participarea la educaţie a copiilor romi probleme, soluţii, actori - ardor

geografice mari ale ţării (cu excepţia zonei Moldovei), în funcţie de proporţia unităţilor
şcolare cu, respectiv fără abandon şcolar şi neşcolarizare.
La nivelul acestor şcoli au fost identificaţi 561 de elevi care au abandonat şcoala, dintre care
200 de etnie roma. Aceştia constituie grupul ţintă de referinţă în analiza determinanţilor - în
special a celor individuali şi socio-familiali - abandonului şcolar şi participării reduse la
educaţie.
Interviurile individuale şi de grup, precum şi anchetele sociale s-au desfăşurat în judeţele
Argeş, Constanţa, Covasna, Gorj şi Vaslui, în şcoli din localităţi a căror structură etnică
cuprinde şi etnici romi - Tigveni – Momaia (Argeş), Mihail Kogălniceanu (Constanţa),
Vâlcele (Covasna), Polovragi – Rudărie (Gorj), Slobozia – Girceni (Vaslui), precum şi într-o
şcoală din Municipiul Bucureşti situată în cartierul Ferentari (Anexa 2). Au fost realizate 20
de interviuri individuale cu cadre didactice şi directori de şcoală; 12 interviuri focalizate de
grup – şase cu părinţi şi şase cu elevi – fiecare cu un număr de 8-10 subiecţi (în total peste
100 de părinţi şi elevi) şi 10 anchete sociale cu familii ale unor elevi care au abandonat şcoala.
Interviurile individuale şi de grup s-au desfăşurat în şcoală, iar anchetele de familie la
domiciliul părinţilor.
1.5. Limite şi dificultăţi ale investigaţiei
Una dintre limitele analizei secundare a datelor provine din faptul că acestea se referă
exclusiv la mediul rural. Ca urmare, analizele care urmează sunt realizate exclusiv pe unităţi
de învăţământ din mediul rural şi nu oferă o imagine a situaţiei şcolilor cu romi din întreg
sistemul de învăţământ. Pe parcursul analizei toate comparaţiile realizate între şcolile cu elevi
romi şi “sistem”, “totalul şcolilor” sau “media sistemului” sunt comparaţii implicite între şcoli
rurale în care învaţă şi elevi romi (în ponderi diferite, de la 0,1% pană la 100%) şi totalul
unităţilor de învăţământ din mediul rural care includ şi şcolile cu elevi de etnie roma. Ceea ce
ne-am propus este o analiză comparativa a şcolilor rurale care cuprind şi elevi romi cu
ansamblul sistemului de învăţământ din mediul rural.
O a doua limită a analizei secundare a datelor provine din modul de înregistrare a datelor.
Astfel, şcolile cu elevi romi supuse analizei au fost selectate pe criteriul variabilei pondere
romi în şcoală. Aprecierea acestei ponderi aparţine exclusiv directorului şcolii şi credem că
apartenenţa etnică a fost desemnată, în acest caz, mai curând prin heteroidentificare decât prin
autoidentificare. În plus, este posibil ca în cazul unor şcoli procentul elevilor romi să fi fost
distorsionat (micşorat sau mărit) în funcţie de interese/aşteptări locale sau contextuale.
14