rezumat tez doctorat repere anatomo-imagistice ale ... - Gr.T. Popa

espirator, responsabile de complicațiile în managementul pediatric al căilor
respiratorii.
- Căile respiratorii la copii sunt mult mai mici în comparație cu adulții iar
mărimea lor variază cu vârsta. Diferențele anatomo-funcționale sunt mai pronunțate
la nou născuți și copii mici. Căile respiratorii sunt situate mai sus și mai anterior la
copii decât la adult. Limba este relativ mai mare în comparație cu cavitatea bucală,
putând obstrucționa căile respiratorii ale copilului. Copii mai mici de 6 luni au
respirație predominant nazală, astfel încât pentru nou născuții care respiră spontan,
păstrarea căii nazale libere este vitală. Când copilul este în decubit dorsal,
proeminența occipitală determină flexia gâtului pe torace obstruând astfel căile
respiratorii, obstrucție care poate fi corectată prin extensia ușoară a gâtului în poziția
de ,, adulmecare ’’. Hiperextensia acceptată la adult determină obstrucție și poate
deforma traheea deoarece scheletul cartilaginos al acesteia este slab.
- Cunoașterea modificărilor caracteristice întâlnite în diverse sindroame
genetice ajută la recunoașterea unui posibil caz de intubație dificilă. Examenul
obiectiv atent efectuat în consultul preanestezic rămâne, probabil, cea mai valoroasă
metodă de identificare a acestor cazuri prin cantitatea de informații pe care o poate
da, rapiditatea cu care poate fi efectuată și interpretată, precum și minim de
instrumentar necesar și costuri reduse. Cu siguranță această metodă nu va acoperi
întregul spectru de cazuri de intubație dificilă, dar permite medicului să se
acomodeze cu particularitățile fiecărui caz în parte și a-și propune strategii
personalizate în decursul intubației orotraheale.
- Pentru pacienții pediatrici am propus un scor al predicției intubației dificile
care a raportat la numărul total de pacienți, o incidență a intubației dificile de 0.23%.
- Cu ocazia stagiilor efectuate în neonatologie și alte secții de pediatrie pentru
strângerea cazuisticii am avut prilejul de a învăța să evaluez nou-născutii si copiii, de
a pune în practică etapele reanimării, de a lua decizii asupra acțiunilor ce trebuiau
efectuate și de a folosi echipamentele adecvate și necesare pentru reanimare,
dezvoltându-mi treptat eficiența și viteza în efectuarea manevrelor.
- Reușita intubației a depins de poziționarea corectă a pacienților în funcție de
particularitățile anatomice ale fiecăruia, pentru alinierea axelor orală, faringiană și
laringiană astfel încât să se creeze o linie aproape dreaptă între buze și glotă.
- Perspectiva unei căi respiratorii dificile la un copil sau adult sperie mulți
medici, dar cei mai mulți anesteziști și urgentiști au abilități dobândite excelente care
43