2 MB - Webs

Am pornit cu Lotje, soţia mea, cu Jan, fiul meu mai mic, şi cu Jacques
Corman.
Ajunşi în Falicon, ne-am gândit că ar fi bine să încercăm să aflăm mai multe
despre situaţia piramidei. Prima persoană cu care am vorbit, părea să fie nepotul
primarului, era bine informată. Conducea lucrările de instalare a unor cabluri pe
muntele pe care se afla piramida.
Ne-a explicat exact cum să ajungem acolo şi ne-a dat pe loc aprobarea de a
traversa zona şi de a intra în piramidă. îmi luasem binoclul cu mine, aşa încât
am putut-o vedea din sat, printre frunziş şi stânci. După o adevărată ascensiune
ne-am trezit în faţa unei construcţii stranii de aprox. 10 metri înălţime. Vârful îi
dispăruse şi piramida avea unul din ziduri ieşit în afară, ca un balcon. Era
construită din pietrele care se găseau în acele locuri, iar suprafaţa îi era destul de
neted şlefuită. Părea să fie masivă, dar s-a dovedit că pe una din laturi avea o
intrare mare. Era calea de acces către una din încăperile mari de dedesubt. Sala
subterană a fost descoperită de Rosetti în anul 1803. Ea măsoară aprox. 20 de
metri în diametru. în partea de est a sălii se afla un altar cu şapte trepte. La
capătul sălii erau două găuri în pământ. Una nu era adâncă, cealaltă era mai
mult un coridor lung, vertical, care ducea într-o încăpere înaltă de 20 de metri,
situată mai adânc şi unde se afla o altă piramidă, înaltă cam de 10 metri. Aceste
încăperi subterane erau accesibile doar cu echipament special, aşa încât ne-am
propus să ne reîntoarcem la anul şi, împreună cu speologi, să le cercetăm
temeinic. Ceea ce mă interesa era poziţia altarului între vârful piramidei
subterane şi baza piramidei de sus.
Totul semnala faptul că această sală fusese folosită ca templu, de iniţiere,
împrejurare în care piramidele reprezentau sursele de energie astrală, destinate
să—i ajute pe iniţiaţi, aşa cum se petreceau lucrurile în Egiptul antic.
Potrivit cărţii lui Robert Charroux, deasupra intrării ar fi atârnat până în 1921
o svastică, simbolul sacru al jainiştilor. Aceştia, crede autorul, ar fi clădit
piramide peste tot în lume. Ciudat este că satul mai vechi, din apropiere, se
numeşte astăzi Găina. Mai înainte s-ar fi scris Jaina, iar în timpuri şi mai vechi,
Jain.
În anul 1922 s-ar fi stabilit în preajma piramidei un fel de profet sau patriarh,
pe nume Gothland. Pe baza unor calcule privind deplasarea polului nord, el a
stabilit că vechimea piramidei ar fi de 4333 de ani şi, pornind tot de la ideea unui
templu de iniţiere, a folosit piramida în acelaşi scop. Şi templierii, în secolul al XIlea,
ar fi cunoscut intrarea în sală. Deoarece izbutisem de câteva ori să aflu cu
pendulul foarte precis vârsta altarului unor vase antice, am făcut şi acum o
încercare. M-am sprijinit de unul din pereţii laterali, când mi s-a impus deodată
anul 1660 înainte de Cristos.
Ciudat este că puţin înainte de redactarea acestui capitol, am făcut un
experiment orb cu pendulul care mi-a confirmat această vechime. Am scris în
acest scop o serie de ani pe o foaie de hârtie şi am aşezat foaia cu partea scrisă în
jos. Pendulul mi-a indicat exact anul 1660. Chiar fără să mă bizui atât de mult
pe arta mea de a mânui pendulul, trebuie să spun că o vechime de câteva mii de
ani la o asemenea construcţie nu este câtuşi de puţin exclusă. M-am căţărat încă
o dată pe piramidă, de unde se deschide o perspectivă splendidă asupra Nişei şi a
Mării Mediterane. Pe vârf, sau mai bine zis în vârful piramidei, am constatat că
pendulul bătea puternic. Pandantivele din lanţul meu de aur, ankh, turmalin şi
acvamarină, au început să joace, ajungând aproape la orizontală. Când n-am la
95