2 MB - Webs

şi cum ar fi fost mumificată. Ne putem reprezenta entuziasmul
experimentatorului.
Acest entuziasm îl cuprindea pe oricine la prima experienţă reuşită cu energia
piramidei.
Molipsiţi de entuziasmul său, au început şi alţii să experimenteze, cu acelaşi
succes. Antoine Bovis şi-a publicat descoperirile într-o revistă de radiestezie şi
cercetări legate de pendul, şi astfel toată istoria a luat amploare. Inginerului
radiofonist Karl Derbal, un pionier în domeniul radioului şi televiziunii,
specializat în unde radio, i-a căzut în mână o astfel de publicaţi*:, după care el sa
apucat să cerceteze particularităţile piramidei.
El a dezvoltat o teorie conform căreia în piramidă trebuie să se găsească o
concentraţie de energii cosmice. Pentru a demonstra acest lucru a plecat de la
premisa că energia ar putea să aibă influenţă asupra tăişului unei lame de ras.
Încercaţi să-i urmăriţi raţionamentul: el s-a gândit mai întâi — şi a vrut să şi
demonstreze - că o lamă de ras se toceşte sub influenţa razelor din piramidă.
Pentru că teoriile trebuie să se confirme în practică, el şi-a construit un mic
model de piramidă, în care a aşezat o lamă de ras la o înălţime care măsurată de
la bază comporta 1/3 din înălţimea totală, având în vedere că în acel loc se
dezvoltă cel mai mare câmp energetic.
24 de ore mai târziu a luat lama de ras şi a încercat să se radă. Spre marea sa
dezamăgire lama era încă ascuţită.
Nu s-a lăsat descurajat şi a aşezat-o din nou în piramidă. Spre marea sa
uimire a constatat că suprafaţa lamei rămânea în continuare ascuţită. Pe zi ce
trecea uimirea era din ce în ce mai mare căci, ca şi mai înainte, se putea rade cu
lama respectivă.
După ce şi-a ras barba în fiecare zi, lama s-a tocit abia după vreo 60 de
întrebuinţări.
A repetat experimentul şi a ajuns la cifra impresionantă de 100-200 de
întrebuinţări, folosind aceeaşi lamă. în vremea aceea, în anul 1948, lamele de ras
erau în ţara sa o marfă rară. De aceea prietenii l-au îndemnat să-şi breveteze
invenţia.
Mai mult în glumă, inginerul a prezentat o ofertă oficiului de brevete. A durat
însă 10 ani, din 1948 până în 1959, până când a putut să obţină brevetul, sub
numărul 91304.
De ce a durat atât de mult?
Pe baza dispoziţiilor legale din Cehoslovacia, nu este suficient să se
dovedească faptul că ceva funcţionează, ci trebuie să se ofere şi o explicaţie
tehnică a procesului de funcţionare.
Funcţionarea a fost indubitabil demonstrată oficiului de brevete. Nu mai puţin
prin faptul că unii dintre membrii comisiei de brevete, inclusiv preşedintele, au
scos-o la capăt cu doar 2-3 lame de ras pe an.
Până la urmă Karl Derbal a reuşit totuşi să ofere o explicaţie plauzibilă.
Prin activitatea sa la Institutul pentru tehnica undelor de înaltă frecvenţă, el
avea acces la întreaga literatură ştiinţifică despre microunde, radiaţii cosmice şi
terestre.
Oţelul de bună calitate dispune de o anumită elasticitate care îi permite să-şi
schimbe forma temporar şi să revină apoi la starea iniţială. Iată un exemplu: o
39