RECENZII - Revista Teologica

Recenzii
urmă, la modul liturgic de înţelegere, în sensul că ele trec de la viaţa
Mântuitorului, prin Cruce-Înviere, la viaţa neofitului, pentru a-l duce
pe creştin în Împărăţia lui Dumnezeu. Capitolul VII tratează despre
Instituţia episcopatului şi poporul lui Dumnezeu. Sinodul (p. 230-245). Pentru
Florovsky, Biserica nu este doar „depozitarea adevărului”, deşi nu
este exclusă această afirmare, ci şi evlavia poporului. Degeaba Biserica
defineşte adevăruri de credinţă dacă poporul nu-şi aduce ascultarea şi
împlinirea. E ca şi agricultorul care strânge în hambare rodul muncii
lui, dar nu se atinge niciodată de roade. Ce câştigă Biserica dacă adună
în vistierul dogmatic dogme de mare rafinament teologic, dacă credincioşii
nu le respectă? Sau ce înseamnă pentru poporului lui Dumnezeu
secretele dogmatice, căci ele devin la urma urmei dogmele încifrate în
cuvinte şi nu în fapte, dacă pentru el dogma nu reprezintă nimic sau şi
mai rău dacă nu are habar de ea? Problema Sinodului este apoi amplu
prezentată de autor prin prisma viziunii teologului rus. Ultimul capitol
al acestei părţi (p. 246-271), Scriptură, Biserică, Tradiţie, pe lângă faptul
că este echivalent cu titulatura primă a volumului Opere complete, reprezintă
şi ceea ce se numeşte „conştiinţa Bisericii”, adică ceea ce se poate
numi a fi o întrepătrundere asemeni Sfintei Treimi, din care rezultă mai
ales acea vita Ecclesia, fiind o temă destul de amplă în teologia părintelui
Florovsky, dezbătută de el ecumenic şi inter-ortodox. În această lucrare
dispunem de o prezentare ce ne face să înţelegem intimitatea dintre
Scriptură, Biserică şi Tradiţie, aşa cum a perceput-o părintele Florovsky,
chiar dacă uneori şi acesta din urmă se rezumă doar la a cita pe înaintaşi
sau pe Sfinţii Părinţi.
Partea a IV-a a lucrării se ocupă de Rolul Bisericii (p. 272-309), un
rol activ prin două puncte esenţiale şi parcă mai actuale ca niciodată: 1.
Misiunea socială a Bisericii (p.272-292) şi 2. Ecleziologie şi ecumenism (p.
293-309). O Biserică ce nu ar fi vie în adevăratul sens al cuvântului,
practic, ar fi o Biserică uimitoare, splendidă, pe care toţi o laudă, dar pe
care puţini o respectă şi o frecventează. Practicabilitatea Bisericii se vede
din experienţele personal-subiective ale tuturor. Cu cât mai mult o
maşină este lăudată de un grup tot mai numeros de folositori ai acelui
model, cu atât interesul pentru acea marcă creşte în rândul oamenilor.
Dacă s-ar fabrica un model doar pentru a fi admirat, interesul este
aproape nul. Aşa este şi cu ceea ce G. Florovsky vrea să arate prin Rolul
425