arhivele olteniei 24 - Institutul de Cercetari Socio-Umane "CS ...

Despre altarele miniaturale de cult neo-eneolitice
19
_______________________________________________________________________________
alegorie deosebită. Plasarea pântecului, simbol clar al gravidităţii, sugerează că
aceasta se petrece între doi parametri, cele şase coloane mari şi cele trei mici sau
phalusurile redate întăresc ideea de sexualitate celestă. Cele trei coloane mici din
zona pântecului ar putea fi puse în legătură cu primele luni ale concepţiei şi, cu
următoarele şase, ar forma cele nouă luni de gestaţie 23 .
Modelele de temple cu două niveluri ne oferă informaţii privitoare la
planul arhitectonic al monumentelor reale. Un astfel de model, descoperit la
Căscioarele şi aparţinând culturii Gumelniţa, ,,prezintă patru temple separate,
dispuse deasupra unei substructuri ample; fiecare templu are un portal sau o
arcadă mare; baza prezintă zece deschideri circulare. Partea superioară a
substructurii formează o terasă în jurul templelor, care fie putea găzdui o
adunare, fie servea ca suprafaţă înălţată pentru practicarea ceremoniilor rituale”.
Descoperirile arheologice atestă existenţa unor locuri speciale de cult,
găsite în aer liber sau în aşezări speciale numite sanctuare, temple, altare,
altăraşe sau mese de altar 24 . Fiind percepute ca recipiente, acestea ar putea fi
împărţite atât în funcţie de forma recipientului propriu-zis, a numărului de
picioare, întâlnind altare care au caracter zoomorf, (fig. 4/13-15) sau
antropomorf (fig. 4/10-11).
În anii 6000 î. Hr., „altarele domestice se dezvoltă ca sanctuare cu două
încăperi, una mai mare, iar cealaltă, mai mică, prima fiind templul propriu-zis,
cealaltă un atelier pentru producerea obiectelor de cult”. În sud-estul Europei
există cincizeci de modele de lut ale unor temple, acestea aflându-se deseori în
apropierea unui altar. În majoritatea cazurilor, modelele erau ofrande închinate
zeităţii căreia îi era destinat altarul. Majoritatea altarelor sunt de dimensiuni mici
şi sunt decorate cu diverse simboluri. Modelele sunt dreptunghiulare şi prezintă
acoperiş cu două pante.
Altarele geometrice pot fi: triunghiulare (fig. 2 şi 5), rectangulare (fig.
4/1, 6, 9, 12), altăraşe măsuţă (fig. 11), mai rar ovale (fig. 12) sau în formă de
fructieră (fig. 5/9).
Altarele de jertfă (de exemplu cele de la Histria) sunt masive,
„paralelipipedice”, construite în opus quadratum din blocuri de calcar. Cel de-al
patrulea, care a fost realizat pentru divinitatea care patronează templul, este
realizat din gresie calcaroasă şi este de dimensiuni mari.
Altarul votiv poate fi definit ca un „bloc monolitic, paralelipipedic, de
dimensiuni variate, comportând la bază şi la partea superioară profile mai mult
sau mai puţin proeminente cu un coronament fie în formă de volute, fie în formă
de acoperiş cu pseudoacrotere”. În unele situaţii, pe altarul votiv este aşezată
23
C. M. Lazarovici, Gh. Lazarovici, Despre construcţii de cult neo-eneolotice din sudestul
Europei, Lisabona, 2006.
24
E. Banffy, Cult objects of the Neolithic Lengyel Culture, Budabesta, 1997; C. M.
Mantu, I. Scorţanu, Date în legătură cu aşezarea Starčevo-Criş de la Poieneşti, judeţul Vaslui, în
SCIVA, nr. 43, 1992, p. 149-177.