Scarica il NUMERO 4 – Dicembre 2011-Marzo ... - Banca Don Rizzo
Scarica il NUMERO 4 – Dicembre 2011-Marzo ... - Banca Don Rizzo
Scarica il NUMERO 4 – Dicembre 2011-Marzo ... - Banca Don Rizzo
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
IL NOSTRO IMPEGNO<br />
34<br />
Gli autori da leggere<br />
La barunissa di Carini di Vincenzo Buzzetta<br />
“ET NOVA SINT OMNIA”. Con questa epigrafe riportata<br />
sulla trabeazione della porta d’ingresso alla foresteria del<br />
castello di Carini, Vincenzo II la Grua-Talamanca barone<br />
di Carini, marito tradito dell’infelice Laura Lanza, pensava<br />
forse di seppellire oltre alla moglie, anche <strong>il</strong> ricordo di un<br />
matrimonio che, pur avendo portato lustro e denaro al<br />
suo casato, aveva anche portato <strong>il</strong> disonore e la morte.<br />
Ma nonostante tutte le opere ed<strong>il</strong>i fatte al castello <strong>il</strong><br />
fantasma della baronessa uccisa continuò ad aleggiare tra<br />
quelle mura. Non poterono nemmeno recedere le cose<br />
vecchie come auspicava un’altra epigrafe “RECEDANT<br />
VETERA”, riportata in un altro portale del castello, anche<br />
perché ormai “la mala nova allura batti l’ali” e <strong>il</strong> fatto diventa<br />
leggenda; la mano insanguinata di Laura comparirà ad<br />
ogni anniversario della sua morte tra le mura del castello<br />
e, se non nella realtà, certamente l’immagine del sangue<br />
della moglie sparso per le stanze del castello rimase<br />
profondamente inciso nell’animo del barone Vincenzo.<br />
Uomo mediocre e v<strong>il</strong>e viene in genere considerato<br />
dagli storici <strong>il</strong> barone Vincenzo II e probab<strong>il</strong>mente lo<br />
sarà veramente stato, ma dalle vicissitudini di un uomo<br />
mediocre viene fuori una storia che oltrepassa i secoli,<br />
che diventa poesia, che suscita sentimenti immortali:<br />
amore, paura, vergogna, rabbia. Sono i sentimenti della<br />
vita nel suo perenne divenire che vengono travasati in un<br />
poemetto nato dal sentimento popolare e trasmessoci da<br />
quegli aedi che sono stati i nostri cantastorie.<br />
Di quanti miracoli è capace la poesia popolare! Trasforma<br />
una storia di tradimenti e di amore, di onore e potere,<br />
tutto sommato abbastanza frequenti nel cinquecento,<br />
in un canto unico di ribellione alla morte; in un inno alla<br />
vita e all’amore che trascende <strong>il</strong> fatto in sé con una catarsi<br />
purificatrice che rende universale e fuori dal tempo l’evento<br />
e proietta la passione di due amanti e la spaventosa<br />
barbarie di un padre padrone nell’apogeo della poesia.<br />
Stu ciuriddu nasciu cu l’autri ciuri<br />
spampanava di marzu a pocu a pocu<br />
apr<strong>il</strong>i e maju nni godiu l’oduri<br />
cu lu suli di giugnu pigghiau focu<br />
è la metafora della baronessa<br />
e del suo amore che nasce<br />
e cresce nel tempo fino a<br />
diventare fuoco tanto da<br />
bruciare tutto e travolgere<br />
nel suo turbinio i colpevoli<br />
amanti e le famiglie, le leggi<br />
del decoro e dell’onore<br />
che bisogna a tutti i costi<br />
ripristinare anche con <strong>il</strong> più<br />
atroce dei delitti, <strong>il</strong> parricidio.<br />
LA BARUNISSA DI CARINI<br />
Canto popolare del sec. XVII<br />
raccolto da Salamone-Marino<br />
Edizione del 1872<br />
Chianci Pale rmu, chianci Siragusa,<br />
Carini cc’è lu luttu ad ogni casa<br />
Cu’ la purtau sta nova dulurusa<br />
Mai paci pozz’aviri a la so casa.<br />
Haju la menti mia tantu cunfusa,<br />
di Vincenzo Buzzetta<br />
Lu cori abbunna, lu sangu stravasa;<br />
Vurria ‘na canzunedda rispittusa,<br />
Chiancissi la culonna a la mè casa:<br />
La mégghiu stidda chi rideva ‘ncelu,<br />
Arma senza cappottu e senza velu;<br />
