08.09.2020 Views

Occidentul romanesc nr 110 - 2020 iunie

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Educaţie şi cultură IUNIE

2020 11

Dan Caragea - Critic literar

Portugalia, Redactor-șef OR

Tradusă prin „Trăieşte-ţi

clipa!”, expresia latină este

și astăzi destul de des folosită,

fiind un îndemn de

a trăi momentul sau clipa

prezentă, fără a ne preocupa

cu viitorul. Fraza

completă, scrisă de marele

poet Horaţiu, sună astfel:

„Carpe diem, quam minimum

credula postero”, cu

sensul: „Culege ziua de azi

și fii cât mai puțin iscoditor

privind viitorul”. Tema

odei a XI-a, din primul

volum horaţian, este celebrul

carpe diem, prin care

poetul o sfătuieşte pe tânăra

Leuconoe să profite din

plin de fiecare moment al

vieţii sale, chiar dacă o aşteaptă

o viaţă lungă de trăit.

Prezentul este cu adevărat

important, dar nu în

sens imoral, de nepăsare şi

desfrâu, căci îndemnul stă

sub semnul unei adevărate

discipline de viaţă care ne

spune să nu lăsăm pe mâine

ceea ce putem face astăzi.

Este important de subliniat

că Horaţiu, deşi s-a arătat

interesat de adevăratul

epicurism (de natură mai

degrabă ascetică), nu a

exaltat trăirea plăcerilor pe

care mulţi le-au asociat, în

vremurile mai noi, acestui

îndemn.

Trebuie să recunoaştem

că astăzi cei ce folosesc expresia

horaţiană îl dau mai

degrabă un sens libertin,

de satisfacere a plăcerilor

trupeşti, fără a se gândi la

urmări, sau de a trăi momentul

în absenţa oricărei

judecaţi morale negative.

Într-o lume a consumismului,

plăcerea este şi ea devorată

într-un timp relativ

scurt, cu o frenetică intensitate,

dar fără a o mai corela

cu sensul moral, în general

nebulos sau nedescoperit.

„Cerc vicios” - Expresia,

preluată din franceză în secolul

al XIX-lea, se foloseşte

atunci când ne referim

la o situaţie complicată, periculoasă

şi încurcată, din

care nu se întrevede o posibilitate

de ieşire. „Vicios”

nu se referă aici la vreun

defect moral, la păcat sau

perversiune, ci la un pericol

real. Este vorba, aşadar, de

o situaţie dificilă, în care

ne simţim prinşi, real sau

mental, aidoma unui cerc

din care nu se poate ieşi.

Iată ce scrie Constantin

Dobrogeanu-Gherea:

„Indiferența publicului?

Dar de ce publicul e azi

așa de indiferent pentru

producțiunile artistice,

când cu treizeci ori patruzeci

de ani înainte arăta

un interes așa de mare

pentru Alecsandri și alții?

Cu explicațiile date însemnează

a te învârti într-un

cerc vicios: publicul nu

citește pentru că nu se

produce și nu se produce

pentru că nu se citește.”

(Asupra mișcării literare și

științifice)

Marele Eugen Ionescu

ne-a lăsat acest delicios

aforism: „Descrie un cerc,

mângâie-l apoi, şi se va

transforma într-un cerc vicios.”

„Castele în Spania”

De obicei spunem „a

construi sau a clădi castele

în Spania” atunci când ne

referim la proiecte fără şansa

de a se realiza, la reverii

inconsistente. Expresia provine

dintr-un celebru roman

francez, „Romanul rozei”

(din veacul al XIII-lea).

Un autor din secolul al

XVII-lea ne spune că, pe

vremea ocupaţiei arabe, a

construi castele în Spania

ar fi fost o întreprindere

fără noimă din cauza incursiunilor

maure. Explicaţia

nu este întrutotul convingătoare,

pentru că expresia

are, în franceză, variante

cum ar fi „castele în Brie”,

„castele în Asia” sau „castele

în Cairo”.

