Occidentul romanesc nr 110 - 2020 iunie

10
IUNIE
2020
Bucuria
lecturii
de Letiţia Coza
Pagina copiilor
Urare
Cu dragoste vă înconjoară
Oamenii din orice țară;
Părinții voștri-n primul rând
Iubire dăruiesc oricând.
Isteți ori prea rebeli câteodată –
La vârsta voastră inima-i curată;
O, câte vise sub frunțile senine
Răsar! Să creșteți mari!
Cu bine,
Letiția Coza
1 Iunie 2020
Lunca, România
„Fă-te, suflete, copil!”
Şi ard în potire
Mireasmă subţire.
N-o atinge, pana mea,
Nici cu gândul, că se pierde.
Ar putea măcar să guste
Dânsul, gingașul, lăcuste?
- selecție de texte din creația lui Tudor Arghezi -
Creion
Fă-te, suflete, copil
Și strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moț și ciucuri,
Ca să poți să te mai bucuri.
Strânge slove, cărți și pană,
Dă-le toate de pomană
Unui nou învățăcel,
Să se chinuie și el.
Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie și pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână și te minte.
Când tristețile te dor,
Uită tot și tâlcul lor.
Cirip
Praznice sfinte în Tării,
Clopote, coruri, liturghie
Și îngeri mulți, sute și mii.
Doi heruvimi au tras la noi
Și au găsit un cuib de lut
Gata făcut, bine făcut,
Cu câlţ ușor și scame moi.
Copiii ni s-au deșteptat
Cu stoluri în ferestre și pridvoare,
Și sfeșnicele s-au aflat,
Ale livezilor, aprinse cu o floare.
Văzduhul sună în viori
Subt ștreașinile-adânci și frânte,
Ele-a cântare au purces din zori,
Căci oamenii-au uitat să cânte.
De Paşti
La toate lucarnele şi balcoanele
Şi din toate ferestrele odată,
Mii şi sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroşii copii.
Steaua-n iarbă
Ca un strop de rouă-aprins,
Ce lucește în poiană?
Pentru gâze într-adins,
Să le-ndrume-n buruiană?
Ca o candelă de schit,
Care, strânsă-ntr-o scânteie,
S-a desprins și a fugit
Pe o gaură de cheie?
Ca o za de prin povești,
Descusută de pieptarul
Unei fete-mpărătești
Sau din dești mărgăritarul?
Singură cu-aureolă
Doi frumoși
Pe-o foaie de izmă-ngustă
Se oprește o lăcustă.
Ce frumoasă-i, fa Mărie!
N-are nici ea pălărie
Și, strânsă-n fotele ei,
Fără tocuri și cercei
Cu bondiţa-n subsuori
Și cu talpa goală-n flori
N-a fost, când era mireasă,
Nici Crăiasa mai frumoasă.
Însă e și-un brotăcel
Și nu luai seama la el.
Ochii lui în ochii ei
Licăresc și dau scântei.
Sufletele amândouă
Tremurând de-o spaimă nouă,
Și fiecare se strânge
Celălalt c-o să-l mănânce.
Vai de păcatele lor,
Nici nu-i pasă
Te-ai oprit într-un cais.
Pasăre, cin’ te-a trimis?
Te-ai mutat din dud în dud.
Cântă, hai, să te aud.
Păsările fermecate
Nu au har să cânte toate?
Cioc vioi și ochi zglobii,
Spune-mi tu, de unde vii?
Așa pasăre bălțată
N-am văzut-o niciodată.
Și atâta catifea,
Scrisă numai pentru ea.
Între pomii din grădină
Ești acasă, dar streină
Veniră pâlcuri de Florii,
Au scos din cer îngerii icoanele
În imperiul de urzici,
Nu a fost nici-un omor,
Din Sfântul Munte și Ierusalim,
Şi-au aprins pe scări
Cum te cheamă? Luciolî?
Au sărit care-ntr-o parte
Și să te ghicesc nu poci.
Cu călăuza unui serafim,
Candele şi lumânări.
Sau te cheamă Licurici?
Și s-au dus în cârji departe.
Mă apropii, tu te joci.
Peste prăpăstii, ape și câmpii.
Oraşele de sus, în sărbătoare,
E gângania cu stea
Adevărul se cunoaște:
Nu știi, pasăre frumoasă,
De Paști va trebui să fie
Au întins velinţe şi covoare,
Albăstruie, stinsă-n verde.
Dânsa nu mănâncă broaște.
Cum te cheamă ? Nici nu-ți pasă.