Untitled - Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" - Universitatea ...

erau cu aproximativ 153 mai puŃini, faŃă de câŃi fuseseră număraŃi, în urmă cuşaptesprezece ani. Bănuim că nu putea fi vorba de o înjumătăŃire a populaŃiei, întruninterval atât de scurt, ci că restul locuitorilor, al căror număr nu ne este însăcomunicat, îl reprezentau cei reveniŃi, între timp, la confesiunea ortodoxă.O asemenea presupunere e confirmată de rezultatele datelor statistice,culese între anii 1760-1762, de funcŃionarii administraŃiei austriece. La Broştenifuseseră raportate 28 de familii de uniŃi, cu trei preoŃi, în timp ce ortodoxe sedeclaraseră 50 de familii, şi un singur preot, de această confesiune. Singura bisericădin localitate a revenit, în urma aşa-zisei „dezmembrări”, efectuate şi aici, la fel caîn toate satele transilvănene, din ordinul reginei şi sub supravegherea generaluluiAdolf Nikolaus von Buccow (1712 - 1764), minorităŃii greco-catolice. Se specificatotuşi în document, că le fusese acordată credincioşilor ortodocşi din Broşteni,permisiunea de a-şi ridica o nouă biserică, în locul celei care tocmai le-a fost luată(„Non unitus licet aliud Templum erigere ”) 13 . Aprecierea corectă a numărului defamilii ortodoxe din Broşteni, însumând aproximativ 250 de credincioşi, esteîntărită şi de rezultatul „ConscripŃiei Eparhii Legii Greceşti Neunite în Ardeal la1766”, când ortodocşii numărau 252 de suflete, dintre care 123 erau bărbaŃi şi 129femei 14 . Peste un an, la 1767, s-a efectuat şi conscripŃia clerului ortodox, înBroşteni fiind înregistrat un localnic, parohul Dumitru Mărginean 15 .Harta localităŃii Broşteni figurează, aşa cum am amintit deja, îndocumentul „Primei ridicări topografice iosefine a Transilvaniei” (JosephinischeLandesaufnahme), în secŃiunea 172, realizată între 1769-1773, corespunzătoarecomitatului Albei şi scaunului Mediaşului (Theil des Albenser Comitats, undMediaser stuhls). La marginea vestică a satului, se poate distinge silueta uneibiserici care, potrivit convenŃiei grafice folosite de cartografi, era din lemn, cuînvelitoarea acoperişului din Ńiglă. E vorba de edificiul de cult deŃinut, după 1761,13 Virgil Ciobanu, “Statistica Românilor ardeleni din anii 1760-1762”, în Anuarul Institutului deIstorie NaŃională, publicat de Alex. Lapedatu şi Ioan lupaş, III, 1924-25, Cluj, Institutul de ArteGrafice “Ardealul”, 1926, p. 12, n. 1; Silviu Dragomir, Istoria Dezrobirei Religioase a Românilor dinArdeal: în secolul XVIII, cu 150 documente anexate Editura şi tiparul Tipografiei Arhidiecezane,Sibiu, 1920; ediŃia a II-a, îngrijită, studiu introductiv şi note de arhimandritul Emanuil Rus, EdituraDacia, Cluj Napoca, 2002, vol. II, p. 249.14 Keith Hitchins, I. Beju, „Statistica românilor ortodocşi din Transilvania în 1766”, în MitropoliaArdealului, Sibiu, nr. 7-9 iulie-septembrie, 1977, p. 515.15 I. Beju, “ConscripŃia clerului ortodox transilvan din 1767”, în Mitropolia Ardealului, Sibiu, nr. 7-8,1987, p. 543.80