Aceasta ne arată că presupusele

„castele” au fost

plasate de imaginarul oamenilor

în locuri îndepărtate

sau inaccesibile. A ajunge,

aşadar, la aceste „castele”

devine un fapt irealizabil, de

neatins. Deşi nicio explicaţie

nu pare suficient de convingătoare

privind referirea la

Spania, mi se pare că, atunci

când formula apare, Spania

era, pentru francezi, un teritoriu

suficient de îndepărtat,

deopotrivă cunoscut şi

necunoscut, prietenos, dar

şi ostil, pentru a deveni un

loc al exoticului.

Să lăsăm acum cititorul

în compania unui poem

de Macedonski, intitulat

„ Castele-n Spania”, publicat

în volumul Excelsior

(1895).

„Carpe diem!”

Castele-n Spania

Lui Cincinat Pavelescu

De-ar vrea norocul să-mi zâmbească

Și să câștig la loterie,

Aș duce-o viață-mpărătească,

Ascuns să nu mai mă găsească

În timpi de ani, ființă vie.

N-aș vrea să am măriri deșerte,

N-am nici-o sete de renume,

Aș înălța mereu concerte

La adăpost de griji și certe,

La adăpost de om și lume.

În colț tăcut de vreo Sahară,

Castel aș pune să-mi zidească,

Și scuturat de-orice povară,

Aș ridica spre ceruri scară,

De-ar vrea norocul să-mi zâmbească.

Ca-n basme masa mi s-ar pune

Și s-ar deșterne tot ca-n basme,

Bucatele cele mai bune

Ar apărea ca prin minune

Pe tăvi aduse de fantasme.

Prin vase de-aur și prin cupe

De cornalină și agată,

De silfi ușori, gentile trupe,

Ar tot turna zburând în grupe

O ambrozie delicată.

De pe-o terasă înflorită

Privirea mea s-ar pierde-n cale

Sub frunzătura-nchipuită

De soare vesel strălucită

Și scânteind de portocale.

Fântâni de ape săritoare,

Ar răcori-o-n orice clipă

Cu picături nălucitoare

Ce-n urmă-n limpede izvoare

S-ar scurge leneș sau în pripă.

Iar împrejur de-acea grădină

Nimic, nimic decât pustie…

Pustia de nisipuri plină

Precum e cerul de lumină, —

De-aș câștiga la loterie.

Dar viața în singurătate

Mi s-ar urî și ea la vreme

Și mi-aș clădi atunci palate

Pe lângă țărmuri populate

De-ale amorului poeme.

Pe lângă Neapol am de știre,

Că e un cuib între verdeață,

Eu l-am văzut în părăsire

Ș-am fost cuprins l-acea privire

De melancolica-i dulceață.

Acolo corpul mi l-aș duce,…

Ruina trage la ruină… –

Aș vrea ca moartea să m-apuce

Purtându-mi viața ca o cruce

Pe-un țărm frumos de mare lină.

Dar câștigând la loterie,

M-aș face ca și alții poate,

Și preschimbat prin avuție

N-aș mai căta o vizunie,

Ci aș voi să gust din toate.

Atuncea poate-n gând mi-ar trece

Să țin în lume tren și casă,

Să am bufoni cu tivge sece

În contul căror se petrece

Și paraziți să am la masă.

Să treier podul în trăsură,

Să-mi râd de suferințe grele,

Iubindu-mi singura făptură,

Pentru stomac și pentru gură

Să fie ținta vieții mele.

Oh! simt, oh! simt că avuția

Pe om îl face rău să fie,

De-mi cântă-n suflet poezia,

Să cânte-o face sărăcia… –

N-am câștigat la loterie.

O PAGINĂ DEDICATĂ ANALIZEI

GRAMATICALE

Pagina vă propune o abordare diferită a faptelor de limbă, abordare care să ofere nu

neapărat soluții perfecte, ci prilejul de a înțelege mai bine „problemele limbii”, pentru a

descoperi noi reguli care să permită îmbunătățirea pe viitor a analizei gramaticale automate.

Vă așteptăm pe:

www.analiza-gramaticala.ro

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!