arhivele olteniei 24 - Institutul de Cercetari Socio-Umane "CS ...

Practici funerare la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului 11
_______________________________________________________________________________
reprezentări individuale la reprezentări colective. La Lăpuş 18 , într-o fază iniţială
(Lăpuş I) sunt atestate morminte de incineraţie (oase calcinate), însoţite de un
bogat inventar ceramic şi piese de metal (arme şi podoabe). Într-o fază ulterioară
(Lăpuş II), în aproximativ 10 tumuli întâlnim o situaţie aparent curioasă: au fost
găsite numai resturi de la mai multe ceremonii funerare, adunate toate în câte un
singur tumul, oasele umane fiind absente.
Biba Teržan, analizând aceeaşi necropolă 19 , a arătat faptul că împărţirea
în mai multe zone a acesteia ar reflecta distribuirea mormintelor pe criterii de
sex şi de statut social. Grupul vestic i-ar fi aparţinut unei elite în cadrul căreia se
evidenţiază, în primul rând, înmormântările de războinici (reprezentaţi mai ales
de arme şi vase decorate cu incizii şi cu protome zoomorfe sau proeminenţe), dar
şi de femei (mormintele cu piese de port şi vase mari, canelate). Grupul sudic şi
estic, având un inventar mai modest şi obiecte legate de prelucrarea metalelor
(valve de turnare, unelte), ar reprezenta un segment social legat de meşteşugul
prelucrării metalelor.
În tumulul de la Susani ar putea să fie o situaţie asemănătoare celei din faza
a II-a de la Lăpuş, respectiv lipsa unei certitudini în ceea ce priveşte osemintele
umane (nu s-au găsit oase calcinate iar descoperirea unui schelet într-o anume zonă a
tumulului nu poate fi sigur atribuită perioadei hallstattiene) 20 . Nu există dovezi cu
privire la funcţia tumulului de la Susani, opinia exprimată de autorii săpăturii,
potrivit căreia tumulul de aici este monument funerar se bazează doar pe analogii şi
pe logica interpretării. Totuşi este evident că descoperirea are caracter cultic (aşa a
fost interpretată prima oară la Congresul UISPP de la Belgrad, 1971) şi este perfect
plauzibil să fie legată de practici funerare.
În Oltenia, situaţia de la Vârtop prezintă asemănări, dar la dimensiuni
mai reduse, cu tumulul de la Susani. Atribuirea oaselor calcinate, găsite în
tumulul Vârtop, unui corp uman incinerat este doar ipotetică în lipsa unor
analize osteologice. Absenţa oaselor, pusă de autor pe seama acidităţii solului
este un lucru posibil şi a mai fost întâlnit mai ales în cazul mormintelor de
înhumaţie 21 , dar se cunoaşte că oasele arse au o rezistenţă sporită la aciditatea
solului în special când sunt depuse în urnă. În aceste condiţii se naşte întrebarea,
dacă nu cumva tumulii respectivi reprezintă un alt tip de monument arheologic
decât mormântul. Evident, absenţa totală a oaselor umane ne-ar duce cu gândul
la cenotafuri, dar este posibil să fie vorba şi de un alt tip de depunere rituală.
18 C. Kacsó, Contribuţii la cunoaşterea bronzului târziu din nordul Transilvaniei.
Cercetările de la Libotin, în „Thraco-Dacica”, XI, 1990, 1-2, p. 79-98.
19 B. Teržan, Metamorphose – eine Vegetationsgottheit in der Spätbronzezeit, în (ed. B.
Horejs, R. Jung, E. Kaiser, B. Teržan Interprettionsraum Bronzezeit. B. Hänsel von seinen
Schülern gewidmet. UPA, Bonn, 2005, p. 241-261.
20 I. Stratan, A. Vulpe, Der Hügel von Susani, PZ, 52, 1, 1977, p. 28-60; A. Vulpe, Zur
Deutung und Datierung des Hügels von Susani im Banat, în „Transeuropam. Festchrift fur M.
Primas”, Bonn, 1995, p. 81-88.
21 E. Popescu, A. Vulpe, „Revista Muzeelor”, 1966, 2.