participarea la educaţie a copiilor romi probleme, soluţii, actori - ardor

Dacă până în 1990 problemele minorităţii roma au fost relativ ignorate la nivel european,
odată cu integrarea statelor din Europa Centrală şi de Est în structurile europene această stare
de fapt începe să se schimbe. Prima elaborare formală apare în Rezoluţia Consiliului Europei
1203/1993, unde se face referire la populaţia roma ca “o adevărată minoritate europeană”.
Astfel, Consiliul Europei a înfiinţat un Grup de expertiză pentru minoritatea roma cu sarcini
directe de consiliere a statelor membre în toate aspectele referitoare la această minoritate şi de
sprijinire a activităţii Secretarului General Coordonator al Acţiunilor privind Populaţia Roma.
Alte documente importante pentru promovarea drepturilor minorităţii roma au fost elaborate
de către Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Atât în Carta pentru
Securitate Europeană, cât şi în Rapoartele OSCE asupra situaţiei romilor au fost remarcate
dificultăţile cu care se confruntă în prezent această minoritate. La reuniunile de la Copenhaga
(1990), Helsinki (1992) sau Istambul (1999) statele membre şi-au afirmat preocuparea pentru
rezolvarea acestor dificultăţi, ceea ce este echivalent cu un angajament moral de a elimina
orice formă de discriminare împotriva romilor. România are obligaţii de natură politică prin
acceptarea concluziilor acestor întâlniri.
Totuşi, cele mai importante decizii care influenţează în prezent politicile României faţă de
minoritatea roma sunt cele aparţinând Uniunii Europene. Aceasta şi-a dezvoltat măsurile
privind populaţia roma centrându-se în special pe două coordonate: considerarea specificului
local (local sensitivity) şi alocarea de resurse. Principiile pentru îmbunătăţirea situaţiei
minorităţii roma în ţările candidate [Guiding principles for improving the situation of the
Roma in candidate countries] reprezintă unul din cele mai importante documente adoptate de
UE, în acest sens, document elaborat în 1999 de către Grupul de experţi în problemele roma şi
de Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale ale OSCE.
Un alt document important este Directiva 2000/43/EC din 29 iunie 2000 împotriva
discriminării rasiale şi etnice, un reper şi un fundament pentru toate politicile statelor membre
privind minorităţile. România a emis după numai o lună (august 2000) o ordonanţă anti-
discriminare, măsură de armonizare legislativă care o apropie de standardele europene în
protecţia minorităţilor.
Negocierile privind aderarea sunt, în cazul statelor candidate, cadrul principal în care sunt
discutate problemele populaţiei roma. Acestea sunt considerate un criteriu politic important în
secţiunea privind drepturile omului şi protecţia minorităţilor. Astfel, începând cu anul 1997,
populaţia roma a atras o atenţie specială în Rapoartele anuale care monitorizează progresele
înregistrate de statele candidate în procesul de integrare. În cazul României, Decizia
Consiliului din 28 ianuarie 2002 privind principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi
24