participarea la educaţie a copiilor romi probleme, soluţii, actori - ardor

Acest aspect al condiţiilor materiale necorespunzătoare unui proces educativ adecvat este cu
atât mai frapant cu cât în relativa proximitate a unora dintre şcolile roma funcţionează şcoli cu
altă compoziţie etnică, în care condiţiile materiale sunt sensibil diferite, în sens pozitiv. O
astfel de situaţie ne-a făcut să ne punem următoarele întrebări: sunt diferenţe între şcolile
roma şi celelalte şcoli din sistem? Se poate spune că şcolile roma sunt şcoli de “mâna a
doua”? Care ar fi criteriile sub aspectul cărora şcolile roma ar fi inferioare celorlalte şcoli din
sistem? Iniţial am vrut să verificăm dacă şcolile roma sunt cazuri relativ izolate sau sunt o
prezenţă obişnuită în cadrul sistemului de învăţământ romanesc. Apoi, pornind de la
observaţia că unele şcoli roma sunt mai slab dotate sub aspect material, am vrut să vedem
dacă acest lucru se regăseşte la nivelul întregului sistem sau este vorba doar de cazuri izolate.
În plus, am vrut să verificăm dacă şcolile roma sunt diferite din punct de vedere al calităţii
educaţiei, operaţionalizată prin calificarea cadrelor didactice, prin absenţa / prezenţa
fenomenelor de fluctuaţie şi navetism ş.a. Un alt punct de interes a fost cel al participării
şcolare la educaţie. În acest sens, ne-a interesat răspunsul la întrebarea: sunt şcolile roma
diferite de ansamblul sistemului sub aspectul participării şcolare a elevilor, abandonului şcolar
şi neşcolarizării?
Perspectiva urmată de-a lungul întregului studiu a fost aceea de a pune în evidenţă decalajele,
acolo unde există, între şcolile roma şi ansamblul sistemului de învăţământ. Am procedat
astfel cu convingerea că, pe lângă factorii socio-economici (sărăcia, marginalizarea, tipul de
ocupaţie), culturali (specific cultural diferit al populaţiei roma), familiali ş.a., există cauze
intrinseci sistemului de învăţământ care conduc la o participare şcolară mai slabă a copiilor
romi şi la rezultate şcolare substanţial mai reduse. Sub raport valoric convingerea autorilor
este că existenţa şcolilor roma este un lucru cu consecinţe negative asupra armoniei şi
solidarităţii sociale, care are efecte negative deopotrivă asupra populaţiei roma şi a societăţii
ca întreg. Această separare – de cele mai multe ori pe criteriul rezidenţial şi nu intenţională -
are consecinţe cu atât mai grave în cazul în care calitatea educaţiei este mai scăzută în şcolile
roma decât pe ansamblul sistemului. Datele pe care le-am avut la dispoziţie ne-au permis
comparaţii doar între şcolile roma din mediul rural şi ansamblul sistemului de învăţământ
rural. Oricum, ca ordin de mărime, credem că decalajele existente oferă o imagine orientativă
pentru întreg sistemul de învăţământ.
Concluziile desprinse din investigaţie, analiza soluţiilor posibile în opinia cadrelor didactice şi
analiza politicilor educaţionale privind stimularea participării la educaţie a copiilor romi
promovate până în prezent au stat la baza elaborării unor obiective şi a unui plan de
implementare a unei strategii ameliorative. Sunt prezentate direcţii de acţiune, instituţii
responsabile, orizonturi de timp. Totodată este prezentat în detaliu şi un program de
intervenţie prin sistemul zonelor de educaţie prioritară (ZEP), o soluţie integrată la problemele
specifice educaţiei copiilor provenind din medii dezavantajate social sau cultural. Autorii
6