2 MB - Webs

Reflecţii finale
În cartea pe care o consacră alchimiei şi fericirii, marele înţelept şi mistic
indian, Soefi Inayat Khan, scrie despre sensul vieţii. El constată că avem tendinţa
de a confunda plăcerea cu fericirea. Plăcerea însă nu este, după el, decât o
imitaţie a fericirii. Plăcerea este o iluzie, iar omul, amăgindu-se, poate să-şi
piardă viaţa alergând după plăcere şi neobţinând niciodată satisfacţie.
Fericirea nu trebuie căutată în afară, ci doar în noi înşine. Acesta este şi
mesajul piramidei, mesaj pe care Marii Preoţi i l-au transmis lui Paul Brunton:
„Toată ştiinţa, toată înţelepciunea sălăşluieşte în tine, în viaţa ta dumnezeiască";
tot aşa după cum toată energia şi înţelepciunea piramidei este concentrată în
încăperea regală.
Se ştie în mod cert că, în vremuri vechi, piramida slujea drept templu de
iniţiere, împrejurare în care candidatul la iniţiere trebuia să stea într-un
mormânt deschis şi să treacă printr-o moarte aparentă. Aici, spiritul său, eliberat
de corp, trecea prin tot felul de încercări şi ispite grele. Dacă se purifica
îndeajuns, era primit printre iniţiaţi.
În cartea Iniţiere, pe care am primit-o în dar de la Paul Kluwer, Elisabeth
Haich descrie o astfel de practică. Ea povesteşte că, încă de când era mică, îşi
amintea de lucruri pe care le trăise în altă viaţă. Această reamintire s-a adâncit
cu timpul până când a înţeles că trăise odată, demult, în Egiptul antic şi că
fusese iniţiată, cu ocazia unei mari sărbători, în misterele credinţei. O carte
splendidă, fascinantă.
Istoria lui Lazăr din Biblie este, după părerea mea, tot o astfel de iniţiere.
Cristos a venit în calitate de Mare
Preot care trezea la viaţă iniţiaţi aflaţi în stare de moarte aparentă. El însuşi a
înviat după trei zile; ca model, nu pentru că nu ar fi fost încă iniţiat, căci El era
cel mai mare Iniţiat şi totodată Fiul lui Dumnezeu. De fapt, noi toţi suntem fiii lui
Dumnezeu. Trebuie să devenim conştienţi de forţa lui Cristos care este în noi şi
atunci vom deveni una cu această forţă. înţelepţii indieni afirmă că acest lucru se
poate obţine într-o singură viaţă, dar putem încerca şi în cursul mai multor vieţi
diferite, poate în cursul a mii de încarnări.
Oricum, e important de ştiut că în această viaţă, în care conştiinţa ne este
trează, ne pregătim următoarea existenţă. Pe această viaţă, de acum, noi înşine
am ales-o, spre a putea evolua din punct de vedere spiritual. Aici şi acum avem
posibilitatea să îndreptăm ceea ce am greşit în existenţa trecută, scop pentru care
am şi optat în lumea spirituală, încă înainte de a ne naşte. Oameni care aici pe
pământ sunt aparent atât de nefericiţi au decis astfel pentru a fi mai repede
mântuiţi. Ei sunt vrednici de întreaga noastră admiraţie deoarece au ales calea
cea mai scurtă. Dacă am putea deveni conştienţi de toate acestea „acum", viaţa
noastră ar căpăta mai mult sens. Apoi trebuie să ţinem seama şi de faptul că tot
ceea ce emitem se reîntoarce la noi. Deci, ura pe care o emanăm se va reîntoarce
mai devreme sau mai târziu asupra noastră. Gândinţi-vă în această ordine de idei
la purgatoriul Bisericii romano-catolice. Tot ceea ce facem din iubire se reîntoarce
sub formă de iubire înapoi. Singura cale de evoluţie a omenirii este calea iubirii.
Acesta este drumul pe care ni 1-a arătat Cristos. Şi Buddha, de asemenea unul
din marii iniţiaţi, a relevat omenirii calea iubirii, iar Cristos, prin jertfa lui, ne-a
dat puterea de a merge pe ea. Sunt convins că cu cât aflăm mai multe despre
101