Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
pag. 13<br />
Ion Maria<br />
a lua lumină<br />
pentru a ajunge<br />
să iau lumină<br />
a trebuit să cobor<br />
în adânc<br />
în tenebrele sufl etului<br />
omenesc<br />
acolo unde gândurile devin<br />
mai negre<br />
decât noaptea<br />
numai acolo<br />
înconjurată de întuneric<br />
am găsit lumina<br />
care mă mai ţine<br />
încă treaz<br />
încă în picioare<br />
dar noaptea e lungă<br />
lumina mea e pâlpâitoare<br />
şi timpul ei<br />
atât de scurt<br />
Ideea ridicării unui Templu al Iubirii, probabil<br />
că s-a ivit în mintea lui Brâncuşi încă din 1907, anul<br />
„cotiturii”, când a început în sculptura sa să folosească<br />
cioplirea directă, părăsind modelajul obişnuit în epocă<br />
şi în care ajunsese un maestru recunoscut. Era totodată<br />
anul în care a creat prima variantă a sculpturii ce avea<br />
să se intituleze Sărutul, reprezentând o pereche-bust,<br />
îmbrăţişându-se strâns, monolitic, de nedespărţit.<br />
Despre această operă neobişnuită, părând arhaică,<br />
aşa după cum, de altfel, va apare accentuat în varianta<br />
din colecţia Diamond, din 1908/1909, sau cea intitulată<br />
Medalion, din 1921, a căror rugozitate şi încifrare<br />
le aseamănă cu o descoperire arheologică. Brâncuşi<br />
a declarat, în modul lui de exprimare metaforic, că<br />
pentru el înseamnă „Drumul Damascului”. Era vorba,<br />
bineînţeles, de acel moment din Evanghelie când Paul<br />
din Tars, asupritorul creştinilor, pe acest drum, se<br />
preschimba în Apostolul Pavel. Cuvintele lui Brâncuşi<br />
vădesc deopotrivă că se produsese o schimbare esenţială<br />
în opera sa, ca şi unda de sacralitate care o întovărăşeşte.<br />
Trimiţând lucrarea spre a fi expusă la Tinerimea artistică<br />
în 1910, el i-a dat titlul Fragment de capitel. Titlul<br />
îndepărta, oricum, posibilitatea că lucrarea să fi e retrasă<br />
fi ind indecentă, cum i s-a întâmplat lui Rodin la Chicago,<br />
în 1893 (1), dar ideea de capitel sub formă de sărut duce<br />
inevitabil cu gândul la o construcţie arhitectonică legată<br />
de Iubire.<br />
La expoziţia organizată de Duchamp la Brummer<br />
Gallery din New York în 1933, într-o a doua sală, fi gura<br />
o Coloană a sărutului sveltă, gracilă, formată din curbe<br />
graţioase. Şi s-a presupus că ar fi urmat să facă parte<br />
dintr-un Templu al Iubirii plănuit de Brâncuşi împreună<br />
cu Modigliani în anii de după 1913, când Modiglianii a<br />
lucrat sculptură sub infl uenţa lui Brâncuşi. Oricum, de pe<br />
urma lui Modiglianii au rămas unele schiţe de cariatide,<br />
aşezate în învolburări de văluri. Şi oare cariatida lui<br />
Brâncuşi din 1915, în cele două variante ale ei, n-o fi<br />
fost de asemenea menită unui astfel de Templu? În<br />
tot cazul, în volumul „Brâncuşi inedit”, în care Doina<br />
Lemny şi Cristian Robert-Velescu au adunat şi publicat<br />
însemnări şi corespondenţă rămasă de pe urma lui<br />
Brâncuşi, se consemnează că Miliţa Petraşcu îi solicita<br />
încât mă tem<br />
de orice adiere<br />
de vânt<br />
orice adiere care<br />
ar putea veni<br />
din partea cealaltă<br />
a gândurilor<br />
mă mint<br />
ce mult mă mint<br />
că nu îmi este<br />
dor de tine<br />
când tot ce mă înconjoară<br />
îmi spune că exişti<br />
departe de mine<br />
