RECENZII - Revista Teologica

424
Recenzii
metaforă, este „un rezumat al credinţei şi experienţei”. „Trup sacramental”
este „intercomuniunea dintre Hristos şi membrii Trupului Său,
Biserica” – pe scurt: „a fi în Biserică înseamnă a fi în Hristos” (koinonia).
Este necesar a se face aceste precizări pentru a se evita personalismul şi
personificarea de tip umanist. Dimensiunea hristologică a Bisericii trebuie
completată neapărat de dimensiunea sa pnevmatologică. Capitolul
IV, Mariologia ca theotokologie şi eclesiologia (p. 187-198), trece dincolo de
exagerările mariologice dogmatizate din 1854 şi 1950 de romano-catolici,
prin „Theotokos” (Născătoare de Dumnezeu) şi „Stăpâna noastră”, Maica
Domnului, şi Pururea Fecioara, în duhul Sinoadelor I, II şi V Ecumenic.
Sunt foarte interesante şi cuceritoare speculaţiile florovskiene surprinse
de domnul Toroczkai, mai ales în ceea ce priveşte relaţia mamă-copil şi
participarea Sfintei Fecioare Maria la opera de mântuire. Mai departe,
în capitolul V al celei de-a treia părţi, intitulat Sobornicitatea Bisericii (p.
199-212), se leagă de termenul sobornicitate/catholicitate. Lui Florovsky
nu i-a prea plăcut găselniţa slavofilă sobornost. Catholicitatea 14 Bisericii
trimite şi la prelungirea dimensiunii hristologice a ei, în sensul că principiul
unic şi dinamic al ei este şi gabe (lb. germană „dar”), dar mai ales
aufgabe (lb. germană „misiune”). Sunt interesante şi exagerările din neînţelegerea
etimologiei termenului de „catholic”, mai ales cele de tip
augustinian. Este interesantă şi următoarea afirmaţie: „realitatea unităţii
soborniceşti şi experimentarea ei în slujirea sacramentală a Bisericii îl face
aşadar pe Florovsky să vorbească despre o «eshatologie anticipată», despre o
«eshatologie realizată»; chiar dacă «eshatologia nu a fost în fapt încă realizată»,
Biserica se află într-un regim provizoriu, înţeles în sensul unei anticipări”
(p. 207). Mai este, de asemenea, interesantă şi partea despre Transfigurarea
personalităţii (p. 208-212), prin acel altar sfânt care este „trupul viu al
credincioşilor”. În capitolul VI, este prezentată partea despre Sfintele
Taine (p. 213-229). Discuţia începe de la partea cea mai esenţială: numărul
Tainelor. Modul de prezentare este unul ortodox, deşi se referă doar
la Tainele de iniţiere, fundamentat pe gândirea Sfinţilor Ioan Damaschin
şi Nicolae Cabasila. Botezul şi Euharistia sunt emblematice în
expunerea domnului Toroczkai, ambele Taine rezumându-se, în cele din
14 Vezi şi „Excurs terminologic: «catholic», «ortodox», «ecumenic»”, în Ioan I. Ică
jr., Canonul Apostolic al primelor secole, Ed. Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 6.