Brown Dan-Ingeri_si_Demoni

chipul împietrit al lui Kohler. Dar la fel de repede pe cât apăruse, aceasta
dispăru. Directorul scoase din buzunar un inel cu numeroase chei şi începu
să caute printre ele.
Lui Langdon îi trecu prin minte un gând ciudat: clădirea părea pustie.
— Dar unde sunt ceilalţi?
Lipsa oricărei activităţi nu era deloc un lucru de aşteptat, ţinând cont că
urmau să pătrundă la locul unei crime.
— Angajaţii sunt în laboratoare, spuse Kohler, găsind în sfârşit cheia
potrivită.
— Mă refeream la poliţie. Au plecat deja?
Kohler se opri, cu cheia pe jumătate în broască:
— Poliţia?
— Poliţia, încuviinţă Langdon, privindu-l pe director în ochi. Mi-aţi trimis
un fax despre o omucidere. Cu siguranţă, aţi chemat poliţia!
— Cu siguranţă, nu am chemat-o.
— Poftim?
Privirea directorului se ascuţi:
— Situaţia este complexă, domnule Langdon.
— Dar... bâigui el cu un amestec de teamă şi nedumerire, cu certitudine
mai ştie şi altcineva despre această crimă!
— Da. Fiica adoptivă a lui Leonardo. Şi ea este fizician aici, la CERN,
împărţind acelaşi laborator cu tatăl ei. Sunt colegi. Domnişoara Vetra a fost
plecată săptămâna asta, pentru studii pe teren. Am anunţat-o cu privire la
decesul tatălui ei şi se întoarce chiar acum.
— Dar un om a fost asasi...
— Va avea loc şi o anchetă oficială, îl întrerupse Kohler, ferm. În mod
cert însă, aceasta va presupune o percheziţie în laboratorul lui Vetra — un
spaţiu pe care el şi fiica lui îl considerau numai al lor. În consecinţă, vom
aştepta până la sosirea domnişoarei Vetra. Cred că îi datorez măcar această
măruntă dovadă de discreţie.
Kohler răsuci cheia în broască.
Uşa se deschise. Un val de aer îngheţat răbufni în hol şuierând, izbindu-l
pe Langdon în faţă şi silindu-l să se tragă înapoi, uluit. Dincolo de prag se
afla o lume nepământească. Apartamentul era parcă scufundat într-o ceaţă
albă, deasă. Vălătucii se roteau în jurul mobilierului şi învăluiau încăperea
într-o pâclă opacă.
— Dar ce...? îngână Langdon.
— Sistemul de răcire cu freon, veni răspunsul lui Kohler. Am răcit
apartamentul pentru a conserva cadavrul.
Langdon îşi încheie nasturii sacoului. „Mă aflu în ţara lui Oz, îşi spuse.
Şi mi-am uitat acasă condurii fermecaţi.”
9
Cadavrul aflat pe podea în faţa lui Langdon era de-a dreptul hidos.
Leonardo Vetra era întins pe spate, gol-puşcă, iar pielea lui avea o nuanţă
gri-albăstruie. Oasele gâtului îi ieşiseră în afară, în locul unde fuseseră
18