ce mult mă mint<br />
că nu te mai iubesc<br />
şi inima îmi spune<br />
că sunt un mincinos<br />
încerc să nu o ascult<br />
dar fi ecare parte<br />
din mine<br />
te aşteaptă<br />
cum evreii<br />
îl aşteaptă<br />
şi acum<br />
pe Mesia<br />
cortina<br />
au păstrat decorurile<br />
Portal-MĂIASTRA <strong>Anul</strong> V, nr. 4(21)/<strong>2009</strong><br />
din universurile mai vechi<br />
şi le-au pus<br />
în cele noi<br />
poetul simte asta<br />
şi încercă din răsputeri<br />
să dea la o parte<br />
iluzia<br />
să ajungă la esenţe<br />
la decorul prim<br />
şi original<br />
uneori reuşeşte<br />
alte ori nu<br />
dar încearcă mereu<br />
şi fi ecare poem<br />
e doar o cortină<br />
pentru adevărul<br />
suprem<br />
lumină dimineaţa<br />
ce obscură este lumina<br />
dimineaţa<br />
când ai întârziat<br />
şi alergi după autobuz<br />
trecând în fugă<br />
pe ligă lăzile în care<br />
gunoaiele fac<br />
fi lozofi e<br />
şi nu te iau<br />
în seamă<br />
cât de obscură este lumina<br />
dimineaţa<br />
parcă şi Dumnezeu<br />
te priveşte<br />
cu milă<br />
lui Brâncuşi într-o scrisoare, fotografi i şi desene, care au<br />
fost publicate în „Contimporanul” din 1924: un plan al<br />
Templului Dragostei şi fotografi i ce înfăţişează „cei doi<br />
pilaştri” ai amintitului Templu (2).<br />
În cursul anilor 1937-1938, Brâncuşi a executat<br />
la Târgu-Jiu ansamblul de monumente închinat celor<br />
căzuţi în timpul primului război mondial pe râul Jiu. Era,<br />
ca atare, expresia pe de o parte a dragostei cetăţenilor<br />
oraşului, încărcată de recunoştinţă, pentru aceşti eroi.<br />
Întreg Ansamblul pornea de la apele lustrale, purifi catoare,<br />
ale Jiului, ca un drum care ajungea mai întâi la Masa<br />
tăcerii, a hrănirii materiale şi spirituale, sapienţiale întru<br />
fi inţă, pâinea cea de toate zilele şi pâinea Hristică. Apoi,<br />
înaintând prin parcul foşnitor, mai înainte de a ieşi în oraş,<br />
afl a Poarta sărutului, având două Coloane abstractizate,<br />
dominate de ochiul rotund – soare, lumină, conştiinţă<br />
a lumii şi arhitrava reprezentând într-o horă magică<br />
însemnul perechii de pe stela funerară din cimitirul<br />
Montparnasse, al Dragostei care înfrânge moartea. Şi<br />
drumul iese din parc, se înşiruie prin mijlocul oraşului<br />
de-a lungul Căii eroilor, către Biserica Sfi nţii Apostoli<br />
Petru şi Pavel, sfi nţitoarea, purtătoarea jertfei Hristice, a<br />
celei mai mari manifestări de Iubire a omenirii.<br />
Şi prin aceasta, expresia eros-ului ca sentiment<br />
„al tuturor ce s-au iubit pe această lume întru eternitate”<br />
al primei variante a Sărutului, se lărgeşte înglobând alte<br />
posibile înţelesuri: „fi lia” sau „agape”. Şi astfel, drumul<br />
unei Iubiri tot mai avntate, drum drept, se îndrepta spre<br />
ultimul monument, cel al transfi gurării întregului traseu,<br />
al jertfei poate a unei întregi vieţi: şiragul de mătănii,<br />
de continuă rugăciune, al Coloanei fără sfârşit. Perechea<br />
îmbrăţişată a Sărutului iniţial s-a contopit şi preschimbat<br />
într-o înlănţuire de boabe în acelaşi timp curb feminine<br />
şi romboedric masculine, care se înalţă spre cer.<br />
Fără îndoială, Ansamblul de monumente de la<br />
Târgu-Jiu este astfel un Templu al Dragostei desăvârşit.<br />
