State, community, individual - Societal and Political Psychology ...

Ilarion Țiu
Migrația ilegală a românilor în anul 1989
ANUL NR. %
1980 913 5,69
1981 1.824 11,37
1982 1.270 7,92
1983 1.071 6,68
1984 1.387 8,64
1985 1.632 10,17
1986 1.659 10,34
1987 1.920 11,97
1988 1.885 11,75
1989 2.483 15,48
Total 16.044 100
Tabelul 1. Cetățeni români care au încercat să tranziteze ilegal granița româno-iugoslavă prin localitățile
de frontieră ale județului Timiș în perioada 1980-1989.
țară. Totuși, în 1965 România și Iugoslavia au
semnat un acord de extrădare. Pe de altă parte,
începând cu anul 1969, etnicii germani care
treceau clandestin frontiera spre Iugoslavia au
fost benefi ciarii unor acorduri dintre guvernul
de la Belgrad și Germania Federală. Sașii și
șvabii nu mai erau predați grănicerilor români,
fi ind transportați la ambasada RFG de la Belgrad,
unde primeau pașapoarte germane și apoi
erau conduși spre Germania de Vest, prin Austria.
Peste zece ani, în 1976, Iugoslavia a încetat
aplicarea imediată a acordului de extrădare
cu Bucureștiul pentru toți cetățenii români, nu
doar pentru cei de origine germană. În contextul
măsurilor adoptate după Conferința
de la Helsinki, Tito a organizat la Belgrad o
conferință pe probleme de pace și a deschis un
birou al Comisariatului ONU pentru Refugiați
în Iugoslavia. Începând din acest moment,
transfugii erau inițial arestați pentru 30 de zile
datorită trecerii frontierei (conform legii iugoslave),
după care erau predați Comisariatului
ONU pentru Refugiați, în vederea analizării
situației fi ecăruia. Dacă imigranții în cauză
reușeau să dovedească faptul că părăsiseră
România din motive politice intrau pe o listă
de așteptare, până ce un stat își exprima disponibilitatea
de a-i primi. Cei mai mulți dintre
românii ajunși în închisorile iugoslave după
1976 au fost găzduiți de Canada, Australia și
Africa de Sud. În cazul în care transfugii nu
găseau un stat care să-i primească erau predați
autorităților române.
Așadar, ruta iugoslavă a fost luată cu asalt
după 1976 de cetățenii români, în speranța că
vor găsi o țară care să-i primească. Iugoslavii
au făcut chiar o afacere din relația cu Comisariatul
ONU pentru Refugiați. Primeau 90
de dolari SUA pentru fi ecare zi de găzduire a
unui transfug. Chiar etnicii germani din România
au ajuns în lagărele de refugiați, pentru a
154
ispăși pedeapsa de 30 de zile pentru tranzitarea
frauduloasă a frontierei. Între 1969 și 1976,
după capturare, ei fuseseră transportați direct
la Ambasada RFG la Belgrad, însă în noile
condiții, din motive fi nanciare, erau ținuți în
arest ca și restul imigranților. Totuși, au existat
cazuri când etnici germani au fost extrădați în
România, întrucât nu au reușit să dovedească
că aveau rude sau cunoscuți în RFG care să-i
găzduiască 3 .
O altă rută de tranzit spre țările vestice
utilizată de români a fost cea maghiară.
Aceasta a fost activată la sfârșitul anilor ’60,
când România și Austria au eliminat sistemul
de vize de călătorie. Cetățenii care se încumetau
să ajungă în Austria trebuiau să tranziteze
ilegal Ungaria, întrucât între guvernele
de la Budapesta și București exista un acord
de extrădare a transfugilor. Tocmai de aceea
era utilizat sistemul de călăuze – români și în
continuare maghiari. Tranzitul Ungariei era
anevoios și costisitor fi nanciar. Grănicerii de
la frontiera vestică a Ungariei aveau ordin să-i
aresteze pe români, călăuzele și transfugii trebuind
să profi te de momentele de neatenție ale
soldaților de pe granița maghiaro-austriacă 4 . În
anii ’80, tranzitul ilegal al frontierei la granița
cu Ungaria a sporit. Fenomenul s-a datorat tensiunilor
politice dintre guvernele comuniste
de la București și Budapesta, având la origine
tensiuni de natura naționalistă. Ungaria a
oferit găzduire etnicilor maghiari care reușeau
să treacă ilegal frontiera cu România 5 . Valul
de imigranți a fost dublat curând și de etnicii
români, ceea ce a creat o problemă pentru Ungaria.
Autoritățile de la Budapesta nu puteau
asigura tranzitul spre Austria și nici nu aveau
posibilitatea de a negocia cu țările “libere”
primirea imigranților români. Așadar, etnicii
români au fost extrădați. Au fost cazuri când
Ungaria a întors și cetățeni români de etnie
maghiară. Ca și în cazul transfugilor sași și