La,mégghiu stidda di li serafini,<br />
Povira Barunissa di Carini!<br />
Ucchiuzzi beddi di vermi manciati,<br />
Ca sutta terra vurvicati siti,<br />
tutti l’amici cchiù nun vi truvati,<br />
vui sulu lu mé amuri canusciti.<br />
Pinsati a Diu, e cchiù nun la turbati,<br />
Ca un jornu comuè idda vui sariti<br />
Limosina faciti e caritati,<br />
ca un jornu ‘nparadisu la truvati.<br />
Ciumi, muntagni, arvuli, chianciti;<br />
Suli cu luna cchù nun affacciati;<br />
La bella Barunissa chi pirditi<br />
Vi li dava li rai ‘nnamurati:<br />
Acidduzzi di l’aria, chi vuliti?<br />
Lu vostru amuri a ‘mmatula circati:<br />
Varcuzzi chi a sti praj lenti viniti,<br />
Li v<strong>il</strong>iddi spincìt<strong>il</strong>i alluttati!<br />
Ed alluttati cu li lutti scuri<br />
Ca morsi la Signura di l’amuri.<br />
Amuri, amuri, chianciti la sditta,<br />
Ddu gran curuzzu cchù nun t’arrisetta;<br />
Dd’ucchiuzzi, dda vuccuzza biniditta,<br />
Oh Diu! Ca mancu l’ùmmira nniresta!<br />
Ma cc’è lu sangu chi grida vinnitta<br />
Russu a lu muru, e vinnitta nn’aspetta:<br />
E c’è cu’ veni cu pedi di chiummu,<br />
Chiddu chi sulu guverna lu munnu;<br />
E cc’è cu’ veni cu lentu caminu,<br />
Ti junci sempri, arma di Caiunu!<br />
Attornu a lu casteddu di Carini<br />
Ci passa e spassa un bellu Cavaleri,<br />
Lu Vernagallu di sangu gint<strong>il</strong>i<br />
Chi di la giovintù l’onuri teni;<br />
Giria comu l’apuzza di l’apr<strong>il</strong>i<br />
‘Ntornu a li ciuri a sùrbiri lu meli;<br />
Ed ora pri lu chianu vi cumpari<br />
Supra d’un baju chi vola senz’ali;<br />
ora di notti cu lu minnulinu<br />
sintiti la so vuci a lu jardinu.<br />
Lu gigghiu finu, chi l’oduri spanni,<br />
ammugghiateddu a li so stessi frunni<br />
voli cansari l’amurusi affanni<br />
e a tutti sti primuri nu’ rispunni;<br />
ma dintra adduma di putenti ciammi.<br />
Va trasannata e tutta si confunni<br />
E sempri chi lu sensiu ‘un’ha valuri,<br />
Ca tutti cosi domina l’amuri.<br />
Stu ciuriddu nascìu cu l’àutri ciuri,<br />
Spampinava di marzu a pocu a pocu;<br />
Apr<strong>il</strong>i e maju nni gudiu l’oduri,<br />
Cu lu suli di giugnu pigghia focu;<br />
E di tutt’uri stu gran focu adduma,<br />
Adduma di tutt’uri e nun cunsuma;<br />
Stu gran focu a du’ cori duna vita,<br />
Li tira appressu comu calamita.<br />
Chi vita duci, ca nuddu la vinci,<br />
Gudìr<strong>il</strong>a a lu culmu di la rota!<br />
Lu suli di lu celu passa e ’mpinci,<br />
Li raji a li du’ amanti fannu rota:<br />
‘Na catinedda li curuzzi strinci,<br />
Battinu tutti dui supra ’na mota;<br />
E la f<strong>il</strong>icità chi li dipinci<br />
Attornu attornu di oru e di rosa.<br />
Ma l’oru fa la ’nvidia di centu,<br />
La rosa è bella e frisca pr’un mumentu,<br />
Lu Baruni di caccia avia turnatu:<br />
-Mi sentu stancu, vugghiu arripusari.-<br />
Quannu a la porta si cci ha prisintatu<br />
Un munacheddu, e cci voli parrari.<br />
Tutta la notti ’nsemmula hannu statu;<br />
La cunfidenza, longa l’hanno a fari…<br />
Gesù-Maria!chi ariu nfruscatu!<br />
Chistu di la tempesta è lu signali…<br />
Lu munacheddu nisceva e ridia,<br />
E lu Baruni susu sd<strong>il</strong>linìa.<br />
Di nuvuli la luna s’ammugghiau,<br />
Lu jacobu scantatu sbulazzau.<br />
Afferra lu Baruni spata ed elmu;<br />
-Vola cavaddu fora di Palermu!<br />
Prestu, fid<strong>il</strong>i, binchi notti sia,<br />
Viniti a la me spadda ‘n cumpagnia.-<br />
‘Ncarnatedda calava la chiarìa<br />
Supra la schina d’Ustrica a lu mari:<br />
La rininedda vola e ciuciulìa,<br />
E s’ausa pi lu suli salutari;<br />
Ma lu spriveri cci rumpi la via,<br />
L’ugnidda si li voli p<strong>il</strong>liccari!<br />
Timida a lu sò nidu s’agnunìa,<br />
A mala pena ca si pò sarvari.<br />
<strong>Banca</strong> <strong>Don</strong> <strong>Rizzo</strong>