Dar încă pe când lucra la el, un Maharadjah<br />
din India, vizitând atelierul, a fost vrăjit de operele pe<br />
care le-a găsit acolo, îndeosebi Păsările şi i-a cumpărat<br />
trei Păsări: una albă, alta neagră, alta de bronz auriu,<br />
urmând ca aceasta din urmă, o dată p an, să refl ecte<br />
şi să facă să strălucească pe trupul ei razele de soare.<br />
de la fereastră<br />
după perdea<br />
depărtare<br />
cât de aproape suntem<br />
de Dumnezeu<br />
poate s-a ascuns<br />
în acel bătrân<br />
cerşetor<br />
ori este ascuns<br />
în câinele fără<br />
un picior<br />
ce caută mâncare<br />
prin gunoi<br />
cât de aproape suntem<br />
de Dumnezeu<br />
poate să fi e acel fi r<br />
de iarbă<br />
ce-l călcăm acum<br />
în picioare<br />
ori în piatra<br />
ce-o aruncăm<br />
înspre un prieten<br />
cât de aproape suntem<br />
de Dumnezeu<br />
şi noi nu-l vedem<br />
TEMPLUL BRÂNCUŞIAN AL IUBIRII<br />
Între timp, soţia Maharadjahului, maharana, a murit,<br />
determinându-l pe acesta să dea templului o menire<br />
de sanctuar funerar şi să conţină de asemenea urna cu<br />
cenuşa ei, un Templu al Iubirii şi Morţii aşadar, însă<br />
şi al Eliberării şi Transfi gurării. O frescă cu Păsări în<br />
zbor ar fi marcat singurele Păsări brâncuşiene purtând<br />
aripi... Ar fi fost aceasta poate împlinirea reală a visului<br />
obsesiv brâncuşian de o viaţă, pentru un Templu al<br />
Dragostei, îmbinând-o totodată şi cu cealaltă obsesie: a<br />
Zborului. „Păstrându-şi intactă transparenţa” – observă<br />
Ion Pogorilovschi – „simbolica incintei sacre brâncuşiene<br />
ar fi putut cuprinde şi modula tainic, în sine, vizitatorul<br />
străin sau de oriunde, de orice rasă, întrucât, ca om,<br />
ar fi pătruns acolo încercat de nevoia de înălţare şi de<br />
comuniune cosmică” (4) Dar...nu a fost să fi e!<br />
În schimb, atelierul lui Brâncuşi a început din<br />
ce în ce mai mult, mai cu seamă spre sfârşitul vieţii, să<br />
capete un un aer de sacralitate, la care au fost sensibili<br />
mai totţi cei care i-au trecut pragul. Concentrarea în<br />
lucru, care l-a impresionat pe Isamu Noguchi, ca şi<br />
operele propriu-zise, resimţite ca „idoli”, îndeosebi<br />
însă grija avută de a i se păstra atelierul intact într-un<br />
Muzeu – cu uriaşele Coloane ale Cosoşilor salutând<br />
zorii – sau acel alb invadând asupra a toate, detalii ale<br />
comportării lui de bătrân sfătos şi desigur multe altele,<br />
incita la considerarea atelierului ca fi ind un adevărat<br />
Templu al Iubirii eterne! Din multele faţete ale Iubirii<br />
pe această lume, cea a lui Brâncuşi, a atelierului lui, se<br />
poate numi: creaţia, o creaţie prin care s-a-ntrevăzut<br />
mâna lui Dumnezeu.<br />
Nina STĂNCULESCU<br />
NOTE<br />
1. Barbu Brezianu – „Brâncuşi în România” Editura<br />
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1976, ediţia II, pag.128, nota 2;<br />
2. Doina Lemny, Cristian Robert Velescu –<br />
„Brâncuşi inedit” Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, pag.<br />
124;<br />
3. Marielle Tabart – „Brâncuşi, l’ inventeur de la<br />
sculpture moderne” Decouvertes Gallimard, Centre eorges<br />
Pompidou, Paris, 1995, pag.72;<br />
4. Ion Pogorilovschi – „Brâncuşiana &<br />
Brâncuşiada”, Editura Eminescu, Bucureşti, 2000, pag.90.
Change language