Brown Dan-Ingeri_si_Demoni

vorbesc azi pe Terra: Satan.
O grimasă străbătu chipul directorului.
Vocea lui Langdon răsună aspru:
— Domnule Kohler, nu ştiu cum a apărut semnul acesta pe pieptul
angajatului dumneavoastră... şi nici de ce... dar avem în faţă simbolul de
mult pierdut al celui mai vechi şi mai puternic cult satanic din lume.
10
Aleea era îngustă şi pustie. Hassassin-ul mergea repede acum, ochii săi
negri sclipind la gândul celor ce vor urma. Apropiindu-se de destinaţie,
ultimele cuvinte ale lui Janus îi stăruiau încă în minte: „Faza a doua începe
curând. Odihneşte-te!”
Hassassin-ul zâmbi mulţumit. Nu dormise deloc toată noaptea, dar
somnul era ultimul lucru la care se gândea acum; somnul era pentru cei
slabi. El era un luptător, la fel ca înaintaşii lui, iar poporul din care făcea
parte nu dormea niciodată, dacă bătălia începuse. Această bătălie începuse
în mod cert, iar el avusese onoarea de a vărsa primii stropi de sânge, însă
acum, înainte de a trece din nou la treabă, avea la dispoziţie două ore pentru
a-şi sărbători victoria recentă.
„Somnul...? Dar există metode mult mai bune de relaxare...”
Apetitul pentru plăcerile hedoniste îi fusese transmis de aceiaşi înaintaşi.
Strămoşii lui se delectau cu haşiş, dar el prefera un alt tip de răsplată. Se
mândrea cu trupul său — o maşinărie perfect reglată, letală, pe care, în
ciuda trecutului, refuza s-o polueze cu narcotice. El îşi dezvoltase o
dependenţă mai ademenitoare... o recompensă mult mai sănătoasă şi mai
satisfăcătoare decât drogurile.
Simţind crescând în el senzaţia de familiară anticipaţie, Hassassin-ul
grăbi paşii pe alee. Ajunse la o uşă şi sună. O fantă se deschise şi doi ochi
căprui îl studiară cu atenţie. Apoi uşa se deschise.
— Bine ai venit! îi ură femeia bine îmbrăcată şi îl pofti într-o încăpere cu
mobilier impecabil, slab iluminată.
În aer plutea un parfum scump, combinat cu o aromă de mosc.
— Oricând eşti gata, adăugă ea şi îi întinse un album cu fotografii.
Sună-mă când te-ai hotărât.
Apoi dispăru.
Hassassin-ul zâmbi. Aşezându-se pe divanul elegant, cu albumul în
poală, simţi crescând în el o foame carnală. Deşi poporul lui nu sărbătorea
Crăciunul, aşa îşi închipuia el că trebuie să se simtă copiii creştini în faţa
cadourilor de sub brad, pregătindu-se să descopere minunile ascunse în
pachete. Deschise albumul şi studie fotografiile. Toate fanteziile sexuale din
viaţa lui îl priveau din paginile acelea:
„Marisa: o zeiţă italiană. Aprigă. O tânără Sophia Loren.
Sachiko: o gheişă niponă. Mlădioasă. Fără îndoială, talentată.
Kanara: o splendoare neagră. Atletică. Exotică.”
22