RECENZII - Revista Teologica

More documents

Recommendations

Info

Recenzii însuşi, nu decade total, transformându-se în ceva rău absolut, şi acest lucru îi lasă posibilitatea pocăinţei; mai mult, „sufletul nu-şi pierde libertatea, cu toate că libertatea creaturii nu este suficientă ca el să se elibereze cu adevărat din sclavie şi din captivitate” (p. 53). S-ar părea că autorul Omiliilor împărtăşeşte opinia mesalienilor, conform căreia nu harul Botezului, ci puterea propriei noastre rugăciuni ne eliberează de stricăciunea păcatului. Totuşi, părintele Florovsky pune prezenţa acestei idei nu atât pe seama unei influenţe mesaliene, cât pe seama unei mentalităţi în care este accentuat un „pesimism psihologic” specific monahismului, cât şi a faptului că autorul se vădeşte aici a fi mai mult un psiholog şi mai puţin un dogmatist (p. 54). Decisivă pentru înţelegerea mesajului Omiliilor duhovniceşti este şi imaginea lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos ca luptă împotriva lui Satan pentru sufletul omului. Acest act săvârşit în timpul vieţii Sale pământeşti este repetat pentru fiecare dintre noi: „Domnul Se pogoară nu doar în iad, dar şi în profunzimile întunecate ale fiecărei inimi” (p. 55). În acest fel este restaurat chipul lui Dumnezeu în om şi acesta din urmă primeşte harul ca premisă a unirii cu El prin asceză. Calea duhovnicească începe aşadar cu pocăinţa, întrucât harul nu lucrează decât în sufletele libere. Este acceptarea smerită a iniţiativei divine în actul mântuirii, ceea ce determină şi atitudinea corectă o fiinţei umane înaintea lui Dumnezeu: „Sufletul cu adevărat iubitor de Dumnezeu şi de Hristos – atestă autorul Omiliei – chiar dacă ar săvârşi mii de fapte bune, se poartă în aşa fel ca şi când nimic n-ar fi făcut” (p. 59). Doar astfel omul poate ajunge la virtuţi – credinţă, nădejde, nepătimire şi dragoste – şi la „vârsta maturităţii” (Ef 6, 12). Cu adevărat avem de-a face aici cu un război neîncetat purtat în chip nevăzut, dar real; se cere o „contraofensivă a gândurilor bune”, act dinamic ce cunoaşte mai multe etape: în primul rând trebuie deosebite gândurile; în al doilea rând, este nevoie de un fel de indiferenţă, de nereceptivitate a voinţei omeneşti la ispite; în al treilea rând, se cere permanentizarea acestei atitudini, consolidarea în bine; în al patrulea rând, tot acest efor ascetic nu este altceva decât o pregătire a „cămării inimii” spre venirea harului dumnezeiesc, „dragostea Duhului” (p. 62-65). Se împlineşte astfel scopul creaţiei omului, îndumnezeirea sa sau arătarea Domnului în sufletul omenesc (Teofania), prin care omul restabilit în Hristos devine superior lui Adam însuşi. Cu toa- 403
404 Recenzii te acestea, autorul Omiliilor atrage atenţia că, prin natura sa, omul, deşi unit cu Dumnezeu, rămâne infinit depărtat de natura divină (p. 67). Foarte importantă este simbolistica focului şi a luminii, a oamenilor care s-au învrednicit prin nevoinţe ascetice să se facă „fii ai lui Dumnezeu şi să aibă pe Hristos strălucind în ei” (p. 68). Aceştia anticipează, cuprinşi de veselie, plenitudinea transfigurării din ziua Învierii, căci deplina transfigurare harismatică a omului nu va putea fi atinsă decât atunci, când slava lăuntrică şi tainică a Duhului va străluci şi în trup (iar prototipul acestei Învieri a fost deja descoperit în Schimbarea la Faţă pe muntele Tabor). În Cuvântul înainte, editorul român caracteriza lucrarea recenzată mai sus ca „un ghid practic de viaţă trăită după cuvântul lui Hristos”, „un îndreptar duhovnicesc pentru omul aflat în căutarea lui Dumnezeu”, ca şi „o sinteză a Filocaliei, scrisă cu onestitate”. Aceste caracterizări sunt pe deplin veridice şi dau măsura importanţei lucrării, explicând şi gestul binevenit al aceluiaşi editor/traducător de a da prin note de subsol trimiterile la lucrările patristice traduse în limba română, fie în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, fie în Filocalia românească a părintelui Dumitru Stăniloae. În acest fel cititorul interesat de gândirea şi viaţa duhovnicească a Sfinţilor Părinţi are la dispoziţie o foarte bună introducere şi primeşte încă un ajutor spre edificarea sa noeticospirituală. Asist. Dr. Ciprian Iulian Toroczkai Bogdan Andriescu şi Voichiţa Biţu, Mitropoliţi ai Ardealului. Andrei Şaguna (1808-1873). Biobibliografie, Biblioteca Judeţeană Astra Sibiu, Sibiu, 2008, 362 p. O publicaţie aparte în istoriografia bisericească a Sibiului contemporan a fost, cu siguranţă, apariţia lucrării de excepţie, semnată de Bogdan Andriescu şi Voichiţa Biţu, dedicată celui care a fost, este şi va rămâne în conştiinţa românilor ortodocşi ardeleni, mitropolitul de veşnică pomenire Andrei Şaguna. Şi când am spus de excepţie ne-am referit, în primul rând, la munca depusă de autorii menţionaţi pentru elaborarea lucrării, dar mai ales la importanţa pe care această lucrare o
Page 1 and 2: 396 RECENZII Pr. Conf. Univ. Dr. Co
Page 3 and 4: 398 Recenzii dimensiunii învăţă
Page 5 and 6: 400 Recenzii bibliografia critică
Page 7: 402 Recenzii Nil Sinaitul (p. 85-94
Page 11 and 12: 406 Recenzii carea Soborului Dieces
Page 13 and 14: 408 Recenzii către toţi cei care
Page 15 and 16: 410 Recenzii cerea restabilirea une
Page 17 and 18: 412 Recenzii Albu, „«Momentul Ş
Page 19 and 20: 414 Recenzii mâni în „DUH şi A
Page 21 and 22: 416 Recenzii decembrie 1936 de la A
Page 23 and 24: 418 Recenzii Vatican, deci între 1
Page 25 and 26: 420 Recenzii căreia va fi titulari
Page 27 and 28: 422 Recenzii ta, de creaţie. Omul
Page 29 and 30: 424 Recenzii metaforă, este „un
Page 31 and 32: 426 Recenzii Bisericii. De Biseric

RECENZII - Revista Teologica

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?