Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

Biserica de lemn, cu hramul “Buna Vestire”, din BroşteniLect.Univ. Dr. Ioan AbrudanArondat comunei sibiene Păuca, satul Broşteni e situat pe graniŃa nordvesticăa judeŃului, la mică depărtare de Blajul, aflat dincolo de această linie dedemarcaŃie. Formând o terasă naturală, traversată, dinspre miazănoapte înspremiazăzi, de valea Secaşului Mic, înconjurată de coline împădurite, ori acoperite defâneŃe, zona în care se găseşte localitatea e mai curând izolată şi destul de sălbatică,cu toate că nu o despart mai mult de 14 km, de principalul oraş al Ńinutului. Cânddescoperi pentru prima dată această aşezare, de la înălŃimea drumului, care teconduce şerpuit într-acolo, vechimea ei pare să se impună de la sine, ca un fapt,căruia îi este de ajuns dovada integrării, atât de firească, în peisajul dimprejur. Suntînsă şi temeiuri istorice ale acestei vechimi, documente care atestă prezenŃaBroşteniului, între localităŃile medievale transilvănene, mai întâi la 1296, când sevorbeşte despre silva Kereknuk şi apoi la 1298 şi 1302, când este pomenit în formavilla Kerechnuk, ori Kerecnuk 1 . Fireşte, trebuie să Ńinem cont de împrejurareaemiterii înscrisurilor, de către autorităŃile statale, din acea vreme, explicându-seastfel de ce a fost reŃinută denumirea maghiară, a acestei aşezări rurale româneşti,menŃionată în acte oficiale, până în pragul secolului al XX-lea, în varianta Kis-Kerék 2 sau, mai rar, în cea germană de Kradendorf 3 . Numele românesc – Broşteni 4 ,1 Documente privind istoria României. C. Transilvania, vol I., veacurile XI, XII, XIII, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1951, p.19; apud Coriolan Suciu, DicŃionar istoric al localităŃilor dinTransilvania, vol. I, A-N, Editura Academiei, Bucureşti, 1967, p. 106; Walter Scheiner, „DieOrtsnamen im mittleren Theile des südlichen siebenbürgens”, în Balkan – Archiv, Leipzig, 1926, p.29, apud Sabin Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu(situri, monumente arheologice şi istorice), Editura Economică, Sibiu, 2003, p. 68, n.100.2 Apelativul s-ar traduce prin “Cercul mic” (pentru a se deosebi de Nagykerék, denumirea maghiară alocalităŃii Bogatu Român, învecinată Broşteniului şi ca ar însemna “Cercul mare”). Prin cuvântulkerék (cerc), kreis, în variantă germană, era desemnată (mai ales în Prusia şi Germania) osubdiviziune teritorială, a unui district, judeŃ sau comitat. În ElveŃia, de pildă, un canton se compunedin 39 de cercuri.3 Alteori Krötendorf sau Kreisdorf.77