arhivele olteniei 24 - Institutul de Cercetari Socio-Umane "CS ...

42
Cezar Avram, Roxana Radu
_______________________________________________________________________________
Mică. Ei se mulţumesc ca şi celelalte oraşe să capete autonomia. Din moment ce
noi acceptăm asemenea condiţiuni, pentru ce regele are nevoie să lupte cu noi şi
să cheltuiască banii?” 34 . Solia condusă de diplomatul Antalkidas a obţinut
încheierea păcii dintre regele Artaxerxe şi regele Tiribaz, în următoarele condiţii:
„Regele Artaxerxe crede că e drept ca toate oraşele din Asia Mică să-i aparţină
lui, iar dintre insule: Clasomene şi Cipru. Toate celelalte oraşe, mari şi mici,
trebuie să capete autonomia, în afară de Lemnos, Imbros şi Schiros, care rămân
şi mai departe sub stăpânirea Atenei” 35 . Acest tratat a consfinţit decăderea puterii
politice a Greciei şi victoria diplomaţiei persane, regele persan adăugând la
sfârşitul tratatului o clauză care stipula: „Dacă vreun stat n-ar accepta aceste
condiţiuni, îi declar război pe uscat şi pe mare, împreună cu toţi aceia care au
acceptat pacea, şi celor ce vor lupta cu un asemenea stat le voi da ajutor în
corăbii şi în bani” 36 .
O altă formă de colaborare între cetăţile greceşti a constituit-o federaţia
(sympolitia), apărută ca o reacţie faţă de tendinţele de hegemonie. Cetăţile
membre ale acesteia aveau o constituţie comună, o jurisdicţie şi o administraţie
care aplica legi comune 37 . Constituirea alianţelor şi a federaţiilor s-a datorat, în
primul rând, activităţii diplomatice.
În jurul „sanctuarelor” zeităţilor venerate s-a format instituţia numită
amfictionia (amfictionae), care desemna confederaţiile religioase, uniuni de
triburi care nu se bazau pe legăturile de rudenie. Amfictionia din Delphi, unde se
găsea templul lui Apollo, şi cea din Termopile, unde se afla templul zeiţei
Demeter, erau cele mai importante. În timp, acestea s-au contopit, fiind compuse
din 12 triburi, indiferent de legăturile de rudenie 38 . Adunarea generală, organul
suprem al amfictioniei, se întrunea de două ori pe an (primăvara şi toamna),
luând hotărâri obligatorii pentru toţi membrii, hotărâri ce priveau organizarea
jertfelor şi sacrificiilor în comun, desfăşurarea serbărilor ţinute în cinstea zeităţii
venerate, apărarea templului şi a patrimoniului acestuia, pedepsirea
profanatorilor şi a celor care încălcau obiceiurile sacre etc. Delegaţii desemnaţi
de către adunare aveau, ca principală îndatorire, menţinerea „păcii divine”,
motiv pentru care erau numiţi şi „heiromemnoni”. De asemenea, ei se ocupau şi
de organizarea serbărilor şi ritualurilor religioase, în timpul desfăşurării cărora
războiul era interzis. Prin aceste atribuţii, amfictioniile, prin intermediul
heiromemnonilor, jucau rolul unei „instituţii religioase şi politice cu caracter
internaţional” 39 .
34
Xenophon, Historiae Graeca, IV, 8, 14, apud Ibidem, p. 47.
35
Apud Ibidem, p. 47.
36
Apud Ibidem, p. 48.
37
În cadrul federaţiei aveau loc şi transferuri de populaţie, în cetatea cea mai dezvoltată
sau în capitala care era desemnată.
38
Apud Mircea Maliţa, op. cit., p. 32.
39
Ibidem.