arhivele olteniei 24 - Institutul de Cercetari Socio-Umane "CS ...

38
Cezar Avram, Roxana Radu
_______________________________________________________________________________
Din Iliada lui Homer reiese şi chibzuinţa, reliefată de numeroasele
deliberări care erau luate de către vechii greci pentru alegerea membrilor
misiunii.
După formarea statului atenian şi a celui spartan au apărut instituţii
importante, printre care şi cele legate de diplomaţie. Au apărut şi o serie de
principii, legate de relaţiile dintre state: arbitrajele, neutralitatea („stat care
rămâne liniştit”), declararea de războaie, regulile de umanizare a războiului.
Grecii condamnau atacurile prin surprindere şi războaiele neanunţate, atrocităţile
săvârşite împotriva răniţilor, considerându-le imorale, demne „doar pentru
barbari”.
Micile cetăţi, neputând să se menţină, au apelat la coaliţii şi alianţe
(symmahie – luptă comună, epimahie – luptă contra altuia, coaliţie ofensivă),
cele mai durabile şi mai puternice fiind cele formate în jurul Spartei şi Atenei.
Formată în sec. al VI-lea î. Chr., Symmahia din Lacedemona era o
confederaţie de oraşe şi comune din Pelopones, în frunte cu Sparta. Confederaţia
era condusă de o adunare generală (sillogos), convocată anual de către Sparta.
Hotărârile adunării erau luate cu majoritatea voturilor, fiecare oraş component
având câte un vot, indiferent de mărimea, populaţia sau importanţa lor. Luarea
hotărârilor era precedată de îndelungi dezbateri şi negocieri diplomatice.
O altă confederaţie puternică a fost Symmahia sau Liga din Delos, în
frunte cu Atena. Spre deosebire de symmahia lacedemoniană, cu care se afla în
rivalitate, aceasta se caracteriza printr-o dependenţă mai mare a oraşelor
componente faţă de Atena, iar membrii ei plăteau o cotizaţie specială (fóros) la
fondul special din Delos. Scopul ei a fost, la început, lupta împotriva perşilor, iar
după dispariţia ameninţării, Liga ateniană a încetat să mai fie o confederaţie,
devenind un imperiu al Atenei (arhé).
În anul 448 î. Chr., Pericle, conducătorul statului atenian, a avut
iniţiativa convocării unui congres panelin la Atena. La congresul la care trebuiau
să participe reprezentanţii tuturor grecilor, urmau să fie soluţionate trei probleme
comune: „Restabilirea sanctuarelor distruse de perşi, asigurarea libertăţii
drumurilor maritime şi întărirea păcii în toată Hellada” 18 . În scopul convocării
acestui congres, Pericle a trimis o ambasadă, formată din 20 de personae, în
toate oraşele greceşti, pentru a le convinge să-şi trimită reprezentanţi la marea
întrunire, proiectată să aibă loc la Atena. Împărţiţi în patru fracţiuni, ambasadorii
atenieni au mers în toate cetăţile greceşti, însă strădaniile lor nu au fost
încununate de success, deoarece toate, în special Peloponesul, se temeau că o
astfel de iniţiativă ar mări influenţa Atenei.
Rivalitatea dintre Atena şi Sparta a culminat într-un război încheiat cu
pacea de treizeci de ani (445 î. Chr.). Această pace a restabilit temporar
echilibrul peninsulei, cele două părţi obligându-se să se abţină de la acţiuni
agresive şi să caute să-şi intensifice influenţa doar prin mijloace diplomatice. Pe
18 V. P. Potemkin (coord.), op. cit., p. 38.