satul recăpătând un alt preot, personajulunei noi închegări comunitare. Ceea ce voim a sublinia aproape se vădeşte de lasine. AbsolvenŃii facultăŃilor de teologie au continuat să ocupe posturi acolo undenici un alt licenŃiat nu se mai grăbeşte s-o facă decât, cel mult, pentru petrecereavacanŃelor şi vizitarea părinŃilor. Este, în fond una dintre marile provocări pe carecultura managerială a integrării o produce manageriatului educaŃional din şcolileteologice care trebuie, grabnic, să ofere suficientă motivaŃie formativă pentru caalte şi alte generaŃii de preoŃi să populeze, cu zel şi profesionalism pastoral, acelesate care devin vii numai la vreme de mari praznice creştine când satul se întoarceacasă, se reîntoarce în sine. Nu este vorba aici de o viziune metaforică a uneirealităŃi. Observatorul social poate remarca deja atriŃia sociometrică a fenomenuluiplecării din sat, pentru că parte din tinerii anilor 1990-1998 se întorc spre sat fieprin construirea de case, fie prin realizare de investiŃii în imobiliare, fie în ctitoriicare să-i Ńină vii dinaintea comunităŃii rămase acasă care de cele mai multe oricuprinde în ea părinŃii, cu tot ceea ce aceştia reprezintă. Nici aici nu este nevoie să30