rezumat tez doctorat repere anatomo-imagistice ale ... - Gr.T. Popa

investigare, toate aceste eventualităţi ,,acutizate’’ în caz de accident sau de
complicaţii. Eroarea, nu aparţine lipsei pregătirii profesionale sau incompetenței, ci
împrejurărilor sau convergenței de împrejurări nefavorabile.
Ca viitor medic practician în specialitatea ,,Medicina de Urgență’’, am ales
această temă în scopul aprofundării cunoştinţelor de anatomie clinică, topografică şi
imagistică, pentru identificarea variantelor anatomice a structurilor aparatului
respirator, valorificând şi elementele de embriologie menite să explice originea
variantelor respective şi a anomaliilor de structură şi de conformaţie la care se
adaugă şi patologia, care pot avea implicaţii în IOT (intubaţie orotraheală) şi
abordarea pacientului cu afecţiune a aparatului respirator.
Valorificarea constructivă a tehnicilor imagistice, combinate cu metode de
reanimare vitale (intubaţia orotraheală şi nazotraheală , traheotomia, ventilaţia
mecanică) a permis intervenţia eficientă şi rapidă în cazuri extreme din ,,Medicina de
Urgenţă’’ permiţând salvarea unor vieţi considerate fără şansă. Intubaţia dificilă este
una din problemele majore care ocupă o paletă largă de specialităţi medicale
(Medicină de Urgență, ATI, pneumologie, ORL, chirurgia oro-maxilo-facială,
neurochirurgie) surescitând şi numeroase discuţii, protocoale pentru a reduce la
minimum implicaţiile etice medicale şi medico-legale.
Căile respiratorii care implică o intubație dificilă în situațiile de urgență
reprezintă cea mai importantă provocare pentru medicii urgentiști și anesteziști.
Responsabilitatea fundamentală a medicului urgentist și anestezist este de a proteja
și menține permeabilitatea căilor respiratorii pentru un schimb adecvat de gaze la
nivel alveolar. Incapacitatea de a controla permeabilitatea căilor respiratorii și a
ventila pacientul în mod eficient (SpO2< 90%) poate duce la complicații grave care
au un impact imediat asupra calității vieții sau chiar la decesul pacientului prin hipoxie
cerebrală.
Societatea Americană de Anestezie (ASA) definește intubația dificilă ca fiind
incapacitatea unui anestezist instruit de a insera sonda de intubație în trahee prin
laringoscopie convențională necesitând mai mult de 3 tentative de intubație
orotraheală (IOT) și/sau în mai mult de 10 minute. 1
IOT dificilă neanticipată este principala cauză a morbidității și mortalității în
anestezia pacienților. 2
Există un număr mare de studii care au încercat să stabilească incidența IOT
dificile. În 1995, Jimson și colab. au afirmat că incidența IOT dificilă la pacienții
5