Brown Dan-Ingeri_si_Demoni

conteinerul cu antimaterie şi apoi închise sertarul la loc, apăsând după
aceea o manetă aflată alături. După o clipă, conteinerul apăru de cealaltă
parte a ferestrei, alunecând lin pe podeaua metalică, până ce se opri în
mijlocul încăperii.
— Veţi vedea acum, le spuse ea cu un zâmbet rigid, prima dumneavoastră
anihilare materie-antimaterie. Câteva milionimi de gram, un
eşantion foarte mic.
Langdon privi recipientul de pe podeaua uriaşului bazin de anihilare.
Kohler se întoarse şi el spre fereastră, părând destul de neîncrezător.
— Fireşte, continuă Vittoria, ar trebui să aşteptăm douăzeci şi patru de
ore până ce bateria s-ar descărca, dar sub podeaua acestei încăperi se află
magneţi al căror câmp pătrunde prin conteiner şi deplasează antimateria din
centrul acestuia. Iar când materia şi antimateria se ating...
— Anihilare, şopti Kohler.
— Şi încă un lucru! Antimateria eliberează energie pură: o conversie de
sută la sută a masei în fotoni. Aşa că vă rog să nu priviţi eşantionul în mod
direct. Acoperiţi-vă ochii!
Langdon era precaut de felul lui, dar acum i se părea că Vittoria
exagerează. „Să nu privesc direct la conteiner?” Obiectul acela se afla la
peste treizeci de metri distanţă, în dosul unul perete extrem de gros de
plexiglas armat. În plus, mostra din recipient era invizibilă, microscopică.
„Să-mi acopăr ochii? Dar câtă energie poate produce frântura aceea...?”
Vittoria apăsă pe buton.
În clipa aceea, Langdon simţi că a orbit brusc. Un punct de lumină
intensă izbucni în conteiner şi apoi explodă cu o undă de şoc ce radie în
toate direcţiile, orbitoare, izbindu-se de fereastră cu o forţă ca de tunet.
Lumina străluci pentru un moment, arzându-i ochii şi apoi se retrase,
absorbită parcă în sine, prăbuşindu-se într-o scânteiere ce se topi într-o
clipă în neant. Langdon se dădu înapoi, împleticindu-se şi clipi des,
încercând să-şi recapete vederea. Când reuşi, privi printre pleoapele strânse
în camera de anihilare. Conteinerul de pe podea dispăruse. Vaporizat! Nu
mai era nici urmă de el.
— D... Doamne! bâlbâi el.
Vittoria clătină din cap cu un aer trist:
— Exact asta a spus şi tata.
23
Kohler privea fix în camera de anihilare, cu o expresie de stupoare totală.
Alături de el, Langdon arăta de-a dreptul înmărmurit.
— Vreau să-mi văd tatăl! ceru Vittoria. Eu v-am arătat laboratorul. Acum
vreau să-l văd pe tata.
Kohler se întoarse spre ea, lent, de parcă n-ar fi auzit-o:
— De ce aţi aşteptat atât de mult? Trebuia să-mi fi spus imediat despre
această descoperire.
Tânăra îl privi fix. „Câte motive o mai fi vrând?”
— Domnule director, putem vorbi despre asta mai târziu. Acum vreau
50