rezumat tez doctorat repere anatomo-imagistice ale ... - Gr.T. Popa

ligamentelor prin calcifiere şi osificare difuză la nivel spinal şi extraspinal (umăr, cot,
mână, sold, genunchi, plantă). 48 Este o boală noninflamatorie manifestată în
principal prin osificarea difuză şi calcifierea tendoanelor, ligamentelor, fasciilor atât a
sheletului axial cât şi articulaţiilor periferice ceea ce a condus pe cercetători să
utilizeze termenului DISH. 49, 50 Această boală are o predilecţie pentru bărbaţi (65%)
şi este frecventă la pacienţi cu vârsta peste 50 ani, cu o prevalență de aproximativ
15-20% din populaţia generală în vârstă. 51, 52 A fost citată o rată de prevalenţă de
până la 27,3% la bărbaţi şi 12,8% la femei, constatându-se ca la bărbaţi este
prezentă de 2 ori mai mult decât la femei. 53
În cadrul studiului nostru diferenţele topografice ale laringelui obţinute prin
măsurători imagistice nu au fost semnificative între cele două sexe.
Rezultatul datelor imagistice (unghiul cervico-toracic, localizarea laringelui)
fără o asociere cu datele anatomo-clinice au avut o capacitate scăzută de a prezice
fidel o eventuală intubaţie dificilă.
Pe de altă parte asocierea celor două tipuri de variabile aduce după sine şi o
creştere a valorilor predictive a testului care le cuprinde (scor OMLET), comparat cu
valorile predictive ale laringoscopiei directe (scor Cormack-Lehane) luate în acest
studiu ca valori de referinţă.
5. CONCLUZII
- Literatura de specialitate și cazuistica proprie demonstrează ca
particularitățile anatomice a laringelui în funcție de vârstă influențează intubația orotraheală.
- Originea embrionară comună a aparatului respirator și a aparatului digestiv
explică variațiile anatomice și prezența malformațiilor care sunt asociate cu dificultăți
în managementul căilor respiratorii superioare și predicția de intubație dificilă.
- Formarea și dezvoltarea embrionară a laringelui, situația sa topografică și
structura anatomică condiționează și explică posibilitatea intubația dificilă atât la copii
cât și la adult.
- Evaluarea diagnostică a laringelui și hipofaringelui s-a făcut în principal prin
endoscopie, imagistică (CT, IRM, radiografie), care joacă un rol complementar
41