Brown Dan-Ingeri_si_Demoni

— Vreau să-l văd.
— Vittoria, o întrerupse directorul, tatăl tău a fost asasinat în mod
brutal. Mai bine să ţi-l aminteşti aşa cum era în viaţă.
Tânăra dădu să spună ceva, dar câteva voci ce răsunară din depărtare o
întrerupseră:
— Hei, Vittoria! Bine ai revenit acasă!
Câţiva angajaţi ce treceau prin apropiere îi făceau semne bucuroase.
— Ai mai infirmat vreo teorie a lui Einstein? întrebă unul dintre ei.
— Tatăl tău trebuie să fie mândru, adăugă un altul.
Vittoria le răspunse stânjenită la salut şi apoi se răsuci spre Kohler. Pe
chipul ei se oglindea nedumerirea:
— Adică nimeni nu ştie încă?
— Am considerat că discreţia se impune.
— Nu le-ai spus oamenilor că tata a fost asasinat?
Glasul ei neîncrezător devenea acum furios.
Vocea lui Kohler deveni la rândul ei dură:
— Poate ai uitat, domnişoară Vetra, că imediat ce aş fi anunţat vestea
uciderii tatălui dumitale, ar fi început o anchetă aici, la CERN. Inclusiv o
examinare amănunţită a laboratorului său. M-am străduit totdeauna să
respect intimitatea tatălui dumitale. Leonardo mi-a dezvăluit numai două
lucruri cu privire la proiectul vostru actual. Unu: că are capacitatea de a
atrage pentru CERN contracte de concesionare în valoare de milioane de
euro în următorii zece ani. Doi, că nu este gata încă pentru a fi prezentat
publicului, fiindcă tehnologia comportă anumite riscuri. Ţinând seama de
aceste două aspecte, nu doresc ca nişte străini să se vânture prin laboratorul
lui şi să-i fure munca sau să-şi rişte viaţa acolo, învinovăţind apoi
CERN. Am fost suficient de explicit?
Victoria îl privi în ochi, fără a răspunde. Langdon sesiză însă respectul ei
reţinut şi faptul că aproba logica lui Kohler.
— Înainte de a le raporta ceva autorităţilor, continuă directorul, trebuie
să ştiu la ce lucraţi împreună. Vreau să ne conduci în laborator.
— Laboratorul nu este relevant, replică Vittoria. Nimeni nu ştia cu ce ne
ocupăm. Experimentul nu poate avea nici o legătură cu uciderea tatălui
meu.
Kohler oftă adânc:
— Dovezile sugerează altceva.
— Dovezile? Ce dovezi?
Directorul îşi duse iarăşi batista la gură:
— Va trebui să ai încredere în mine.
Dar din privirea arzătoare a Victoriei se vedea clar că nu are.
15
Langdon mergea tăcut în urma Vittoriei şi a lui Kohler, înapoi în clădirea
principală, unde începuse strania sa vizită la CERN. Picioarele Vittoriei
aveau o mişcare fluidă — ca a unui înotător olimpic — o forţă născută fără
îndoială din flexibilitatea şi controlul oferite de yoga. O auzea respirând lent,
32