Anul V, 2009 - Zenovie Cârlugea

pag. 39
I
Se împlinesc recent 414 ani de la bătălia pe
care Mihai Viteazul a dat-o la Călugăreni împotriva
turcilor (13/23 august 1595), zi în care Sinan-Paşa,
căzând de pe podul Neajlovului, s-a umplut de ridicol
şi a devenit, totodată, personaj literar de tristă
faimă…
Au urmat campaniile din Transilvania (1599)
şi Moldova (1600), Unirea acestora cu Ţara Românească,
pentru scurtă vreme, gest de preeminentă
semnifi caţie istorică, vizând acea „Restitutio Daciae”…
Împrejurările neprielnice şi jocul intereselor
străine destramă această primă Unire, ba mai mult,
după bătălia de la Curtea-de-Argeş (25 noiembrie
1600) Mihai Voievod se văzu părăsit şi de Buzeştii
ce-i fuseseră mereu alături şi care se închinară domnului.
Pierzând şi Oltenia, Mihai luă drumul exilului
şi, în mare taină, trecu în Ardealul (afl at în mâna
lui Basta şi a imperialilor), pentru a merge la Viena,
unde intra la 12 ianuarie 1601. Va obţine de la împăratul
Rudolf al II-lea sprijin, însă, după recucerirea
Ardealului, va fi ucis mişeleşte de generalul Basta,
împlinindu-se în acest fel un perfi d plan imperial…
Acum, se pare, la sfârşitul lui noiembrie 1600,
când, pierzând şi Oltenia, rămâne fără tron, Mihai
trece cu garda sa prin Pasul Vulcanului spre Ardeal,
în mare taină, pentru a nu fi reperat de odiosul Basta,
viitorul său asasin.
Aşadar, înclinăm să credem, că trecerea lui
Mihai prin Pasul Vulcan acum trebuie să fi avut loc
şi mai puţin în toamna lui 1599. Pentru bătălia ce se
va da la Şelimbăr, trec munţii două mari coloane:
una prin Buzău-Braşov, făcând joncţiune cu secuii,
cealaltă pe la Turnu-Roşu (sau Pasul Vulcan ?!)
având în frunte pe Udrea Băleanul şi fraţii Buzeşti,
cu cete olteneşti, mehedinţene şi gorjeneşti: „În înţelegere
fi ind cu saşii, sigur de-a trage pe săcui în parte-i,
el hotărî a intra cu oastea principală pe la Văleni
şi pasul Boza în Ardeal… Tot într-o vreme el trimise
peste Olt, la Radu Buzescul şi la banul Udrea, ca să
saie şi ei cu toate oştile Craiovei, ale Jiului şi cu ale
Mehedinţilor, să-i iasă înainte către luncile Sibiului
şi, ocupând acest oraş aliat, să ţie calea deschisă către
Alba Iulia, capitala Ardealului şi punctul obiectiv
al operaţiilor războiului”. (N. Bălcescu, Magazin istoric…”tom.IV.,
p.293).
Joncţiunea celor două coloane/oştiri s-a făcut
la 16/26 oct., în apropiere de Sibiu, bătălia dându-se
la Şelimbăr la 18/28 oct.1599. La 1 noiembrie 1599,
Mihai Viteazul intra triumfător în Alba Iulia.
II
În primăvara lui 1932, Societatea Culturală
„CULTUL EROILOR” din Bucureşti a hotărât ridicarea
unui monument închinat memoriei marelui
voievod Mihai Viteazul, în amintirea trecerii sale
prin Pasul Vulcanului (comuna Schela), spre Ardeal.
Locul a purtat din vechime numele de „POAIANA
LUI MIHAI”…
În august 1932, monumentul era gata şi el
sosea în gara Târgu-Jiu, fi ind apoi amplasat, pe la
începutul lunii septembrie, într-un loc de popas de
pe drumul ce leagă Schela Gorjului de Vulcanul
Hunedoarei (unde ar fi poposit, împreună cu oastea
lui, Marele Voievod, în urmă cu mai bine de 300 de
ani)…
Cel ce a făcut propunerea şi a stăruit la ridicarea
acestui monument a fost locotenent dr. C. Lupulescu,
fi u al comunei Sâmbotin, împreună cu fratele
său, studentul Ion Lupulescu…
Monumentul, instalat în septembrie 1932, era
înalt de 6 – 7 metri şi avea în vârf un vultur, iar pe
piedestal, în basorelief, chipul viteazului voievod.
Inaugurarea s-a făcut pe 25 septembrie, de
faţă cu multe autorităţi gorjene şi în prezenţa unui
numeros public, foarte mulţi participanţi fi ind din
Târgu-Jiu.
Darea onorurilor a revenit unei companii din
Regimentul 18, a unei baterii din Regimentul 7 Artilerie
Grea, participând cu însufl eţire muzica Regimentului
18 Gorj. Serviciul divin a fost ofi ciat de Gr.
Prejbeanu, protoiereul judeţului.
A fost evocată marea idee a Unirii întrevăzută
şi realizată pentru o clipă de Mihai Viteazul, precizându-se
că acesta a întemeiat Mitropolia de la Alba-
Iulia şi că a reorganizat episcopiile Sf. Sinod. Poate e
interesant să amintim că la inaugurare a participat şi
Jean Bărbulescu, directorul – proprietar al „Gorjanului”,
în calitate de secretar al Uniunii Ofi ţerilor de
Rezervă, întrucât, se ştie, acesta fusese combatant în
campaniile primului război mondial.
Frumos ni s-a părut cuvântul (discursul) institutorului
Staicu Pătrăşcoiu, din Sâmbotin, care
a afi rmat că „Mihai
Viteazul a fost
ucis mişeleşte, pe
la spate, dar sufl
etul lui a rămas
viu, electrizând
generaţiile viitoare.
Vin, după el, un
1821, 1848, 1859,
1877 şi, în fi ne,
un 1916”, când visul
lui s-a împlinit
aidoma: „Suntem
datori noi, cei de
azi, să desăvârşim
unirea sufl etească”.
În fi nal, a
luat cuvântul lt.dr.
C. Lupulescu, care
a afi rmat: „Această
bucăţică de pământ
e scumpă în relicve
şi datori suntem
s-o proslăvim şi
să ne îndreptăm cu
pioşenie paşii către
ea, atât în zile de
bucurie, cât şi în
zile de îngrijorare”.
Se cuvine să
Portal-MĂIASTRA Anul V, nr. 4(21)/2009
MIHAI VITEAZUL ÎN MUNŢII GORJULUI
precizăm că fraţii căp. Dr. C. Lupulescu şi magistrat
Ion Lupulescu au condus revista „JIUL”, primul ca
director, iar celălalt ca secretar de redacţie şi magistrat
la Târgu Cărbuneşti (a căzut eroic pe frontul
de Răsărit, în toamna lui 1941). Numărul din iunie
1942 al revistei „Jiul” îi este dedicat sublocotenentului
– erou Ion I. Lupulescu.
„JIUL” era „organ al căminelor culturale din
Valea Jiului”. Apărea la Târgu – Jiu sub egida unui
comitet, condus de ofi ţerul dr. C. Lupulescu (un timp
medic al Sanatoriului Dobriţa). Revista s-a dorit şi a
reuşit să fi e „o tribună liberă şi o expresie a activităţii
factorilor culturali din regiune”. (an I, nr.1/ianfebr.1933).
A apărut în perioada 1933 – 1941.
Mircea IERUBA