arhivele olteniei 24 - Institutul de Cercetari Socio-Umane "CS ...

DESPRE ALTARELE MINIATURALE DE CULT NEO-ENEOLITICE
IOHANA NICHITA
Oamenii din epoca neolitică şi eneolitică au avut un „sistem religios
coerent”, raportat la activităţile economice de bază. În consecinţă, „vegetaţia
devine un obiect de solidaritate mistică”, spre deosebire de populaţiile din
paleolitic. Reconstituirea credinţelor neolitice este bazată, în cea mai mare parte,
pe studierea plasticii antropomorfe şi zoomorfe, a unor obiecte ce au fost
utilizate în ritualuri religioase, a sanctuarelor, templelor, altarelor, altăraşelor şi a
complexelor de cult. Plastica epocii neolitice şi eneolitice simbolizează
manifestări magico-religioase, exprimând, în acelaşi timp, vădite înclinaţii
artistice. Actele rituale, care făceau parte din viaţa populaţiilor neolitice şi
eneolitice, se desfăşurau, uneori, şi în cadrul locuinţelor 1 .
Plastica neolitică şi eneolitică este în directă legătură cu practicile
magico-religioase, această afirmaţie fiind susţinută de canonizarea figurilor şi de
gesturile rituale. Plastica antropomorfă şi zoomorfă este o manifestare artistică
cu o reală înclinaţie pentru gustul pentru frumos al populaţiilor culturii Vinča
(fig. 1) 2 .
În literatura arheologică apare foarte frecvent denumirea de altăraş 3 sau
altare miniaturale. Se imită piese în mărime naturală, descoperite în sanctuare,
purtând numele de la altar şi masă-altar 4 şi se referă la o serie de piese de cult, de
formă triunghiulară sau patrulateră, care au în partea superioară o mică cupă, o
cupă semisferică sau o casetă în care se puneau uleiuri (naturale sau vegetale)
sau grăsimi, utilizate pentru: a avea lumină, a păstra focul; prin foc, fum, dar mai
1
Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1985, p. 44.
2
Dana Bălănescu, Studii şi comunicări de istorie, Caransebeş, în BMN, 1979, p. 30-40.
3
Gh. Lazarovici, Cu privire la neoliticul din Banat, în ,,Tibiscum”, 3, 1974, p. 45-64. 8/8;
idem, Neoliticul Banatului, în BMN, III, Cluj, 1979, nr. 185, 4/14/15; M. Nica, Cârcea, cea mai
veche aşezare neolitică de la sud de Carpaţi, în SCIVA, 27, 1976, 4, p. 435-463; H.Todorova,
Kamenno-medhnato epoha v Bulgarija, Sofia, 1986, p. 80, fig.12/5; Gh. Lazarovici, O. Sfetcu,
Aşezarea de la Buziaş-Silagiu, în ,,Banatica”, X, 1990, p. 45-57; S. A. Luca, Aşezarea aparţinând
culturii Starčevo-Criş de la Pojejena-Nucet (jud. Caraş-Severin). Campania 1986, în ,,Banatica”,
1995, p. 5-22; E. Bánfly, Cult objects of the Lengyel culture. Connections and interpretation.
Archaeolingua SM, Budapest, 1997, 24/7, fig. 97; Z. Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania, în
BMN, XIX, Cluj-Napoca 1999, p. 204-209.
4
Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatului, în BMN, III, Cluj, 1979; Gh. Lazarovici, Fl.
Draşovean, Z. Maxim, Parţa. Monografie arheologică, vol. 1. pl. 341, vol. 2, pl. 115, fig. 137,
,,Waldpress”, BHAB, 12, 2001; Gh. Lazarovici, C. Ionescu, L. Ghergarii, Analiza pe ceramica
neolitică timpurie de la Cheile Turzii. Manuscris; Gh. Lazarovici, M. Meşter, Z. Maxim, indice
Ţaga, în CCAR, 2001.
ARHIVELE OLTENIEI, Serie nouă, nr. 24, 2010, p. 15–29